Un francez și o columbiancă au învățat să facă vin în Oltenia și și-au dezvoltat propria vinărie în Franța

Lucrează împreună podgorii întinse pe 5 hectare și creează o licoare pe care francezii o consideră noua stea a regiunii. Deocamdată, exportă zeci de mii de sticle de vin în Europa, însă de anul viitor, speră să treacă oceanele lumii.

Angela și Ghilan spun că nu ar fi ajuns aici dacă nu s-ar fi călit pe dealurile Olteniei.

Au învățat să facă vin în Oltenia, la Drăgășani

Citește și

Podgoria din România unde turiștii se simt în Toscana: „Mi-a declanşat o emoţie teribilă”

„Al treilea război mondial a început”. Valeri Zalujnîi, ambasadorul Ucrainei în Marea Britanie și fostul comandant al armatei, declarații

Albe, Franța. Un sat cu 450 de locuitori din zona Alsaciei, aflat la 100 de km de Strasbourg, la 30 de kilometri de granița cu Germania și la 70 de cea cu Elveția.

Îi cunoaștem pe Glisan, Angela, Elias și Matiș. Ei lucrează pământul, cinci hectare de vie, și creează vinul pe care îl exportă în marile restaurante ale lumii, în special din Paris, dar și în restul Franței, în Germania, Anglia și chiar România.

Angela Prado: „Noi facem totul, de noi de la cultivare, la etichetare, până la vânzare și pus în pahar. Noi, tot, cap-coadă, avem privilegiul acesta”.

Și dacă ne întrebăm de ce vorbesc limba română niște străini care locuiesc în Alsacia, răspunsul este simplu. Au stat 7 ani în România. Au lucrat pământul și au făcut vin, în Oltenia, la Drăgășani.

Angela Prado: „Eu sunt columbiancă, din Bogota, am ajuns în Europa în 2008, am stat în Franța trei ani. Șapte ani am lucrat împreună în România și asta ne a ajutat foarte mult”.

Ea din Bogota, Columbia, cu trei diplome de master diferite, două absolvite la Paris, unde s-a și cunoscut cu Glisan: Finanțe internaționale, Comerț spirtoase și vin. Management a studiat în Columbia. El, absolvent al Universității de enologie și viticultura din Dijon, Burgundia.

Glisan: „Eu sunt din Alsacia, dar din nordul Alsaciei. Am început să caut pe net cum se spune vin în limba română și să găsesc adrese de crame să trimit CV-ul meu. Voiam să lucrez în România”.

Angela: „Nu am lăsat pe nimeni să ne sperie de România, eu sunt columbiancă și nu mi-e frică, dar nici tu, ca francez, nu ți-e firca de aventură. Dacă a auzit ceva urat de România nu a contat. Și am căutat experiența proprie”.

Așa au ajuns în România în 2010. În timp ce el producea vin, ea se ocupa de marketingul cramelor de aici. Tot aici s-au căsătorit, în Cișmigiu, și tot aici l-au adus pe lume pe Matiș, care are 4 ani.

Glisan: „Am cerut-o de logodnică după 4 luni, după prima mea vizită în România. În Parcul Cișmigiu. Am fost la o cârciumă și au venit oameni să cânte”.

În 2007, însă, au decis să se întoarcă mai aproape de una dintre familii și să-și pună pe picioare propriul proiect.

S-au mutat în Franța pentru a-și dezvolta propria afacere de familie

Condițiile din România nu le ofereau persepectiva dezvoltării unei podgorii de familie.

Au aflat de pildă povestea comunei Beltiug din Satu Mare de la noi, unde în urmă cu mai bine de 500 de ani fiecare locuitor avea propria vie și cramă.

Seamănă mult cu Albe, satul în care s-au mutat în Franța, doar că în timp ce la noi au mai rămas numai trei care produc un vin de calitate îmbuteliat, în Franța fiecare bucățică de pământ este muncită inclusiv de tineri. Pe dealuri se întind 70 de hectare de podgorii. În sat vezi case de sute de ani cu flori la balcoane și crame vechi în subsol.

După doi ani de muncă, au reușit să cumpare câteva hectare de vie. În Alsacia, un singur hectar costă 130.000 de euro, însă ai și posibilitatea să inchriezi. Au preluat o cramă goală a unor francezi ieșiți la pensie și și-au cumpărat echipamente de producție, la mâna a două. Însă planurile sunt să-și construiască propria cramă. Investiția? Peste un milion și jumătate de euro.

Angela: „Am avut noroc că am găsit pe cineva care a vrut să vândă crama unor străini cu un vis mare, să facă ceva diferit. Pentru că aici fac toți din gerenatie în generație, sunt 14 generații. Noi suntem prima generație, nu am avut noroc cu bunici care au avut pământ să ne dea și facem cum ne place și vrem și cum visam”.

Produc anual 30.000 de sticle de vin și în curând se vor orienta către Columbia, Japonia și Statele Unite.

Vinifică în butoaie vechi de stejar, dar și în cisterne de inox. Vinul lor are o amprenta diferită de prospețime față de cel tradițional alsacian. Orice turist e binevenit să-l deguste. Gratuit.

Cu doi câini aduși din România, cu palincă primită în dar de la prietenii maramureșeni și câteva haine, au reușit să-și găsească o casă pe care singuri au refăcut-o. E, de fapt, vechea școală a satului Albe.

Angela n-a mai fost în Bogota de 3 ani, însă ai ei vin la cules în fiecare toamnă. Sunt 70, în total.

Împreună cu familiile, Angela și Glisan și-au permis să viseze. Au luat câte puțin din România, Columbia și Franța și au adunat emoții și arome într-un vin special.

Articol recomandat de sport.ro

Tragerea la sorți pentru preliminariile CM 2026, simulată! Cu cine a picat România în grupa de 5