Un șoc în adolecență i-a declanșat tulburarea bipolară. Andrei: ”Aveam gânduri de suicid”


Ultimul update: Miercuri 28 Noiembrie 2018 10:13
Data publicarii: Vineri 20 Aprilie 2018 17:16
Categorie: Depresia, boala mileniului

Campania "Rătăcit în sine. Depresia, boala mileniului" continuă cu povestea lui Andrei, un bărbat foarte inteligent şi ambiţios, pe care viaţa l-a încercat greu încă din copilărie.

A trecut prin multe episoade cărora nu le-a dat atenţie, până când a ajuns să fie diagnosticat cu tulburare bipolară. O boală care include pe lângă momentele de tristeţe profundă şi manifestări maniacale.

1% din populaţia globului este afectată de tulburare bipolară, iar fenomenul a atras atenţia publicului mai ales când a fost asociat cu nume sonore: Mariah Carey, Jean-Claude Van Damme, Jim Carey, Catherine Zeta Jones, Mel Gibson, Amy Winehouse sau Kurt Cobaine.

Andrei are 41 de ani. S-a născut în Hunedoara într-o familie de intelectuali. Tatăl, extrem de exigent i-a îndreptat paşii înspre materiile exacte şi sport. Aşa se face că în timpul şcolii Andrei a fost olimpic la mai multe materii şi a câştigat zeci de trofee sportive. A excelat la tenis de câmp şi de masă, bowling, fotbal, carting. Practic, a excelat în orice şi-a propus. Pe când avea doar 17 ani însă a suferit un şoc.

”Pierderea tatălui meu, care în urma unui episod depresiv, s-a sinucis. Cred că a fost un moment important asupra dezvoltării mele interioare pe plan emoţional. A fost o rupture sufletească pur şi simplu. Nimic nu anunţa viitoarea dispariţie a tatălui meu”, spune Andrei.

Moartea tatălui l-a determinat pe Andrei să înveţe şi mai mult şi mai bine. A urmat facultatea de inginerie aerospaţială din Bucureşti. Avea doar 22 de ani şi toată viaţa înainte.

”M-am despărţit de fata cu care eram din liceu. După ce am terminat facultatea şi ăla a fost un prim moment în urma despărţirii am avut un episod depresiv destul de greu”, își amintește Andrei.

Din exterior pare firesc. Oricine a trecut printr-o despărţire a fost trist, abătut şi fără chef. Însă la fel de adevărat este că unii trec mai uşor peste un astfel de hop.

Mihai Bran, psihiatru: ”Ține mai degrabă de capacitatea fiecăruia de a se adapta unei anumite situaţii. Depresia e o boală complexă cu o componentă biologică, socială şi psihologică. În momentul de faţă nici noi, specialiştii, nu ştim întru totul care sunt cauzele care determină apariţia depresiei.”

Însă psihiatrii ştiu să o diagnosticheze foarte bine. Aşa am aflat că nu toţi cei care se despart de iubită sau iubit suferă de depresie.

Mihai Bran, psihiatru: ”Depresia în primul rând este o boală . nu e o stare de tristate e o boală şi ca să ţi se pună diagnostic de depresie trebuie să îndeplineşti anumite criterii: să fii trist, abătut fără chef, să ai probleme cu somnul, probleme de apetit alimentar, să nu îţi mai doreşti să faci lucruri, să ai gânduri negre, uneori gânduri de suicid, să îţi fie afectată funcţionarea atât acasă, cât şi la serviciu, iar simptomele astea ar trebui să una, minim două săptămâni. Nu e suficient să fii trist, abătut o zi.”

Andrei nu a ştiut însă asta, aşa că nu a apelat la ajutorul unui specialist, chiar dacă a suferit îngrozitor vreme de o lună.

”Lipsa de energie totală, stat în pat, ochii în tavan, nemâncat, nespălat, nedus la WC. Pur şi simplu că o rumegare, fără niciun fel de orizont pur şi simplu era o stare vegetativă, nu se întâmplă nimic. Eram fără speranţă”, spune Andrei.

Nu ştie cum a reuşit să se pună pe picioare. S-a angajat într-o multinaţională, unde era foarte apreciat şi s-a îndrăgostit din nou. După 4 ani a căzut din nou în depresie, după ce şi-a pierdut locul de muncă.

