Culisele unor afaceri cu pământul statului. România ar avea de câștigat enorm de pe urma agriculturii, dacă s-ar vrea
Sămânță de scandal, partea I. Terenuri, profituri, interese. Concesiuni vechi și noi, cumetrii, contracte și legi interpretabile. Lupte în instanță, dar și băieți deștepți, care s-au acoperit cu acte.
Terenuri, profituri, interese. Concesiuni vechi și noi, cumetrii, contracte și legi interpretabile. Lupte în instanță, dar și băieți deștepți, care s-au acoperit cu acte.
În noua ediție „România, te iubesc” intrăm în culisele unor afaceri din domeniul agricol, cu pământul statului, preluat fie de la autorități locale și județene, fie de la Agenția Domeniilor Statului.
Agenția este subordonată Ministerului Agriculturii, și acolo, de-a lungul timpului, a plouat cu arestări, rețineri și condamnări, pe fondul unor mișcări în sfere de influență și conexiuni dubioase.
Vorbim și despre privatizarea fostelor societăți de stat, de acum 20 de ani, peste care s-au așezat diverse parteneriate cu mediul privat.
O anchetă cu dovezi, cercetări și procese tergiversate, dar și cu fapte prescirse.
Agricultura românească e foarte profitabilă, dacă e făcută la scară largă. E o ramură a economiei în care se câștigă atât din producția la hectar, cât și din subvenții. Chiar dacă cea mai mare pondere a terenurilor se află în domeniul privat, cel mai important jucător rămâne statul român. Care deține terenuri administrate de diverse instituții - Agenția Domeniilor Statului, dar și consiliile județene și locale, de la primării. Iar din această poziție, statul, adică noi toți, am avea de câștigat enorm de pe urma agriculturii românești. Dacă, bineînțeles, patromoniul public ar fi gestionat eficient, adică să aducă cei mai mulți bani și cele mai profitabile parteneriate în favoarea statului. Dacă s-ar fi vrut ca acest patromoniu să nu fie dat în lucru, pe mai nimic. Dar nu s-a vrut.
În zonele fertile ale statului se pune, de mulți ani, răsad de tupeu, relații de partid, interese private și parteneriate cu dedicație, la prețuri derizorii.
Comuna dobrogeană Smârdan e chiar la limita județului Tulcea cu Brăila și Galațiul. În Lunca Dunării cultura de păioase generează câștiguri substanțiale. Sunt 8.900 de hectare în extravilan, la nivel de comună, din care cea mai mare bucată, adică peste 1.200 de hectare, aparțin primăriei, și le-a închiriat unei firme.
În fața unei bariere, la drumul către zona agricolă, primarul, însoțit de polițiști, strigă în gura mare că are o problemă.
La Smârdan, e gâlgeavă mare, între edilul localității și fostul primar al comunei vecine, I.C. Brătianu. Culmea, ambii sunt din același partid, PSD. Sămânța de scandal a fost plantată în 2008, atunci când primăria a dat anunț de închiriere, pe 15 ani. Din trei oferte depuse, a câștigat o firmă cu sediul la Galați, care, conform înțelegerii, ar fi trebuit să achite, an de an, la primărie, o redevență pentru fiecare hectar cultivat.
Vasile Mărculescu, primar comuna Smârdan: „Au plătit cam un an și ceva și apoi nimic. Dacă nu au mai plătit nimic, noi am reziliat contractul. Și au început procese, tergiversări. Ei ne-au dat în judecată că de ce am reziliat contractul. Noi trebuie să facem un proces pentru evacuare”.
Primarul se jură că abia când a fost sistată plata chiriei, ar fi aflat că în spatele firmei e un edil coleg de partid, din comuna vecină. Firma chiriașă îl avea acționar și paravan pe ginerele fostului primar din I.C. Brătianu. Edilul din Smârdan ne arată și că, la depunerea de oferte a mai participat o firmă, ai cărei acționari erau fratele și cumnatul edilului din I.C. Brătianu, care chipurile ar fi concurat cu ginerele.
