Arsă de cea mai gravă secetă din ultimii 500 de ani, România e obligată să învețe cum să facă rost de apă. ”La mila Domnului”

Cine va avea resurse de apă, dar și pământ și tehnologii plus interes să cultive, va avea un avantaj. Agricultorii serioși nu se mai bazează pe vreme bună pentru recolte, prea des seceta, dar și ploi sau vijelii extreme fac prăpăd. Statele obișnuite să scoată rod și din deșert se adaptează. Noi, nu.

În această vară, România a fost una dintre țările în care s-a văzut cel mai clar cât de afectat poate fi un teritoriu sub incidența schimbărilor climatice. În sud-vest, adică în Caraș, Mehedinți și Dolj, am avut incendii uriașe de vegetație. Pentru care s-a intervenit aerian, la fel cum vedeam în alți ani prin Grecia, Spania sau alte state mediteraneene.

Nici o săptămână mai târziu, în estul României, în județul Galați, ciclonul Boris a adus inundații și pierderi de vieți, după precipitații masive.

În unele zone a plouat de a rupt, în altele seceta conturează imagini apocaliptice. În afara arcului carpatic, toată agricultura are de suferit enorm.

Citește și

Zona din România care va fi cea mai afectată de furtuni și secetă în următoarele decenii. „Vom avea o creștere mult mai mare”

Laurențiu Baciu, fermier: ”Am mers la mila Domnului, adică dacă e, e, dacă nu, nu! La mila Domnului și ați văzut ce a făcut Domnul anul ăsta. Ca anul ăsta nu a fost niciodată aici la mine”.

Au fost săptămâni întregi cu temperaturi peste 40 de grade. Ne-am topit de arșită și în zonele montane, unde disconfortul termic și temperaturile de peste 36 de grade au devenit o obișnuință.

În Africa de Sud a nins acum o lună, de se jucau leii prin zăpadă. La noi, au venit ropote de grindină și vijelii terifiante.
La nivel european, Serviciul Copernicus pentru Schimbări Climatice al Uniunii a anunțat în această vară că, începând cu iunie 2023, fiecare lună a fost cea mai călduroasă de la începutul înregistrărilor. Au fost 13 luni consecutive cu valori maxime, una mai încinsă ca cealaltă.

Roxana Bojariu, climatolog ANM: ”Toate recordurile cad cu o marjă mare. În Europa am avut cea mai puternică secetă din ultimii 500 de ani”.

Toate autoritățile Uniunii iau în serios valul necontenit de arșiță care usucă Terra, mai ales că el vine la pachet cu fenomene extreme.

La rândul ei, Organizatia Națiunilor Unite avertizează că, până în 2050, cererea globală de alimente va crește cu peste 70 la sută, pe fondul sporirii numărului populației. Inevitabil, bătălia viitorului se va da, în orice colț de pe manapond, pe mâncare și pe apă.

România nu are rezerve de apă, care va deveni în curând o monedă forte

Tot experții ONU au semnalat că, la nivel global, peste 12 milioane de hectare de teren arabil se degradeaza iremediabil anual. Ca să înțelegeți cât de accelerat este ritmul, de pe toată planeta se pierd 23 de hectare cât timp urmăriți un minut din acest reportaj.

Friederike Otto, cercetător, Imperial College of London: ”E amprenta încălzirii globale”.

La nivel mondial se pune tot mai mult accent pe obținerea de rezerve de apă.

Bogdan Zainea, importator sisteme de irigații: ”Să fim eficienți în a folosi apa. Pentru că, așa cum vedem în curând, va deveni o resursă foarte scumpă, la care toată lumea va dori să ajungă”.

Noi nu avem rezerve de apă și abia înțelegem cât de importantă devine această resursă, care va fi practic o monedă forte în economia mondială.

Marius Someșan, fermier: ”Înainte aveam un an de secetă la patru normali, acum avem unul normal, la patru de secetă”.

Nicolae Mărăcine e profesor universitar, predă studenților îmbunătățiri funciare.