Andrei Nistor: Fără chef, stat în pat, nespălat vreo 4-5 săptămâni, mi se făcuse o barbă parcă eram un naufragiat, cu gânduri de suicid, cu o lipsă de speranţă totală. Nu vedeam niciun viitor sau viitorul era gri sau negru.
Elena Lasconi: Dar cum trăiai?
Andrei Nistor: Eram la limita supravieţuirii, îmi aduc aminte că mă târam în genunchi până la toaletă. La fel am considerat că este o tristețe. După 4-5 săptămâni îmi aduc aminte că am fost recomandat să mă angajez şi îmi aduc aminte de eforturile pe care le-am făcut să mă pregătesc chiar şi pentru interviu: să mă spăl, să mă bărbieresc, să mă aranjez, să-mi calc o cămaşă, să mă îmbrac, dar am reușit în momentul ăla să mă mobilizez şi să dau bine la acel interviu.”

A fost momentul în care a reuşit să vadă luminiţa de la capătul tunelului. O luă de la zero. Îi plăcea ce face şi muncea până la epuizare.

Andrei Nistor: ”Din cauza stresului de la locul de muncă mi s-a declanşat şi am experimentat primul meu episod maniacal, ceva despre care nimeni din jurul meu nu ştia absolut nimic. S-a dovedit că mi se declanşase deja tulburare afectiv bipolară. Vorbim despre opusul depresiei, 4-5 zile la rând nu am dormit deloc, fără să iau energizante. Pur şi simplu pe măsură ce trecea timpul nedormit mă simţeam din ce în ce mai energic, stare care a dus într-un final la scurt circuitarea creierului. Vârful acestui episod s-a desfăşurat într-un avion al unei companii germane, în drum spre Munchen, iar în avion am fost extrem, extrem de energic, am ajuns în zona în care stau stewardesele, am luat receptorul, am vorbit cu pasagerii, am bătut în uşa piloţilor, le făceam cu mâna la camere. Eram într-o stare euforică grozavă, probabil e similară cumva unui episod pe care nu ştiu îl simt poate cei care se droghează, pentru că mă suspecta echipajul că sunt drogat.”

La aterizare l-au aşteptat trei poliţiştii germani. Însă era atât de agitat că a reuşit să fugă.

”M-au prins la un moment dat, m-au placat ca la rugby, mi-au pus cătuşe de faţă cu pasagerii şi m-au încarcerat efectiv, am fost dus într-o celulă. Nu se potrivea nici cu ce văzusem în filme, mă întrebam cum mi se întâmplă mie, credeam că sunt la camera ascunsă, căutam camere să mă uit cine îmi face farse de genul ăsta”, își amintește Andrei.

A doua zi a fost internat într-un spital de psihiatrie din Munchen. După trei zile în care a fost sedat a fost trimis acasă cu diagnosticul de schizofrenie. Un diagnostic greşit. Însă opinia medicilor germani l-au determinat pe Andrei să se interneze într-un spital de psihiatrie din Bucureşti. După trei săptămâni a fost externat cu diagnosticul corect: tulburare afectivă bipolară.

”Din punct de vedere medical, e o boală mai greu de tratat decât depresia unipolară”, spune psihiatrul Mihai Bran.

Motivul: medicamentele care le temperează, episoadele energice îi pot face pe pacienţi să cadă în depresie. Aşa că de cele mai multe ori se încearcă 2-3 tipuri de medicamente, până când i se prescriu cele potrivite. Andrei a avut noroc din prima încercare, însă s-a ţinut de tratament doar trei luni. Un an după s-a simţit perfect. Până când a descoperit că unul dintre colegii de serviciu îi fură frecvent bani din portofel profitând de faptul că Andrei a avut în trecut o problemă psihiatrică.

”Mi-a furat până şi bonurile de masă. Şi aşa l-am prins i-am cerut providerului listing cu magazinele la care au fost folosite şi aşa am descoperit că acea persoană, colegul meu de bancă, a folosit bonurile la magazinul din faţa casei. Am anunţat banca, am anunţat managerul de Securitate, resursele umane, CEO-ul, poliţia. Am depus plângere la poliţie şi mi s-a explicat cumva mai tras deoparte că lucrurile vor rămâne exact aşa cum sunt pentru că există risc reputational, adică că nu cumva să ajungă să se dea la o ştire că angajatul unei bănci îşi fură colegii. Totul a culminat cu o eliberare a mea de orice fel de rușine. M-am dezbrăcat de haine şi am început să alerg pe o stradă principală, alergând pe contrasens încercând să sar peste maşinile care veneau din faţă. Știam eu că dacă ating o anumită viteză în sprint, cumva pot să sar peste o maşină care vine cu viteză”, mai spune Andrei.