Contractul expiră în toamna acestui an, dar primarul susține că cei de la firmă deja au acțiuni în instanță pentru a tergiversa lucrurile și chiar ar fi subînchiriat pământul, deși nu aveau voie. În contract e prevăzut că înțelegerea încetează la 60 de zile de la neplata unei singure chirii, iar edilul putea inspecta an de an terenurile. Afirmă că ar fi fost întâmpinat cu săbii de oamenii firmei, așa că merge în zonă, doar cu poliția.
Există șanț de jur împrejurul terenului și o barieră. O uriașă porțiune izolată, singurele căi de acces sunt cu barieră.
L-am întrebat pe edil la cât a ajuns datoria și ce se putea face cu banii în comună.
Vasile Mărculescu, primarul comunei Smârdan: „4 milioane de euro, făceam, aveam și parcuri, și semafoare. La banii ăștia îți vin ideile singure”.
La un moment dat firma a trecut la fratele fostului edil din I.C. Bratianu, care este unic acționar. Am mers la comuna I.C. Brătiuanu, unde am aflat că fostul edil a început mandatele în 2004, dar când a a juns la al treilea și-a dat forțat demisia în 2015, în urma unei condamnări cu suspendare. L-am contactat și spune că nu are nimic de a face cu afacerea fratelui său, cu care nici nu mai vorbește.
Viorel Chiriță, fost primar la I.C. Brătianu: „Nu știu cu cine are probleme comuna Smârdan”.
Reporter: Cu fratele și cumnatul dvs.
Fost primar: „Eu nu cunosc așa ceva”.
Vasile Mărculescu, primarul comunei Smârdan: „Am avut vreo 2-3 discuții cu el, să închidem ochii, poate îmi dă ceva acolo să nu mai plătească redevența”.
Viorel Chiriță, fost primar I.C. Brătianu: „Și ce am făcut eu, contract cu Mărculescu?”
Reporter: „Fratele dvs”.
Fost primar: „Hai domne, și dacă e fratele meu ce? "Ardem" aceeași femeie?”
Ne spune că în urma acestui scandal ar fi plecat din partid.
Viorel Chiriță, fost primar la I.C. Brătianu: „Am trecut la liberali și la UNPR”.
E contrazis însa de actualul primar de la I.C. Bratianu.
Reporter: Aveți un consilier local, Viorel Chiriță?
Dănuț Pușcașu, primar la I.C. Bratianu: „Avem”.
Reporter: La ce partid este?
Primar: La PSD.
Reporter: Am vorbit mai devreme cu dânsul, spunea că este la alt partid.
Primar: „Nu domnule, nu e adevarat, vă arăt și hotărârea de consiliu unde semnează și e pe PSD. Primar a fost trei mandate în urmă, dar vă spun că pur și simplu a desființat comuna asta în două. A făcut ce a vrut”.
În tot acest scandal tărăgănat prin tribunale, comunitatea din Smârdan rămâne văduvită cu peste 4 milioane de euro, iar terenul nu pare a fi predat prea curând.
Un alt război pe ogoare fertile, dus pe la multe instanțe este și cel dintre președintele Consiliului Județean Tulcea – social democratul Horia Teodorescu și un om de afaceri – Traian Rece, fost senator PSD de Constanța, în perioada 2000-2004.
La mijloc se află terenurile lucrate de AGRODELTA SIREASA SA, fostă societate de stat, privatizată și controlată de Traian Rece. La prima vedere, lucrurile par simple – între firma respectivă și Consiliul Județean există două contracte de concesiune, ambele pe 20 de ani – unul e semnat în 1998, și altul în 1999, pentru 4.300 de hectare și respectiv alte 5.200 de hectare, de pe raza comunelor Ceatalchioi și Pardina, adică în zona agricolă a Deltei Dunării.