Nicolae Mărăcine, profesor universitar, specialist în îmbunătățiri funciare: ”Au secat o grămadă de lacuri. De ce? Pentru că schimbările climatice ce au adus după ele? Pluviometric, cantitativ, nu s-a modificat foarte mult cantitatea de precipitații, cam 1,52 % pe multianuale ce s-a modificat, s-a modificat intensitatea, proiecția și repartiția ploii în timp. Vedeți că nu prea mai avem primăvară și toamnă, atunci când avem acele ploi de durată mare, cu viteză de infiltrație mică”.

Marius Someșan, fermier: ”Dintr-o extremă în alta...”.

Pământul are nevoie de ierni cu zăpadă și de multe luni cu ploi mărunte annual ca să își revină. Pânza freatică a coborât vertiginos și nu poți să nu te întrebi cum va arăta agricultura următorilor ani în aceleași condiții meteo, dacă nu ne vom adapta și nu vom învăța cum să avem apă pentru culturi și grijă de resursele hidrologice pe care încă le mai avem. Fermierii bănățeni erau invidiați de omologii din restul țării pentru producțiile masive la porumb.

”S-au stafidit din cauza arșiței, au pierdut foarte rapid apa din bob și nu s-au mai dezvoltat”.

Delta Neajlovului a dispărut, pur și simplu

Franz Jakoby, fermier din Banat: ”Suntem a patra țară din Comunitatea Europeană ca suprafața agricolă și potențial agricol. Din păcate, nu avem o strategie la nivel național, la Ministerul Agriculturii, Mediului și așa mai departe în care să avem liziere, să avem acumulări de apă, pentru că noi în Banat aveam o vorbă, noi și cu roua facem porumb, dar din păcate, și roua a dispărut. Cu siguranță, noi n-am anticipat așa o secetă”.

Teleormanul și alte trei județe au fost încadrate în 2024 la secetă pedologică extremă pentru cultura de grâu. Aici suntem pe lacul Frăsinet, un loc între suprafețe agricole uriașe. A fost lac până în iunie, acest an. Atunci a început să se evapore masiv și să dispară luciul de apă, de pescarii din zonă au ajuns să prindă peștii cu mâna. Marius Someșan e inginer agronom și fermier în zonă.

Marius Someșan, fermier: ”Aici, mai-iunie era apă, nu mare, cam la un metru, dar era”.

Imagini selenare, cu mâl crăpat și întărit, găsim și la Comana, în Giurgiu. La 35 de kilometri de București, până în această primăvară se găsea Delta Neajlovului, cu multă biodiversitate, dar și cu activități turistice. Acum, doar scoicile, melcii și pontoanele cu bărci și hidrobiciclete eșuate amintesc de cum era zona.

Copiii încă învață la școală că este a doua deltă ca suprafață, după Delta Dunării. S-ar putea ca informația să fie scoasă din programa școlară, pe motiv că nu mai este de actualitate. Vrem, nu vrem, astfel de peisaje cu parcuri protejate secate, cu lacuri fără apă și râuri în care nu mai găsești un strop, vor deveni o obișnuință. Și asta, deși teoretic, avem o vastă rețea hidrografică.

Parcul Comana ține de Regia Națională a Pădurilor – Romsilva. Șeful rangerilor de aici vorbește de trei sezoane dezastruoase pentru fauna și flora locală.

Valentin Grigore, directorul Parcului Comana, al Romsilva: ”Iarna trecută nu am avut deloc zăpadă, acum 2 ierni au fost 2 zile, acum 3 ani au fost 10 zile și tot așa. Aici trebuia să fie ponton plutitor, astea erau pe apă”.

Sunt afectate ecosisteme, turismul, dar și viața oamenilor, nu doar agricultura.

Oamenii din Gorj primesc apă cu cisterna, de la pompieri, după ce fântînile adânci de 20 de metri au secat

În Gorj, ploi abundente n-au mai fost din luna mai. Puținii stropi care au căzut în septembrie nici nu au contat după o vară încinsă, în care vântul fierbinte a uscat plantele. Cel mai grav este că râuri precum Șușița, Sohodol ori Blahnița au secat complet, ceea nu s-a mai întâmplat în ultima jumătate de secol.

