Dincolo de credința și tradițiile legate de numele ei, povestea Sfintei Parascheva vorbește despre o tânără care a ales să-și dedice viața credinței și ajutorării celor sărmani.
Cine a fost Sfânta Parascheva
Sfânta Parascheva, cunoscută și sub numele de „Parascheva a Balcanilor” sau „Petka”, ar fi trăit în jurul anului 1000 d.Hr. Povestea vieții sale a fost păstrată mai ales prin textele bisericești scrise după moartea ei. Cele mai vechi astfel de mărturii datează din secolul al XII-lea. La mijlocul acelui secol, scriitorul grec Basiliskos a scris prima versiune cunoscută a vieții Sfintei Parascheva.
Mai târziu, în secolul al XIV-lea, patriarhul Eftimie al Târnovei a redactat o altă versiune a poveștii sale. Aceste texte s-au răspândit în lumea bizantină și în regiunile de la sud de Dunăre. În secolul al XVII-lea, Mitropolitul Varlaam al Moldovei a folosit aceste scrieri mai vechi pentru a redacta o nouă „Viață” a Cuvioasei Parascheva. Din aceste texte provin cele mai multe informații cunoscute astăzi despre viața ei.
Ce înseamnă numele Parascheva
Numele Parascheva vine din limba greacă, de la cuvântul Paraschevi, care înseamnă „pregătire”. În vechime, termenul era legat de ziua de pregătire pentru Sabat. În tradiția populară, numele a fost legat și de ziua de vineri, motiv pentru care Sfânta Parascheva a mai fost numită și „Sfânta Vineri”.
În tradiția ortodoxă, ea este numită „Cuvioasă”, fiind considerată o femeie care și-a dedicat întreaga viață credinței, rugăciunii și lui Hristos. În textele bisericești apare și ca „mireasa lui Hristos”, o expresie folosită pentru femeile care au ales o viață trăită în credință și curăție sufletească.
Cea mai mare parte a informațiilor despre viața Sfintei Parascheva vine din scrieri religioase realizate după moartea sa și din tradiția Bisericii. Aceste texte au fost scrise la câteva secole după perioada în care se crede că a trăit Sfânta Parascheva. Totuși, principalele relatări despre viața ei seamănă între ele. Ele vorbesc despre alegerea unei vieți simple, dedicate rugăciunii, despre retragerea sa din lume și despre descoperirea ulterioară a moaștelor.
În tradiția populară din Moldova, Sfânta Parascheva a fost uneori asociată cu „Sfânta Vineri”, un personaj întâlnit în credințele și poveștile populare românești. „Sfânta Vineri” apare în tradiția populară ca o femeie sau o ființă cu puteri deosebite, care îi ajută pe cei buni, dar îi pedepsește pe cei care nu respectă anumite obiceiuri.
Unde s-a născut și cum și-a trăit viața
Sfânta Parascheva s-a născut în Epivates, un oraș aflat pe malul Mării Marmara, în apropiere de Constantinopol, în zona care astăzi se află lângă Istanbul. A venit pe lume la începutul secolului al XI-lea, într-o familie înstărită și credincioasă.
Încă din copilărie, Parascheva a fost apropiată de biserică și de credință. În jurul vârstei de 10 ani, a auzit în timpul unei slujbe cuvintele Evangheliei despre urmarea lui Hristos. Acest moment i-a schimbat viața. A început să le ofere săracilor hainele și lucrurile sale și și-a dorit să trăiască într-un mod cât mai simplu, dedicat lui Dumnezeu, conform crestinortodox.ro.
Mai târziu, a plecat la Constantinopol, iar apoi a ajuns într-o mănăstire de maici, unde a petrecut câțiva ani în rugăciune. Dorința de a se apropia și mai mult de viața religioasă a făcut-o să plece apoi spre Locurile Sfinte, în Palestina. Sfânta Parascheva s-a retras pentru o perioadă într-o mănăstire din pustiul Iordanului. Acolo a dus o viață foarte simplă și aspră, bazată pe rugăciune, post și priveghere. Tradiția spune că în această perioadă a avut mai multe trăiri duhovnicești și că un înger i-a spus să se întoarcă în locurile natale.
În jurul vârstei de 25 de ani, Sfânta Parascheva s-a întors în Tracia, în apropierea locurilor în care se născuse. Și-a continuat viața în rugăciune, fără să caute faimă sau recunoaștere din partea celor din jur. Sfânta Parascheva a murit la aproximativ 27 de ani. Viața ei a rămas cunoscută mai ales prin credința puternică, prin ajutorul oferit celor săraci și prin alegerea de a renunța la o viață confortabilă pentru a se dedica rugăciunii și lui Dumnezeu.