Vorbim de terenuri foarte roditoare, poate cele mai fertile din județul Tulcea. Aici se află zona agricolă obținută de Nicola Ceaușescu, în Deltă, pe fostele iazuri piscicole.
Prin cele două contracte de concesiune, societatea s-a obligat să achite statului, adică la Consiliul Județean, o redevență de 19,7 dolari, concret în jur de de 84 de lei la hectar pentru 4.300 de hectare, și respectiv 13 dolari, pentru celelalte 5.200 de hectare.
Convențiile au expirat în 2017 și 2018, declară președintele Consiliului Județean. Horia Teodorescu spune că Traian Rece nu s-a mulțumit cu astfel de redevențe mici, acordate vreme de două decenii. A vrut prelungirea contractului, pe aceiași bani, deși la ora actuală prețurile la concesionare sunt și de 20 chiar 30 de ori mai mari, povestește șeful de județ.
Horia Teodorescu, președintele CJ Tulcea: „Am considerat cinstit și corect ca aceste terenuri să ajungă în procesul de licitație, care este cel mai obiectiv și cel mai corect lucru, acolo prețul îl face piața”.
Un calcul simplu arată că în cazul concesiunii de 4300 de hectare, la 84 de lei, pe an, redevența anuală ajunge la peste 360 de mii de lei, adică 7,2 milioane de lei pentru următorii 20 de ani. Dacă redevența ar fi la tarifele practicate în prezent, adica la 3 mii de lei la hectar, cum este în alte concesiuni din județ, la bugetul Tulcea s-ar încasa în jur de 257 de milioane de lei. Iar redevența totală depășește 500 de milioane de lei, dacă luam în calcul și al doilea contract, cu peste 5 mii de hectare. Aproape 100 de milioane de euro, care ar intra la bugetul județului, cu noi condiții de concesionare.
Horia Teodorescu, președintele CJ Tulcea: „Diferența e criminală, e mare”.
De cealaltă parte, omul de afaceri afirmă că are contractele de partea lui. E vorba de articolul 11, care prevede pentru fiecare convenție, că respecivele concesiuni pot fi prelungite și după expirarea termenului, în aceleași condiții.
Traian Rece, om de afaceri: „Contractul de concesiune poate fi continuat, după expirare, în aceleași condiții, aceeași redevență. Am dreptul să fiu acolo și vreau să îți dau redevența, ce ai? Ce, nu mai știm gramatică română?”
Oamenii de la conducerea județului spun că Traian Rece vede doar fragmentul care îi convine din articol, care mai prevede și că înțelegerea continuă doar dacă cele două părți "încheie acordul de prelungire a contractului, cu 30 de zile înainte de prelungire, înaintea expirării termenului inițial." Ori, dacă nu s-au înțeles, concesiunile ar fi încetat.
Marius Mihai, secretarul general CJ Tulcea: „Nu poți să obligi concedentul, dacă nu e de acord...”
Pe fondul unor formulări ce lasă loc de interpretare, conflictul a ajuns în instanță, iar Traian Rece e supărat că oamenii din Consiliul Județean au demonstrat rea-credință cu mult înainte de încetarea concesiunilor. Ar fi încheiat alte concesiuni noi, cu clauză suspensivă și astfel ar fi bătut palma cu alt concesionar, adică un contract cu dedicație, pentru firme de casă, la Consiliu.
Traian Rece, om de afaceri: „Au făcut licitație cu clauză suspensivă. Bă, ești prost cu ce ai făcut mă nene? Orice ca să influențezi instanțele, să iei șpagă la un derbedeu care, de fapt, ăla e în față un analfabet și tot o societate, care e omul lui Teodorescu”.
Horia Teodorescu, presedinte CJ: „Au venit concesionari din țară, firme puternice”.
Traian Rece: „Da domne, au făcut licitație pe terenurile noastre! În timp ce noi eram în proces”.
Horia Teodorescu, presedinte CJ: „Au venit firme pe sume, pe bani, nu pe firfirei”.
Traian Rece: „Nu scrie înțelegere, e articolul 11”.
