Astronomii au dezlegat misterul ”inimii” de pe Pluto. Ce este, de fapt, Sputnik Planitia
O rămășiță stâncoasă îngropată de la un impact cataclismic ar putea explica locația ciudată a structurii Sputnik Planitia, formațiunea în formă de inimă descoperită recent pe Pluto.
Mai degrabă decât un ocean vast, inima lui Pluto ar putea ascunde o comoară uriașă și grea, scrie Science News.
Simulările pe computer sugerează că un obiect de aproximativ 730 de kilometri lățime, puțin mai mare decât asteroidul Vesta, s-ar fi putut izbi de planeta pitică cu miliarde de ani în urmă, formând faimosul câmp în formă de inimă Sputnik Planitia și lăsând în urmă o rămășiță stâncoasă, arată cercetătorii într-un articol publicat pe 15 aprilie în Nature Astronomy.
Sputnik Planitia a apărut pentru prima dată în imaginile realizate de sonda spațială New Horizons a NASA, în timp ce trecea pe lângă Pluto în 2015. Structura în formă de inimă, care are aproximativ aceeași suprafață ca Republica Democrată Congo, se află la trei până la patru kilometri sub restul suprafeței lui Pluto și este umplută cu azot înghețat.
„Credem că este un bazin de impact, pentru că acesta este cel mai simplu mod de a face o gaură uriașă în pământ”, spune cercetătorul planetar Adeene Denton de la Universitatea Arizona din Tucson.
Temperaturi de -230 de grade Celsius la suprafața lui Pluto
Totuși, locația bazinului, peste ecuatorul lui Pluto, stârnește nedumeriri. Formarea unei găuri uriașe într-o parte a unui obiect în rotație, cum ar fi o planetă pitică sau o lună, ar duce la oscilații instabile care modifică înclinarea obiectului de-a lungul a milioane de ani. Aceasta explică, de exemplu, de ce enormul bazin Aitken de pe Luna Pământului se află în prezent lângă polul sud lunar.
Unii oameni de știință au propus că impactul care a creat inima lui Pluto a format și un ocean dens, subteran de apă lichidă, care a menținut Sputnik Planitia la ecuator. Dar explicarea modului în care presupusul ocean ar fi putut supraviețui în timpul geologic s-a dovedit o provocare.
Suprafața lui Pluto înregistrează temperaturi de –230° Celsius și chiar și baza structurii Sputnik Planitia este probabil mult sub punctul de îngheț al apei.
„Dacă Pluto nu ar avea deloc un ocean?”, se întreabă Denton.
Pentru a explora această posibilitate, ea și colegii ei au folosit simulări pe computer pentru a vedea ce s-ar întâmpla dacă obiecte stâncoase de diferite dimensiuni s-ar prăbuși pe Pluto.
Roca spațială a intrat de tot în interiorul planetei Pluto
O rocă spațială care are aproximativ 730 de kilometri în diametru este suficient de mare pentru a avea un miez dens și solid înconjurat de materiale mai ușoare. Pe măsură ce un obiect de o asemenea dimensiune a intrat în Pluto, exteriorul impactorului s-a vaporizat, dar centrul său greu a rămas intact.
Miezul s-a așezat în cele din urmă sub suprafața Sputnik Planitia, unde ar putea împiedica inima să rătăcească.
„Aceasta este o idee importantă la care să ne gândim și să o explorăm”, spune Carver Bierson, un om de știință planetar la Universitatea de Stat din Arizona din Tempe, care nu a fost implicat în lucrare. Alți cercetători au ridicat îndoieli că Pluto rece și mic are un ocean, așa că este bucuros să vadă un model alternativ care poate explica proprietățile lui Sputnik Planitia.
Determinarea definitivă a ideii corecte va necesita probabil plasarea unui satelit în jurul lui Pluto, care poate măsura câmpul gravitațional al planetei pitice, spune Denton. O astfel de misiune a fost propusă, deși ar dura zeci de ani pentru a-și atinge obiectivele.
