Locul unde s-a infaptuit Unirea Principatelor Romane, ajuns in paragina. Istoria zilei de 24 ianuarie 1859. GALERIE FOTO

Hotelul a fost construit in anul 1852 si avea 90 de camere. 
Astazi, cladirea este inscrisa in lista momumentelor istorice a Municipiului Bucuresti. Din pacate, hotelul a fost lasat in paragina.

In anul 1884, un mare incendiu a izbucnit in strada Smardan, din Centrul Istoric. Hotelul Concordia, proprietate pe atunci a maiorului Fanuta, a luat foc si a ars in mare parte.

Refacut, hotelul a mai avut de suferit de pe urma unui alt incendiu, prin 1901-1902

Citește și

Iohannis, la 97 de ani de la unirea cu Bucovina: Bucovina ocupa un loc special in constiinta poporului roman

„Al treilea război mondial a început”. Valeri Zalujnîi, ambasadorul Ucrainei în Marea Britanie și fostul comandant al armatei, declarații

Concordia a functionat pana in timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial, iar in timpul comunismului a fost administrat de ICRAL si repartizat oamenilor muncii. Dupa 1989, imobilul a fost castigat in instanta de un cetatean strain, care l-a vandut imediat firmei Ro Naturstein SRL in octombrie 2003.

Unirea Principatelor Romane de la 24 ianuarie 1859 sau ''Unirea Mica'' este considerata a fi primul pas important pe calea infaptuirii statului national unitar roman, dupa ce, la 5/17 ianuarie 1859, Alexandru Ioan Cuza a fost ales in unanimitate domn al Moldovei, iar la 24 ianuarie/5 februarie, este ales si domn al Munteniei.

Telul comun de unire a romanilor intr-un singur stat a fost atins la 1 decembrie 1918, cand a avut loc Unirea Transilvaniei, Banatului, Crisanei si Maramuresului cu Romania.

La Brasov, la 12/24 mai 1848 se elabora programul-legamant: ''Printipiile noastre pentru reformarea patriei'', ce cuprindea obiectivul fundamental romanesc: ''Unirea Moldovei si Tarii Romanesti intr-un singur stat neatarnat romanesc''.

Au urmat lucrarile Congresului de la Paris din 1856, care a hotarat, ca urmare a obiectiilor ridicate de Austria si Inalta Poarta, ca statutul definitiv al Principatelor sa nu fie stabilit prin tratatul de pace, ci doar sa se consulte dorinta moldovenilor si muntenilor in problema Unirii. In acest context, in ambele Principate, conducatorii miscari unioniste s-au organizat in cate o formatiune politica denumita ''partida nationala''.

Adunarile ad-hoc din Moldova (22 sept./3 oct.1857-21 dec. 1857/2 ian. 1858) si din Tara Romaneasca (30 sept./12 oct.-10/22 dec. 1857) au intrunit deputati boieri si tarani, cate unul de judet (tinut). Chemati sa se pronunte in problema unirii, participantii au dat raspunsul pozitiv prin cele doua Rezolutii aproape identice votate (in Moldova la 7/19 oct. 1857, iar in Tara Romaneasca la 8/20 oct. 1857), in care cereau: Unirea Principatelor intr-un singur stat; neutralitatea Principatelor Unite; autonomia in baza vechilor tratate cu Poarta Otomana; print strain, ales dintr-o dinastie domnitoare a Europei, cu mostenirea Tronului, mostenitorii urmand a fi crescuti in religia tarii; adunarea obsteasca cu adevarat reprezentativa, una singura, ca putere legiuitoare.

O comisie a Puterilor Garante, printre care Rusia, Franta si Anglia, a analizat hotararile celor Doua Divanuri. Pe baza acestora s-a semnat, in 1858, Conventia de la Paris, care a reprezentat cadrul constitutional pentru organizarea celor doua principate. Conform prevederilor acesteia, in zilele de 14, 16, 17 si 18 decembrie 1858, in Moldova, s-au desfasurat alegeri pentru Adunarea Electiva. La 28 decembrie 1858 s-au deschis lucrarile Adunarii Elective, care a validat mandatele a 55 dintre 58 de deputati alesi.

Partida Nationala avea o majoritate confortabila in cadrul Adunarii, dar nu se pronuntase inca asupra numelui candidatului. In noaptea de 4 spre 5 ianuarie 1859, in cadrul unei intalniri a membrilor Partidei Nationale, Mihail Kogalniceanu propune drept candidat unic pe colonelul Alexandru Ioan Cuza, sustinator al luptei unioniste. Deputatii se angajasera sa voteze candidatul care ar obtine majoritatea. De aceea nu este intamplator faptul ca si sustinatorii celorlalti candidati l-au votat tot pe Cuza. Domnul a depus juramantul, in care se angaja sa apere ''drepturile si interesele patriei'' si sa asigure ''binele si fericirea natiei romane''.

