Copiii romani care sufera de autism, se pot trata doar in patru orase din tara
Un copil cu autism este atat de singur, intr-o lume fara usi, incat ai lui sunt pur si simplu innebuniti, ca nu gasesc o cale de comunicare.
Mai rau este, ca nici statul nu are o strategie, pentru ei. Sunt mii, sau poate zeci de mii de astfel de drame in Romania si prea putine centre de recuperare. In disperare de cauza, parintii migreaza dupa putinii specialisti, pe care ii gasesc in Bucuresti, Timisoara, Cluj, si Constanta.
Ceea ce pare simplu pentru alti copii, pentru Robert e o grea incercare. De exemplu, nu poate potrivi corect sapunul cu buretele de baie sau periuta de dinti cu pasta.
La patru ani, un astfel de copil este complet inchis intr-o lume a lui si numai specialistul reuseste sa comunice cu el. Dar numai dupa luni de munca.
Problema e ca in Romania, se pierde timp pretios. Parintii lui Rares, un baietel tot de 4 ani, si-au dat seama de cind avea el doi ani ca e ceva in neregula. A durat insa 8 luni pana cand au primit diagnosticul corect.
Un astfel de prunc exista in 30.000 de familii din Romania.
Centre pentru cei care sufera de autism sint doar citeva, in marile orase. O mama din Suceava, de exemplu, a vindut tot ca sa se mute la Constanta, pentru fiul ei.
Si parintii si terapeutii se plang ca nu exista o strategie la nivel national, de la diagnosticare pana la introducerea copilului intr-o colectivitate. Din aceasta cauza multi autisti raman pe vecie zavoriti in lumea lor.
