Cozmin Mihai, psihiatru, despre fenomenul ,,Loverboy”, un coșmar devenit realitate
Dr. Cozmin Mihai, medic specialist psihiatru, a publicat un text despre metoda „Loverboy”, principala modalitate folosită de proxeneți pentru a-și atrage victimele, care apoi să practice prostituția în folosul lor.
IATĂ TEXTUL INTEGRAL:
Metoda „Loverboy”, prin care proxeneții își atrag victimele, este poate cea mai răspândită la noi în țară, dar puțini știu că are rădăcini olandeze.
Tehnica e aceeași: sub masca unui șarm desăvârșit, o fată cu probleme emoționale și materiale este convinsă să practice prostituția, ca unică metodă de întreținere,
De câțiva ani de zile auzim despre acest fenomen de proxenetism numit ,,Loverboy” care își are rădăcinile în Olanda încă de acum 10 ani de zile. Metoda pare una simplă dar cu implicații complexe la nivel psihologic. Bărbați cu amprentă psihopatică, șarmanți, ofertanți și persuasivi își cuceresc victimele femei vulnerabile emoțional, social și material printr-un amalgam de vorbe frumoase, sprijin și cadouri, ca mai apoi când dragostea se înfiripă, să îi înmâneze nota de faliment a relației. De aici, aceștia compun un teatru dramatic a relației și a situației financiare eșuate, drept pentru care le inoculează ideea că pentru binele lor și a viitoarei lor familii ar fi ideal să se prostitueze și să contribuie la bunăstarea materială a familiei. Acesta este punctul culminant al relației în care acestea decid sau nu intrarea în prostituție. Majoritatea o fac pentru că au fost bine alese de ,,loverboy” după un calapod pliat pe o structură emoțională fragilă, o familie incompletă sau disfuncțională, părinți plecați la muncă în străinătate, școlarizare insuficientă; elemente ce expun victima la un asemenea plan sumbru de viață.
Debutul în prostituție
Totul începe cu ,,sprijinul emoțional” al partenerului loverboy. Aceștia își întind tentaculele emoționale asupra victimei pentru a o suține să producă bani din prostituție. În unele cazuri, victimele sunt agresate fizic și verbal, amenințate și șantajate pentru a continua munca.
,,La început nu ești conștientă de gravitatea lucrurilor pe care la un moment dat ajungi să le numești ,,rutină”. Se întâmplă multe atât fizic cât și psihic. Crezi ca ești iubită de cineva, crezi ca ai găsit ce căutai, dar adevărul este că cine te iubește nu te-ar lăsa să faci asta niciodată. Am avut momente când mi-a fost frică să spun că nu mai vreau sau nu mai pot să fac această meserie și asta pentru că mă gândeam că voi rămâne singură și nu o sa mă mai iubească sau aveam teama de a mă întoarce la normalitate, de a mă reintegra in societate.”
Cât privește șantajul emoțional asupra victimei, ,,nu poți șantaja pe cineva căruia nu îi cunoști slăbiciunile, iar când acestea se repetă, ajungi sa fii imună. Asta nu rămâne așa pentru că sunt proxeneți care trec la familia ta. Te amenință că le va spune părinților și te face sa te simți umilită și nedorită de familie”. Asta povestește o victimă și așa începe teroarea, cu amenințări, șantaje, acte de violență, combinate cu dedicații de dragoste, totul ca într-un carusel de emoții calde și reci pentru a destabiliza victima și a o transforma asemena unui câine umil și serviabil.
Declinul psihic al victimei
Cu toată paleta de abuzuri emoționale descrisă, victima cade pradă unei vieți pe care nici într-un coșmar nu și-a imaginat-o. Smulsă din familie, umilită, agresată fizic, emoțional, și târâtă într-o relație de consum, aceasta urmează calea sigură înspre un declin psihic.
Această decompensare psihică a victimei de aspect depresiv și anxios își pornește rădăcinile din Sindromul Stockholm și Tulburarea de personalitate dependentă. Sindromul Stockholm, prin care victima răpită sau luată captivă începe să își simpatizeze agresorul și chiar să dezvolte un atașament bolnăvicios pentru acesta începe prin violență. Victima găsește în agresor elemente de bunătate pe care și le amplifică în mod patologic pe fondul terorii emoționale la care este supusă iar despărțirea de partener este greu acceptată. Acesta este un comportament întâlnit și la femeile abuzate, copiii maltratați, prizonierii de război etc. Atunci când apare un conflict între ceea ce cred și ce fac, se resimte un disconfort care este rezultatul mecanismului interior tradus în psihologie prin disonanță cognitivă. O persoană nu poate accepta o perioadă lungă și nefericită, drept pentru care se atașează de agresor și se identifică cu acesta. Intervine automanipularea și acceptarea unor idei complet iraționale.