Unde se află moaștele Sfintei Parascheva
Moaștele Sfintei Parascheva se află astăzi la Iași, în Catedrala Mitropolitană. Aici vin în fiecare an sute de mii de credincioși pentru a se închina, mai ales în apropierea zilei de 14 octombrie, când este sărbătorită Sfânta Parascheva. Înainte să ajungă la Iași, moaștele au trecut prin mai multe locuri. După ce au fost descoperite la Epivates, au ajuns la Constantinopol, iar în anul 1235 au fost mutate la Târnovo, unde au rămas până în 1393. În acel an au fost duse la Belgrad, iar după cucerirea orașului de către otomani, în 1521, au fost mutate din nou la Constantinopol.
Moaștele au rămas la Constantinopol până în anul 1641. Atunci, domnitorul Moldovei, Vasile Lupu, a făcut demersurile necesare pentru ca acestea să fie aduse la Iași. La început, moaștele au fost așezate în biserica Mănăstirii „Sfinții Trei Ierarhi”. Mai târziu, după construirea și sfințirea Catedralei Mitropolitane din Iași, au fost mutate acolo.
În anul 1888, un incendiu puternic a izbucnit în locul în care se aflau moaștele. Racla și obiectele din jur au fost afectate de foc, însă moaștele Sfintei Parascheva au rămas neatinse.
Cum au ajuns moaștele Sfintei Parascheva la Iași
Drumul moaștelor Sfintei Parascheva până la Iași a trecut prin mai multe orașe importante din Balcani. După Epivates și Constantinopol, acestea au fost duse în 1235 la Târnovo, capitala de atunci a Țaratului Bulgar. Moaștele au rămas la Târnovo aproape 160 de ani. În 1393, după cucerirea orașului de către otomani, au fost mutate la Belgrad, în Serbia.
În 1521, după ce Belgradul a fost cucerit de Imperiul Otoman, moaștele au fost duse din nou la Constantinopol. Acolo au fost păstrate în mai multe biserici timp de peste un secol. Momentul decisiv a venit în anul 1641. Domnitorul Moldovei, Vasile Lupu, a achitat datoriile pe care Patriarhia Ecumenică le avea față de autoritățile otomane și a făcut demersurile necesare pentru aducerea moaștelor în Moldova.
Racla cu moaștele Sfintei Parascheva a fost transportată pe mare, iar apoi a continuat drumul spre Iași. La sosire, moaștele au fost întâmpinate cu mare cinste de domnitor, mitropolit, clerici și credincioși. La 13 iunie 1641, moaștele au fost așezate în biserica Mănăstirii „Sfinții Trei Ierarhi” din Iași, ctitorită de Vasile Lupu. Mai târziu, au fost mutate în Catedrala Mitropolitană din Iași, unde se află și astăzi.
De ce este Sfânta Parascheva atât de iubită de credincioși
Sfânta Parascheva este una dintre cele mai iubite sfinte din România și este cunoscută mai ales ca ocrotitoarea Moldovei. Credincioșii se roagă ei pentru sănătate, ajutor în momente grele, liniște sufletească și pentru împlinirea unor dorințe importante.
Mulți oameni cred că Sfânta Parascheva îi ajută atunci când trec prin boli, necazuri sau probleme de familie. De-a lungul timpului au fost povestite numeroase cazuri în care credincioșii spun că au primit ajutor după ce i s-au rugat ei. Tocmai de aceea, pentru foarte mulți oameni, Sfânta Parascheva este văzută ca un sprijin în perioadele dificile ale vieții.
În fiecare an, în jurul datei de 14 octombrie, sute de mii de oameni merg la Iași pentru a se închina la moaștele sale. Unii vin de la sute de kilometri distanță și așteaptă ore întregi la rând pentru a ajunge la raclă. Pentru mulți dintre ei, pelerinajul este un moment de rugăciune, speranță și apropiere de Dumnezeu.
Credincioșii o cinstesc și pentru felul în care și-a trăit viața. Sfânta Parascheva a renunțat la o viață confortabilă, i-a ajutat pe cei săraci și și-a dedicat viața rugăciunii și credinței. Din acest motiv, este privită ca un exemplu de bunătate, credință și grijă față de cei aflați în nevoie.
Oamenii se roagă Sfintei Parascheva pentru vindecare, pentru protecția familiei, pentru copii, pentru rezolvarea problemelor și pentru puterea de a trece peste perioadele grele. Pentru mulți credincioși, ea a devenit de-a lungul timpului un simbol al speranței și al ajutorului primit prin rugăciune. Legătura puternică dintre Sfânta Parascheva și credincioși se vede cel mai bine în pelerinajul de la Iași, unde oameni de toate vârstele vin an de an pentru a se ruga și pentru a-i mulțumi pentru ajutorul pe care cred că l-au primit.
