Caracatiţa Mihai
“Am fost 16” era un film românesc de război care în anii ’80 îl inspira pe Chuck Norris pentru nemuritoarea sa serie « Missing in Action».
Până la urmă trebuia să aibă şi Chuck Norris un precursor deşi unele izvoare istorice spun că, atunci când a creat lumea, Dumnezeu a cumpărat teren de la Chuck.
« Am fost 16 » ar fi fost un titlu bun şi pentru ecranizarea poveştii lui EURO 2012, dar cum persoana întâi nu ni se mai potriveşte, noi rămânem dispăruţii în misiune ai lui Chuck « Luce » Norris.
Tabloul celor 16 de la EURO ne arată o împerechere interesantă, cu grupele extreme, cea mai tare şi cea mai slabă, cuplate în partea superioară, şi cu grupele de valoare medie în partea inferioară a tabloului. Asta pentru sferturile de finală, faza următoare după grupe.
În grupa 1 merg cu încredere pe Polonia, echipă gazdă a turneului şi cu mulţi fotbalişti de esenţă tare, în frunte cu trioul de la strălucitoarea campioană a Germaniei, Borussia Dortmund, Lewandowski, Piszczek, Blaszczykowski, pe lângă care orbitează un Szczesny de la Arsenal sau Obraniak de la Bordeaux.
Ştiu, niciun puşti nu-şi va scrie astfel de nume pe tricou vreodată (măcar pe vremea mea starurile Poloniei aveau nume umane, Lato sau Boniek ) dar eu merg pe această combinaţie de cvasinecunoscut şi fotbalişti cu osul tare, prieteni cu mingea şi fără fiţe, care, cu ajutorul unui public uluitor (n-am văzut ceva mai tare în tribune faţă de fanii polonezi) să facă din Polonia surpriza acestui turneu. Din această grupă slavă, Polonia, Rusia, Cehia, cu rude chirilice, Grecia, mai merg pe Rusia la calificare în sferturi.
Orice turneu final are o grupă a morţii. O sintagmă care a fost lansată în ’70 de cei mai buni scenarişti de telenovele, mexicanii ( grupo de la muerte) pentru a descrie grupa României de la Mondialul mexican din acel an în care am fost distribuiţi alături de deţinătoarea trofeului, Anglia, de echipa ce avea să câştige trofeul, Brazilia lui Pele, Tostao şi Jairzinho, şi Cehoslovacia, care avea sa devină campioană europeană 6 ani mai târziu.
Nu îndrăznesc să văd cum spune Andrzej Wajda la „grupo de la muerte”, dar e clar că ea e formată din Germania, Olanda, Portugalia lu’ Ronaldo (aşa am înţeles că e denumirea ţării la acest turneu) şi Danemarca.
Oricine merge pe Olanda şi Germania din această grupă, chiar şi Irina Shayk (prietena lui Ronaldo pentru cei care se fac că nu ştiu) dacă e să ne luăm după datele de vacanţă pe care le-a stabilit pentru ea şi Cristiano la nisipurile de aur din Bali.
În grupa a treia, discuţia e cine iese în oraş cu Spania, şi îndrăznesc să pariez la tutungeria preferată a lui Gigi Buffon că Modric, Srna, Mandzukic şi Perisic vor pune Croaţia în faţa Italiei în clasament. Irlanda e obişnuită cu lingura de lemn de la rugby.
Şi, în sfârşit, grupa cea mai dificilă de anticipat. Franţa şi Anglia sunt branduri prea mari pentru jucătorii lor actuali, Ucraina e o echipă oarecare dar e gazdă iar Suedia depinde de cum îi iese lui Ibrahimovic în noaptea de dinaintea meciului pe chat.
Cu Gerrard, Young, Hart şi Rooney apărând providenţial în meciul al treilea, după trecerea suspendării, şi cu Benzema, Ribery, Menez şi noul fenomen Giroud cred că vom avea parte totuşi de un parcurs „logic” în această grupă, Anglia şi Franţa în sferturi.
Hai, adevăratul nepot al mamei Omida vă pupă pe portofel în caz că jucaţi pe ponturi de pe siteuri din Singapore şi nu pe predicţiile lui şi vă aşteaptă la judecata de după grupe.
Etichete: Euro 2012,