Imediat a apărut şi poliţia, l-au încătuşat şi l-au dus la secţie.

”M-au legat de un calorifer eu dezbrăcat complet fiind şi îmi aduc aminte cu destulă oroare aşa că se strângeau să-mi facă poze atârnat fiind de un calorifer. Îmi aduc aminte că cătuşele îmi intraseră în carne efectiv şi îmi curgea sânge şi ei stăteau şi îmi făceau poze cu telefoanele, se amuzau”, mai spune Andrei.

În cele din urmă a fost dus la spitalul Obregia unde a stat internat trei săptămâni. Era bolnav şi abandonat de amici, cu o singură excepţie: o fostă colegă din şcoala generală, de care îl lega o relaţie strânsă de prietenie. L-a vizitat zilnic şi a avut grijă de el. Impresionat, a cerut-o de nevastă.

”Lucrurile sunt minunate şi mă autofelicit că am luat decizia înţeleaptă în cel mai greu moment al vieţii mele”, spune el.

Bianca şi Andrei se declară fericiţi. Au doi gemeni de trei ani şi jumătate care reprezintă centrul universului lor.

Bianca:A stat cu copiii de la 3 luni până la un an şi o lună, el singur. Asta dovedeşte cel mai bine faptul că nu-l consider nebun. Foarte mulţi oameni care au depresie ar putea să iasă din starea aia cu ajutorul familiei sau al prietenilor, pentru că pastilele doar te echilibrează, dar nu te scot din casă. Nu te scot din casă, nu te sună pastilele, nu te întreaă cum eşti, nu îţi dau o veste bună. Nu fac chestia asta, oamenii trebuie să o facă.

Andrei: Și tu poţi să fi în situaţia mea la un moment dat. Doamne ferește, să nu ţi se întâmple. Dar zic că şi fragilitate a oamenilor, creierul pe cât e de complex pe atât e de fragil şi limitele sunt foarte uşor de depăşit

În decursul timpului tulburarea bipolară a atras atenţia oamenilor mai ales aunci când a fost asociată cu personalităţi remarcabile: Balzac, Hemingway, Van Gogh, Elvis Presley, Napoleon, Van Damme, Jim Carey, Catherine Zeta Johns, Mel Gibson, Amy Winehouse, Kurt Cobaine şi mulţi alţii. La noi nici nu se vorbeşte despre asta.

Tocmai de aceea de mai bine de 4 ani îşi dedică mare parte din timp oamenilor care suferă de depresie şi tulburare bipolară. A creat singura organizaţie de acest fel din România şi organizează împreună cu psihoterapeuţi, psihiatri şi nutriţionişti grupuri de suport pentru cei care cer ajutorul.

Mihai Bran, psihiatru: ”Se consideră în momentul de faţă că depresia are o prevalenţă undeva între 10 şi 20% în populaţia generală. Deci e o boală frecventă. Chiar anul trecut în 2013, OMS a declarat că depresia a devenit principal cauza de dizabilitate la nivel mondial.”

Vorbim despre peste 300 de milioane de oameni diagnosticaţi cu depresie, printre ei cel puţin 2 milioane de români. Statisticile arată că 1% din populaţie e afectată de tulburare bipolară. Asta înseamnă că la nivelul ţării noastre vorbim despre aproape 200.000 de oameni. Grav este că tot datele arată că 20% dintre ei îşi pun capăt zilelor. Aproape 40.000 de români diagnosticaţi, care se sinucid din lipsă de informare, de teama stigmatizării şi lipsa suportului de la cei apropiaţi.

Campania "Rătăcit în sine. Depresia, boala mileniului" continuă, luni, la Știrile PRO TV de la ora 17:00, cu mărturiile cântăreței Cristina Bălan, care a suferit de depresie.

CLICK AICI pentru a instala GRATUIT aplicatia Stirile ProTV pentru telefoane Android si iPhone!