Palatul Ministerului Agriculturii - clădirea istorică din București care impresionează orice trecător

Clădirea a fost folosită de la început și până în prezent drept sediul Ministerului Agriculturii și este una impresionantă, care se află pe lista monumentelor istorice din București.

Ministerul Agriculturii - povestea palatului

Toți trecătorii întorc privirea către această clădire spectaculoasă. În anul 1894 a fost pusă piatra de temelie a clădirii Ministerului Agriculturii, Industriei, Comerțului și Domeniilor, așa cum se numea pe vremuri, de pe Bulevardul Carol I.

Clădirea a fost construită în anul 1895 și inaugurată pe 30 aprilie 1897. Este printre puținele clădiri în care funcționează de la început până în prezent aceeași instituției.

Clădirea este zidită și mobilată după proiectul arhitectului elvețian Louis Pierre Blanc, în stilul renașterii franceze. Tot el a realizat și clădirea Institutului de Medicină și Farmacie între 1901 și 1902.

Citește și

Moartea suspectă a unui turist portughez în Bucegi: anchetă redeschisă după 18 luni. Alpinistul a decedat într-o excursie organizată pe vreme foarte proastă

Este greu să treci cu vederea acest palat din București așezat la intersecția a două mari bulevarde care străbat Capitala de la est la vest. Clădirea are trei corpuri, o curte de onoare pătrată, cu porți înalte la stradă, iar corpul central conține intrarea principală, marcată de doi giganți care suportă balconul de la etajul I și care se termină printr-un fronton curb, decorat cu sculpturi alegorice.

Clădirea are patru niveluri, iar subsolul înălțat, făcut din piatră masivă, este soclul clădirii. Are patru cherubi care se văd în prim plan: în stânga sunt reprezentanții zeului comerțului, a lui Hermes sau Mercur în latină, văzut prin cascheta cu aripi care ține sub braț un balot de mărfuri.

La picioarele primului cherub există niște funii, care semnifică parâmele de corabie și în roata cu aripi ce semnifică transportul de cale ferată de persoane și mărfuri.

Comunicațiile pot fi văzute pe stâlpul de telegraf, ce semnifica poșta și telegraful vremurilor.

De altfel, agricultura se poate vedea reprezentată de zeița agriculturii Demetra care ține pe umăr un snop de spice de grâu.

Shutterstock

Numele instituției până la 1989 a avut următoarele denumiri:

• Ministerul Agriculturii și Domeniilor
• Ministerul Agriculturii
• Ministerul Agriculturii și Silviculturii
• Consiliul Suprem Agricol
• Ministerul Agriculturii și Silviculturii
• Ministerul Agriculturii, Industriei Alimentare și Apelor
• Ministerul Agriculturii și Industriei Alimentare
• Ministerul Agriculturii
• Ministerul Agriculturii și Industriei Alimentare

Una dintre cele mai frumoase clădiri istorice din București, încadrată în clasa I de risc seismic

Ministerul Agriculturii este una dintre cele mai frumoase clădiri istorice din București. Clădirea de patrimoniu din zona centrală a orașului este acum încadrată în clasa I de risc seismic încă din 2019 și nu a primit în prezent avizele legale pentru a fi restaurată.

Reabilitarea clădirii nu este momentan o prioritate și nu există la nivelul autorităților o strategie pentru urgentarea procesului de consolidare și restaurare a monumentelor istorice din București.

Arhitecții trag un semnal de alarmă privind reabilitarea acestei clădiri patrimoniu.

Primăria Capitalei spune că imobilul nu se regăsește pe lista imobilelor expertizate din punct de vedere al riscului seismic. Cu toate acestea, Ministerul Agriculturii a declarat că după expertiza tehnică, clădirea a fost încadrată în clasa I de risc seismic.

Shutterstock

Stilul și arhitectura Palatului Agriculturii

Ministerul Agriculturii reprezintă un exemplu notabil de arhitectură din perioada respectivă. Proiectată de arhitectul Louis Blanc, cunoscut pentru casa Take Ionescu, clădirea adoptă stilul Renașterii franceze.

Edificiul, compus din trei aripi, încorporează o curte interioară spațioasă. Încă de la început, a fost destinat să servească ca sediu pentru Ministerul Agriculturii, precum și pentru Industrie, Comerț și Domenii, la acea vreme.

Stilul arhitectural se remarcă prin utilizarea combinată a pietrei și cărămizii aparente, un aspect bine evidențiat în imaginile disponibile. De-a lungul mai multor decenii, clădirea nu a suferit modificări semnificative, menținându-și integritatea arhitecturală.

În detaliile structurale, se pot observa eforturi de rebranduire sau renovare, evidentiate prin încercări de văruire a fațadelor de piatră. Intrarea în corpul central se remarcă prin eleganța sa, cu atlanti care susțin un balcon.

Cupola situată deasupra corpului central adăpostește un ceas care, deși nu indică ora exactă, constituie un element frumos al ansamblului.

Frontonul, decorat în detaliu, pare să includă simboluri asociate industriei, agriculturii, comerțului și transporturilor, sugerând posibila prezență a reprezentărilor zeiței Atena.

Turnurile circulare de la unghiul dintre corpul central și aripi, asemănătoare cu cele de la casa Take Ionescu, precum și fațadele stilizate în mod corintic ale corpurilor laterale care se deschid către bulevard, contribuie la diversitatea arhitecturală a clădirii.

Detaliile decorative, inclusiv turnulețele de colț și sculpturile, dezvăluie o atenție deosebită acordată ornamentării. De-a lungul anilor, aceste ornamente au rămas parte integrantă a caracterului arhitectural al clădirii Ministerului Agriculturii.

Shutterstock

Alte clădiri simbol proiectate de Louis Blanc în București

Și Casa Take Ionescu a fost construită și proiectată de același arhitect elvețian. Se află în apropiere de Piața Alexandru Lahovari și a aparținut renumitului politician Take Ionescu.

Casa a fost construită la finalul secolului XIX și apoi cumpărată de către politician cu suma de 83.000 de lei. Clădirea este împodobită cu ornamente ale stilului eclectic francez, printre care bosajele și elementele vegetale de la partea superioară a ferestrelor.

Din păcate, trupele germane au devastat o parte a casei în timpul Primului Război Mondial. La renovările din 1918, s-a construit și terasa de la dreapta intrării. Foișorul și sera erau încadrate de feronerie, lucru care poate fi văzut în fotografiile de epocă.

Camerele locuinței erau decorate simplist cu lambriuri de lemn. Jos era o anticameră și biroul lui Take Ionescu, o bibliotecă imensă, iar apoi, pe scara circulară ajungeai către salonul de la etaj, camera de muzică, dormitoare, sera și un alt birou.

Turnul casei alimenta sera cu apă. La scurt timp după moartea politicianului, nepotul ultimei sale soții a locuit o vreme în casă. Apoi, în 1935, casa a fost vândută Ministerului Justiției, iar în 1950 devine sediul Institutului de Etnografie și Folclor Constantin Brăiloiu al Academiei Române.

Astăzi, clădirea a fost cumpărată de un avocat italian, Mario Antico. El trăiește și muncește în București de mai bine de un deceniu și are planuri mari pentru palat, inclusiv să organizeze expoziții de artă pentru public și un teatru pentru arte dramatice, laboratoare de fashion design și o școală opendoor.

Articol recomandat de sport.ro

Presa internațională a căzut în capcana FCSB! Spaniolii, singurii care n-au luat plasă: „Nu au marcă, nume și palmares!”