Alegerile pentru Adunarea Electiva a Tarii Romanesti s-au desfasurat intre 8/20 si 12/24 ianuarie 1859. Partida Nationala n-a reusit sa obtina majoritatea mandatelor, in acest context, liderii Partidei Nationale si, in special liberalii-radicali, elementul cel mai dinamic al coalitiei, si-au dat seama ca singura cale de izbanda este apelul la masele populare.

Lucrarile Adunarii Elective s-au deschis in ziua de 22 ianuarie/3 februarie intr-o atmosfera incendiara. Cladirea din Dealul Mitropoliei era inconjurata de mii de oameni. In noaptea de 23 spre 24 ianuarie, membrii Partidei Nationale s-au reunit la hotelul ''Concordia'' din Bucuresti unde, pentru prima oara, s-a formulat cu voce tare ceea ce pana atunci fusese doar o nazuinta: alegerea lui Cuza ca domn al ambelor Principate.

In dimineata de 24 ianuarie, la ora 11.00, cand lucrarile Adunarii s-au reluat, Vasile Boerescu a cerut o sedinta secreta in cadrul careia a precizat: ''A ne uni asupra principiului Unirii este a ne uni asupra persoanei ce reprezinta acest principiu. Aceasta persoana este Alexandru Ioan Cuza, domnul Moldovei ! Sa ne unim asupra acestui nume si posteritatea ne va binecuvanta, tara ne va intinde mainile si constiinta noastra va fi impacata ca ne-am implinit... o dorinta sfanta''. Deputatii au jurat ca vor vota in unanimitate pe domnul Moldovei. Reveniti in sala de sedinte au trecut la vot. Toate cele 64 de buletine purtau numele lui Cuza, unele avand si urari adresate domnitorului: ''spre marirea patriei'', ''spre fericirea romanilor''.

Dupa citirea voturilor, Alexandru loan Cuza a fost proclamat domn al Principatelor Unite. Imediat rezultatul a fost adus la cunostinta multimii de pe Dealul Mitropoliei. Ziarul ''Romanul'' din 27 ianuarie/8 februarie, consemna: ''... Nu se auzeau in toata capitala decat cele mai vii demonstratii de bucurie...singurul spectacol care se vedea pe toate ulitele, pe la toate raspantiile, pe toate locurile publice ale Bucurestilor. Fratii nostri tarani... strigau acum cu toata puterea energica a sufletelor lor: Sa traiasca Cuza! Sa traiasca Domnul nostru! Se aruncau unii in bratele altora, fara deosebire de conditii, ca cum toti, in general, ar fi scapat de jugul cel mai apasator''.

La 8/20 februarie 1859, Alexandru Ioan Cuza ajungea la Bucuresti. In aceeasi zi a depus juramantul in cladirea Catedralei Mitropolitane Bucuresti, in care se angaja sa respecte actul unirii, din 5 si 24 ianuarie: ''Jur in numele Preasfintei Treimi si in fata Tarii ca voi pazi cu sfintenie drepturile si interesele Principatelor Unite; ca in toata Domnia mea voi priveghea la respectarea legilor pentru toti si in toate, si ca nu voi avea inaintea ochilor mei decit binele si fericirea natiei Romane. Asa Dumnezeu si confratii mei sa-mi fie intru ajutor!''

Situatia creata in cele doua Principate a fost dezbatuta in cadrul Conferintei internationale deschise la Paris intre 26 mart./7 apr. - 25 aug./6 sept. 1861. Franta, Rusia, Anglia, Prusia si Sardinia au recunoscut dubla alegere. Imperiile austriac si otoman s-au aratat initial nemultumite, prima fiind nelinistita de perspectiva consolidarii statului roman, cealalta urmarind unele avantaje materiale.

La 22 noiembrie 1861, Poarta emitea ''Firmanul de organizare administrativa a Moldovei si Valahiei'', prin care Puterile suzerane si garante erau de acord cu schimbarea Conventiei si admiteau unificarea institutiilor legislative si administrative ale celor doua principate. Rezerva asupra noului statut venea tot din partea Imperiului Otoman, acesta acceptand schimbarea numai pe timpul vietii domnitorului.

La 11 decembrie 1861, Cuza adreseaza natiunii romane o proclamatie, anuntand mesajul sau: ''Unirea este indeplinita, nationalitatea romana este intemeiata".

A urmat unificarea guvernelor si a Camerelor celor doua Principate. La 22 ianuarie 1862, s-a format primul guvern unic al Principatelor Unite, condus de Barbu Catargiu. Parlamentul unic isi va deschide lucrarile la 24 ianuarie 1862, an in care Al. I. Cuza proclama Unirea definitiva a Principatelor, sub numele de Romania, iar orasul Bucuresti devenea capitala noului stat.
 

Articol recomandat de sport.ro

Tragerea la sorți pentru preliminariile CM 2026, simulată! Cu cine a picat România în grupa de 5