Angajata le-a permis și altor salariați, precum și personalului de curățenie, să procedeze la fel, deși regulile companiei interziceau în mod expres rezervarea articolelor. Instanța a considerat că aceasta a încălcat obligația de bună-credință în relația de muncă și a abuzat de încrederea angajatorului, cu atât mai mult cu cât, în calitate de responsabilă, trebuia să se asigure că regulile sunt respectate, relatează Noticias Trabajo.
Angajata lucra în companie din mai 2016 și a primit decizia de concediere la 28 februarie 2024. Motivele invocate au fost nesupunerea, abuzul de încredere și încălcarea obligației de bună-credință contractuală. Compania și-a întemeiat decizia pe articolul 54 alineatele 2 literele b) și d) din Statutul lucrătorilor din Spania, precum și pe articolul 32 din Contractul colectiv de muncă la nivel național, ediția a IV-a.
Ce au decis judecătorii după doi ani
Potrivit hotărârii judecătorești (13095/2026), angajata a profitat de absența directoarei magazinului, aflată în concediu, pentru a ascunde produse reduse în zone mai puțin vizibile ale spațiului de vânzare. Scopul era să împiedice clienții să le cumpere și să le păstreze pentru ea, pentru alți angajați și pentru personalul de curățenie. Practica încălca Manualul de bun venit al companiei Primark, care interzice în mod explicit rezervarea articolelor atât pentru clienți, cât și pentru angajați.
Pe 7 februarie 2024, după ce și-a înregistrat începerea pauzei la ora 10:02, angajata a cumpărat, cinci minute mai târziu, zece produse în valoare totală de 35,80 euro, folosind numărul său personal de angajat. S-a întors la locul de muncă la ora 10:21.
De asemenea, potrivit mărturiilor și documentelor analizate în dosar, aceasta i-a arătat unei colege cum să ascundă produse în magazin și le-a permis angajaților unei firme externe de curățenie să păstreze articole cu preț redus în cabinele de probă.
În primă instanță, Tribunalul pentru Litigii de Muncă nr. 1 din Melilla a respins acțiunea formulată de angajată și a stabilit că concedierea a fost justificată. Nemulțumită de decizie, aceasta a contestat hotărârea la Tribunalul Superior de Justiție al Andaluziei.
Instanța de apel a apreciat că demersul angajatei era „sortit eșecului” încă de la început, din cauza modului în care fusese formulat. Mai exact, aceasta a încercat să conteste felul în care prima instanță evaluase probele, fără să solicite revizuirea faptelor reținute în hotărâre și nici anularea deciziei pe motiv de lipsă a motivării. Cu toate acestea, judecătorii au analizat motivele concedierii și au concluzionat că faptele angajatei erau suficient de grave pentru a justifica măsura luată de companie.
Magistrații Secției pentru litigii de muncă a Tribunalului Superior de Justiție al Andaluziei au subliniat că angajata nu doar că a încălcat în mod conștient regulile companiei în interes personal, ci s-a folosit și de poziția sa de șefă de magazin. Întrucât una dintre responsabilitățile sale era să supravegheze respectarea regulilor și să împiedice astfel de practici, instanța a considerat că faptele sunt cu atât mai grave.
Cum a motivat instanța decizia
Judecătorii au amintit și jurisprudența Curții Supreme a Spaniei, potrivit căreia încălcarea obligației de bună-credință contractuală sau abuzul de încredere nu trebuie să producă un prejudiciu financiar semnificativ pentru a justifica o concediere. În astfel de cazuri, criteriul esențial nu este valoarea produselor sau suma pierdută de angajator, ci pierderea încrederii în angajat.
Instanța a mai arătat că faptele constituie o abatere disciplinară foarte gravă, potrivit atât contractului colectiv de muncă aplicabil la Primark, cât și articolului 54 alineatul 2 litera d) din Statutul lucrătorilor din Spania.
În consecință, judecătorii au stabilit că concedierea disciplinară a fost justificată și conformă legii, confirmând hotărârea primei instanțe. Decizia nu era definitivă și putea fi atacată cu recurs în casație la Curtea Supremă a Spaniei.
