În timp ce, în cazul majorității stelelor, culoarea depinde de temperatură și se limitează la câteva nuanțe, piticele albe, rămășițele dense ale unor stele asemănătoare Soarelui, care și-au încheiat existența pot străluci într-o gamă surprinzător de largă de culori, a declarat joi autorul principal al studiului, Mark Hollands, astrofizician la Universitatea din Warwick, Anglia, potrivit CNN.
„Stelele obișnuite pot avea, în mare parte, doar nuanțe portocalii, albe sau albastre”, a declarat Hollands pentru CNN.
„Am descoperit că, în cazul majorității piticelor albe, situația este aceeași. Există însă și câteva cazuri speciale în care procesele fizice din straturile exterioare ale acestor stele sunt suficient de neobișnuite încât să provoace abateri considerabile în spectrul lor luminos”, a explicat el.
Aceste abateri sunt cauzate de interacțiunea dintre heliul din atmosfera stelelor și urmele altor elemente chimice. Compoziția acestora diferă de la o pitică albă la alta, în funcție de materialele cu care steaua a intrat în contact de-a lungul existenței sale.
De exemplu, fierul, magneziul și sodiul, elemente întâlnite frecvent în roci, pot fi prezente la suprafața stelei.
Acestea ar putea reprezenta dovezi ale existenței unui fost sistem planetar în apropiere sau ar putea proveni din „ceva precum un asteroid care ajunge prea aproape de pitica albă”, a explicat Hollands.
„Asteroidul este sfărâmat în praf, iar fragmentele de rocă și resturile rezultate cad apoi pe pitica albă. Ulterior, acest material se amestecă în straturile exterioare ale stelei, ceea ce ne permite să determinăm din ce erau alcătuite rocile respective. Astfel, putem folosi pitica albă ca pe un instrument de diagnosticare, pentru a analiza compoziția chimică a materialelor planetare”, a spus Hollands.
„Pitica albă dezintegrează planetele, iar noi putem observa ce se afla efectiv în interiorul acestora, proporțiile diferitelor elemente, ceea ce ne oferă indicii despre modul în care s-au format aceste planete”, a declarat Adam Burgasser, profesor de astronomie și astrofizică la Universitatea din California, San Diego.
„Este ca o scenă a unei crime, iar noi încercăm să reconstituim evenimentele pe baza dovezilor care ne-au rămas. Acest lucru ne ajută să refacem povestea planetei, să înțelegem cum arăta și cum s-a format cu foarte, foarte mult timp în urmă”, a adăugat el.
O altă stea remarcabilă avea o culoare „aproape roz-somon”, datorită concentrației ridicate de molecule de carbon, a adăugat Hollands.
Deși nicio pitică albă nu poate fi observată direct de pe Pământ, Hollands a reușit să le calculeze culorile folosind date despre spectrul stelar.
Hollands a explicat că cercetarea a făcut ca aceste obiecte cosmice să pară mai apropiate de noi.
„Ne oferă o legătură umană cu aceste obiecte foarte îndepărtate, aflate la distanțe atât de mari încât, uneori, chiar și în calitate de cercetător, te poți simți deconectat de obiectele pe care le studiezi”, a spus el. „Însă, atunci când introduci o dimensiune umană în această ecuație, totul devine mult mai concret și mai ușor de înțeles.”
Observațiile privind steaua verde se bazează pe date existente și este posibil să nu aducă noi informații despre piticele albe.
În continuare, Hollands intenționează să analizeze și mai multe spectre ale piticelor albe. Progresele tehnicilor științifice le vor permite cercetătorilor să studieze un nou set de stele aflate la distanțe și mai mari de Pământ.
„Cunoaștem pitice albe pentru care nu avem încă date spectrale”, a spus el, „dar acest lucru este pe cale să se schimbe, deoarece mai multe programe de cercetare spectroscopică urmează să înceapă să furnizeze date”.
„Numărul piticelor albe pentru care vom avea spectre va crește de zece ori. Așadar, poate că, dacă vom avea noroc, vom trece de la una sau două pitice albe verzi la 10 sau 20”, a declarat Hollands. Studiul a fost publicat în revista științifică RAS Techniques and Instruments (RASTI).
.webp)