Pe cealaltă parte, la aceste victime se poate instala și o Tulburare de personalitate dependentă manifestată printr-un comportament de supunere și dependență, condimentat cu o frică nespusă de separare. Persoana afectată are dificultăți în luarea deciziilor, este dependentă de sfaturi și încurajări și nu are puterea de a contrazice pe cineva din frica de nu-și pierde sprijinul. Are dificultăți în a se gestiona de una singură, face eforturi mari pentru a obține sprijin și ocrotire, se oferă voluntar în activități neplăcute, doar pentru a-și satisface companionul. Nu se simte confortabil atunci când este singură și trăiește o teamă continuă de separare. Depresia se instalează încet și sigur peste acest stil de viață, victima ajungând în cele din urmă cu o stare psihică mult afectată. Lipsa chefului de viață, incapacitatea de a mai resimți plăcerile cotidiene, manifestările anxioase, tulburările de somn, sentimentul de mizerie trupească, dispoziția intoxicată de abuzuri și relații sexuale pline de repulsie, toate acestea contribuie la conturarea episodului depresiv. În unele cazuri, acest episod depresiv se poate complica cu tentative de suicid, victima ajungând la capătul răbdării cu rezervorul de optimism descărcat complet.
Recuperarea psihică
Așa cum le spun pacienților, șansa de a fi pe calea cea bună începe atunci când își conștientizează că au o problemă de sănătate și când își doresc să fie mai bine. Abia atunci se deschide poarta spre o schimbare. Așa și pentru aceste femei abuzate psihoemoțional, recuperarea începe doar dacă își doresc să scape din capcana întinsă de partenerul de viață.
Poveștile acestor tinere sunt extrem de triste dar atât de asemănătoare ca trase la indigo. Tratamentul începe din prima zi și este unul care să umple toate rezervoarele golite de dopamină și serotonină. Cât privește tratamentul adjuvant, acesta este reprezentat de familie, prieteni și cei dragi. Toți contribuie la aducerea victimei înspre viața de altădată. Curajul, voința și terapia o vor aduce pe un drum mai bun.
Tratăm și agresorii?
Te-ai gândit de ce faci asta ?
Pentru cei care sunt răspunzători de acest fenomen, s-au gândit oare că bumerangul energetic se poate întoarce peste ei? Atât de mari sunt speranțele că Dumnezeu va fi în concediu când copiii îi vor crește? Cred că își asumă un mare risc ca generațiile următoare, copii, nepoți, strănepoți să îi plătească păcatele. Doar pentru un trai mai bun și o mașină mai puternică? Aș spune că prețul este mult prea mare pentru neamul ce-i va urma.
Și tu ca femeie și victimă a acestui ,,loverboy”, te-ai gândit că poate îți ruinezi viața? Te-ai gândit să îți oferi o șansă la o viață mai bună, dacă nu pentru tine, măcar pentru părinții care te-au crescut și pentru cadoul de a te fi născut? Nu ai fi ajuns în această situație dacă nu ai fi avut calități, precum frumusețe, carismă, toleranță și înțelegere. Poate aceste calități te-ar ajuta să fii fericită în familia la care visezi alături de un partenerul mult visat. Dar de clienți să mai vorbim?
O lume nebună
O lume nebună în care a ajuns să primeze partea financiară mai mult decât orice. Mulți își vând sufletul diavolului pentru nimic. Pentru că nimic din toate cele adunate nu au însemnătate. Toate cerințele materiale pornesc din golul sufletesc, din nevoia validărilor exterioare. Este un haos în care trăim și este incalificabil pentru rasa umană de a accepta tacit toate aceste fenomene cadaverice care ne înconjoară. Ne bucurăm și ne trăim viața lângă ghena de gunoi fără ca mentalitatea noastră să conceapă pericolul și suferința celor de lângă noi. Tacit acceptăm degradarea umană și perpetuarea haosului prin încălcarea legilor naturii umane.
Prin dorința și aspirarea atât de acerbă către partea materială a acestei lumi nu facem decât să ne dezumanizăm și să ne lăsăm sufletul în beznă. Întreabă un vârstnic dacă în ultima perioadă de viață îi mai pasă de ce a dobândit financiar. Privește un cadavru și întreabă-te dacă arată mai fresh și mai mulțumit cu excursiile făcute la Saint Tropez și viața cu de toate. Și crezi că toate acestea mai au vreun rost? Poate că doar stația în care sufletul îi va ajunge are mai mare importanță și asta pentru că viața nu se termină aici pe pământ. Pleci murdar și plin de păcate sau limpede și mulțumit?
Greutatea este în ce ai realizat pe plan sufletesc. Lucrezi la pasiunile tale și la ce își dorește sufletul tău cu adevărat sau te lași pradă ispitelor ieftine și efemere? Distrugi sau construiești ceva în lumea asta?
 (11).webp)