Localnic: ”Am 40 de ani, e prima dată când se întâmplă lucrul ăsta, secetă ca acum, cu schimbările astea climatice – e un semnal de alarmă – da, foarte mare”.

Dănuț Birău, primar orașul Tg. Cărbunești: ”E ca într-un film regizat de Robert Redford prin anii 90, "Cândva, pe aici curgea un râu", cred că așa putem să spunem și noi la Tg. Cărbunești. Suntem în albia pe unde ar trebui să curgă râul Blahnița, din păcate, iată că și după ce a trecut aproape o lună de toamnă și câteva ploi care au fost în acest ultime 2 -3 săptămâni, necesarul de apă de care are nevoie solul încă nu a fost suficient de bine adus de către ploile respective și iată că această albie a râului Blahnița este în continuare seacă. Am copilărit și ne jucam pe aici. Iarna ne dădeam pe gheață, vara ne scăldam, cum erau timpurile copilăriei noastre, dar niciodată apa nu a secat în așa fel încât să nu mai curgă niciun firicel de apă, cu toate că au mai fost veri secetoase și călduroase”.

E dezastru și pentru pânza freatică. Fântâni adânci de peste 20 de metri au secat peste vară, iar acum oamenii primesc apă de la pompieri, pe care o păstrează în recipiente uriașe, ca să le ajungă pentru cât mai multe zile.

Localnică: ”Cred că de 15-20 de ani de când e făcută și e primul an când e rară apa – și e adâncă – e adâncă, da, e adâncă, și a trebuit să renunț la ea și să îmi fac ceva să avem apă, canalizare nu este - au secat râurile – a secat Gilortul și automat nu mai vine nici aici și nu sunt doar eu, toată lumea de pe aici e în situația mea”.

Oamenii nu mai găsesc apă nici măcar dacă sapă în apropierea albiei râurilor. Solul este uscat complet și oamenii se tem că sunt în pericol și culturile de toamnă ce ar trebui semănate în perioada aceasta.

Buldozerist: ”Este pământul tare, este sec, nu are gram de umezeală - de mult timp – de mult, de 3 luni de zile nu a dat un gram de ploaie pe la noi”.

Trei lacuri mari din zona aflată între Alexandria și Videle nu mai au strop de apă, iar din alte două se mai vede luciu doar pe ici, colo. Suntem într-un teritoriu fără canale și sisteme de irigații, dar aceste lacuri au fost amenajate între tarlale, în regimul comunist, cu un scop precis - ca IAS-urile de stat, din acele timpuri, să aibă rezerve pentru agricultură și pentru zootehnie.

Fermierii români învață acum de la australieni și africani cum să facă agricultură pe secetă

Erau vremuri cu 4 anotimpuri în care ploua și ningea. Fără apă în prezent, în aceste ținuturi nimeni nu mai cultivă porumb. În județ îl mai găsești doar prin zona Turnu Măgurele.

În schimb, fermierii se adună ca să învețe unii de la alții cum se pot adapta pentru a pune rapiță și grâu, în locuri în care nu a mai plouat din primăvară. Marius Someșan le arată o soluție din Australia sau de pe continentul african, acolo unde tarlalele se acoperă cu paie după însămânțare.

Un alt fermier care cunoaște cum se cultivă ogoarele în zone deșertificate din Rusia ne arată diferența între pământul care arde direct sub soare.

”51 de grade. Și cel acoperit cu paie, unde temperatura ajunge la jumătate. 26 de grade. Paiele reflectă razele soarelui, de altfel și pe paie se vede ca sunt mai puține grade”.

Marius Someșan, fermier: ”Ne adaptăm, ne uităm la australieni, la ruși, la spanioli”.

Fermier: ”Asta e o formă de însămânțare la distanță, e nevoie de un tractor mai puternic, de 400 de cp, nu poti face cu unul de 65”.

Marius Someșan: ”Suntem și într-o zonă în care nu avem păduri, adică nu avem nici ploile acelea mici, de 2 litri, 3 litri”.

Articol recomandat de sport.ro

Olăroiu, răsplătit de arabi în mijlocul unui sezon istoric: românul încheie anul cu o veste excelentă