De ce avem nevoie de proteine și de colagen. Suplimentele nu sunt deloc eficiente, dar supa de oase e „premium”
Your browser doesn't support HTML5 video.
Gândiți-vă la propria mașină. Dacă o lăsați să zacă în garaj, își pierde repede... valoarea. Găsim colagen peste tot: în vasele de sânge, în articulații ori în piele. Este structura care face țesuturile ferme.
Dar colagenul din suplimente alimentare, odată consumat, nu ajunge direct în structurile corespunzătoare din organism. Colagenul din suplimente, din șorici ori din supa de oase înseamnă fragmente de proteine. Organismul le folosește unde are nevoie. E singurul care decide dacă face din ele colagen sau alte structuri noi. Ca să demonstrăm aceste informații, avem nevoie de biochimia proteinelor.
Proteinele sunt alcătuite din cărămizi foarte mici: aminoacizi. Organismul știe să facă un singur lucru când îi dăm o proteină: eliberează enzime care o sparg în aminoacizi, iar cu aceștia face ce are el nevoie.
Aminoacizii, adică aceste cărămizi, sunt de trei feluri: esențiali și neesențiali. Cei esențiali nu pot fi sintetizați de organism și îi luăm din hrană. Toți, fără excepție, se găsesc în hrana de origine animală. Îi găsim și pe bucăți în hrana vegetală, dar nu pe toți în același loc.
În momentul în care organismul vede o proteină, o fragmentează, iar din bucățelele acelea mici sintetizează tot ce are nevoie pentru buna lui funcționare. Organismul se joacă cu aceste cărămizi în fiecare secundă. Pe lângă proteine, mai avem nevoie de minerale, apă și grăsime. Colagenul este sintetizat de organism și atât. Noi putem să mâncăm colagen, dar nu ne folosește la nimic. Fiind o proteină, odată intrat în stomac, organismul îl vede ca pe o proteină și se comportă ca atare: îl fragmentează în aminoacizii corespunzători, iar mai departe face cu el ce are nevoie – poate să fie orice.
Colagenul din carne roșie, supa de oase sau din răcitura fierbinte, odată ajuns în organism, îi „spune” acestuia că are nevoie de colagen și să îl sintetizeze. Totuși, vorbim de cantități mici – nu trebuie să consumăm un litru de supă de oase. Odată ce consumăm colagen de origine naturală, organismul recunoaște tipul său, pentru că îl cunoaște. Este o diferență mare între colagenul din suplimente și cel din hrană. Colagenul din supa de oase este de tip 1, iar organismul știe că este de tip 1 și ce să facă mai departe. Colagenul este distrus de razele UV, poluare – atât externă, cât și internă – și de fumat. Acestea scad capacitatea de a sintetiza colagen.
Când fragmentează colagenul pe care i-l dăm, el ajunge în zonele unde informația genetică determină sinteza de colagen. Este vorba de o stimulare a sintezei de colagen, nu că acel colagen mâncat s-ar duce la piele sau articulații. Nu avem cale biochimică sau biologică pentru asta. Dacă mănânci carne cât propria palmă, îi dai organismului proteine complete, ca și cum ai oferi mașinii combustibil și întreținere. Îi dai tot ce are nevoie pentru buna funcționare. Odată ce mâncăm proteine complete din carne, pește, ouă și brânzeturi, organismul le transformă, în mod corect, în „cărămizi de construcție”. Cu ajutorul acestora, își reconstruiește propriile celule. Proteinele complete din carne, ouă și brânzeturi au trei grupări structurale. Organismul scoate și el la înaintare trei grupări. Acestea se potrivesc. Dar nu se potrivesc... bine cu proteinele din vegetale. De aceea, celulele – inclusiv colagenul – nu vor fi reconstruite eficient.
Glicarea excesivă afectează multe proteine, inclusiv colagenul. Testul conjunctiv devine foarte lax și nu se mai structurează. Țesutul conjunctiv, care se găsește în jurul tuturor vaselor, își pierde rezistența. Colagenul este o proteină foarte interesantă, ca o sfoară cu multe fibre împletite. Se găsește în toate țesuturile conjunctive, oferindu-le rezistență. Când glucoza se atașează de colagen, aceasta interferează cu punctele care permit răsucirea și asamblarea fibrei. Nu mai avem o fibră de colagen puternică, ci niște „sforicele” răspândite.
Excesul la copii și tineri vine predominant din alimentație. Aceasta atacă un organism sănătos, pe care îl îmbolnăvește.