Sarbatoarea rationala
De 1 Decembrie mă trezesc cu capul bubindu-mi de muzică „populară”. Stau lângă primărie şi domn primar zice să ne bage în atmosfera de sărbătoare dis de dimineaţă.
Până să mă urnesc mă gândesc că muzica populară instrumentală, adică fără guristă, aduce cu jazz-ul, o variaţiune inepuizabilă pe o temă dată.
S-a pus problema mutării lui 1 Decembrie. Undeva prin vară. Asta parafrazându-l pe Nicky Mitea, gagiul profesoarei de geografie de la Happy Hour, care ne povestea că „la olandezi, 8 Martie e undeva prin mai”. Sunt români care nu cred că e potrivit să ai o sărbătoare naţională iarna. Americanii o au vara, la fel şi franţujii, la ingleji e primăvara, numai bine să ieşi la un mic la iarbă verde. Cât de frumos era şi la noi când, după manifestaţia monarhistă sau comunistă, mergeai în mai sau august la micu’ naţional cu bere.
Acum, trebuie să mergi pe ger la parada tancurilor. Şi apoi, trebuie să stai la coada de 500 de persoane pentru ciolanul cu fasole strângând rândurile cu colegii de coadă în căutarea unui dram de căldură. După o oră în care te transformi la coadă în om de zăpadă, savurezi fasolea in care se topesc molcom fulgii ce cad feeric.
Din fericire, şi românii au contribuit prin abnegaţia lor de a cumpăra maşini şi prin marea industrializare la dereglarea vremii astfel că nici 1 Decembrie n-a mai fost in ăst an ce era odată şi s-a putut sta mai lejer la coada de fasole şi la paradă pe un soare cool.
Unele bucăţi de presă care au ajuns mai indecente decât erau şi pe vremea lu’ nea Nicu, ne-au redat parada în deja tradiţionalul partizanat jenant. Preşedintele a fost prezentat cu tot cu huiduielile venite din public, premierul ne-a fost redat zâmbind, cu copilaşul în braţe şi, eventual, cu un pic de roz adus în decor din photoshop.
Autoriţăţile şi-au spus că de 1 Decembrie mai cosmetizează imaginea unei ţări profund corupte anunţând că la paradă nu vin tancurile grele şi lansatoarele de rachete pentru că ele consumă mult combustibil. Aerul de austeritate este însă sfâşiat de miriadele de panouri publictare cu care sunt înţesate străzile şi care sunt plătite, normal, din „contribuţiile dezinteresate şi oneste” ale membrilor de partid... N-au fost lansatoarele de rachete dar la paradă au fost maşinile de deszăpezire. 1 Decembrie nu le-a luat prin surprindere, dar prima ninsoare probabil va reuşi să le surprindă.
Când te gândeşti la 1 Decembrie, la Marea Unire, te gândeşti la sentimentul fantastic de uniune naţională care trebuie să fi fost trăit în 1918 de românii sosiţi la Alba Iulia din toate colţurile ţării. Şi vine acum adevărul.ro şi ne prezintă o scrisoare a lui Traian Vuia, faimos pionier al aviaţiei şi activist politic bănăţean în epocă. Scrisoare în care vuia dispreţul legat de fanarioţii şireţi din Vechiul Regat. Complexul miticilor „de dincolo” a existat de la început...
Şi, nu în ultimul rând, să nu uităm de vocea patriotului naţionale din fotbal, Mihai Stoica, cel cu harta ţării tricotată pe guler şi care înfinge drapele în porţi apărate de echipe cu pedigree maghiar. Întrebat care-i treaba pentru el cu 1 Decembrie, The Patriot a răspuns suav: e ziua lu’ Arlauskis. Deşteaptă-te, lituaniene!
Etichete: ziua romaniei,
