"Daruiesti si castigi": Sotii Herculea au cinci fetite minunate, insa abia au ce sa le puna pe masa
Parintii abia fac fata greutatilor si fiecare zi in care izbandesc sa le ofere copiilor o mancare calda este, pentru ei, o zi reusita. Toti sapte stau intr-o locuinta sociala, cu doar o camera, dar macar sint multumiti ca nu au o baie comuna.
Sotii Herculea, din Campia Turzii,, desi sunt tineri, par imbatraniti de povara fiecarei zile. Pentru cele cinci fete, cea mica de doi ani, si cea mai mare, de 14, trudesc din greu, sa le creasca frumos, dar problemele parca nu se mai sfarsesc. S-au adunat restante de o mie de lei, pentru ca luna aceasta au cumparat de mancare. Asa ca luna viitoare vor lua mai putine alimente si mai ieftine.
"E tare greu. Eu muncesc de dimineata pana seara la o fabrica de mobila, stau si ore suplimentare sa primesc mai multi bani. Ne descurcam tare greu, le fac mancare, ba fasole, ba cartofi, ce e mai ieftin", marturiseste Anca Herculea, mama copiilor.
Tatal nu mai are de lucru din septembrie.
"Am muncit la Bechtel, apoi s-a inchis santierul si am ramas somer. Mi-a perforat apoi stomacul, m-au operat, a fost greu cu regim si restrictii. Nici la controale nu am mai ajuns ca nu ne-am permis. Imi doresc, ca orice parinte, ce e mai bun pentru copii, dar ne e foarte greu, abia ne descurcam", declara Cosmin Herculea, tatal copiilor.
Sapte suflete traiesc cu 1.200 de lei. Doua fetite, Patricia si Amelia, merg la un centru de zi ca sa primeasca de mancare si uneori mai pastreaza si pentru acasa.
Adriana, cea mare, le incurajeaza mereu pe surioarele ei. Este in clasa a saptea, invata bine si parintii au indrumat-o spre dansuri populare.
Diana, de 13 ani, canta foarte frumos si face parte din corul scolii. Zilele acestea va merge pentru prima oara la colindat, alaturi de colegii ei, si e foarte emotionata: pentru ea, nasterea Domnului este un miracol, nu numai o vacanta in calendar.
"Imi place foarte mult, cantam, invatam scenete. Imi doresc o bicicleta de la Mosul si niste dulciuri", spune Diana.
Biciclete si-ar dori toate fetitele: ar fi un vis sa iasa impreuna la plimbare, prin parc. Dar parintii le domolesc sperantele: viata e prea grea si ar fi bine sa viseze mai putin...
Ioana e luptatoarea familiei: desi este doar in clasa a patra, a ales sa faca judo si ochii i se lumineaza cand vorbeste despre acest sport si mai ales despre medaliile cistigate.
Patricia, de trei ani, este si ea o dulceata de copil.
Ar vrea de la Mosul cel bun o papusa bebelus, sa-i poarte de grija. Mezina familiei, Amelia, e mai rusinoasa, dar, lipita de mama ei, capata incredere. Parintii insa nu stiu de unde sa mai capete puteri: ar vrea sa le trimita mai departe pe fetite la dansuri ori la sport, dar totul costa. Hainele ori incaltamintea celor mici sunt primite cadou, caci bani pentru lucruri noi nu sunt. Cu greu isi stapinesc lacrimile si spun ca, numai pentru fetite, incearca sa zimbeasca. Iar de Craciun, o sa impodobeasca o crenguta, simbolic.
Pe mama o cheama Anca Herculea si are 31 de ani, iar tatal, Cosmin, are 37.
Sarbatorile se apropie, dar sotii Herculea se gandesc mai mult la restanta ce a ajuns la aproape 1000 de lei la consum, la faptul ca in ianuarie trebuie sa faca economii la sange cu mancarea sa plateasca din datorii. Fiecare zi e de fapt o incercare iar tristetea din ochisorii fetelor ii apasa si mai mult. Isi doresc haine noi, jucarii si un bradut mic cu globuri, dar sunt inca doar vise de neatins.
