Firicel din „Las Fierbinți”, provocat pe stradă după palmele din serial. Cum a fost Toma Cuzin miner, dansator și bodyguard

Dată publicare: 24-02-2021 20:32
Dată actualizare: 25-03-2021 15:22


Firicel din „Las Fierbinți”, Toma Cuzin pe numele său real, a fost un om care a pornit de jos, în adevăratul sens al cuvântului.

Chiar de sub pământ, pentru că a fost miner, a încercat o droaie de meserii până să de vină actor, dar l-a ridicat în singur lucru: educația și cultura.

Toma Cuzin a vorbit despre copilăria sa, în barăci pe Valea Jiului, apoi cariera de miner electrician și...bodyguard al unui personaj important, căruia nu a vrut să-i dezvăluie numele. Toma Cuzin i-a făcut caracterizarea lui „Firicel”, personajul pe care îl interpretează în indrăgitul serial de comedie „Las Fierbinți” și povestește cum a întâlnit o sumedenie de alți „Firicei” de-a lungul vieții.

Apoi, ca o consecință a personajului mereu gata să se implice într-o bătaie, a fost chiar pus în situația să fie provocat în lumea reală, ca să demonstreze tăria personajului.

Cum a ieșit din toate aceste situații, vedem în emisiunea „Interviurile lui Vitalie” o emisiune difuzată exclusiv pe www.stirileprotv.ro și pe pagina de Facebook a Știrilor Pro TV.

 

Vitalie Cojocari: Vii dintr-o zonă dură, cum ai reușit să te rupi de acolo, pentru că te chinuia ceva, spuneai. Ce te chinuia?

Toma Cuzin: „Nevoia de mai mult, pe mine nevoia de a ști, de a cunoaște și de a mă cultiva, cred că m-a ajutat să mă rup de acolo, după adolescență. Rupt, e impropriu spus, pentru că cumva rămâi legat de zona aia unde te-ai născut și ai crescut, și te-ai dezvoltat”


Vitalie: Ai crescut și te-ai dezvoltat într-o zonă muncitorească, în barăci... Era sărăcie?


Toma Cuzin: „Nu era sărăcie, era incultură. Nu aveam acces la artă și cultură, un anume tip de cultură care ne-ar fi putut dezvolta și altfel. Cunoscând-o apoi prin soția mea de mai târziu, Cristina Toma, o fată de care mă îndrăgostisem la vremea aia, adolescent fiind, că până atunci evident că nu știam că până nu vine unul și-ți pune oglinda, până nu intri în contact cu cineva pe care să-l respecți, să-l apreciezi, ca să poți să vezi ce are el în plus și ce-ți lipsește ție, nu ai de unde să ști cum ești tu și ce-ți lipsește ție, și cred că această întâlnire m-a făcut pe mine să-mi văd anumite nevoi sau lipsuiri la vremea aia”

Vitalie: Și care erau nevoile și lipsurile?

Toma Cuzin: „Pentru mine personal, educația și cultura. Gândeam că dacă vreau să fac ceva în viață, ca să fiu capabil să-mi educ copiii pe viitor, va trebui să mă cultiv puțin, adică să fac ceva cu viața mea. Adică ce? O facultate, că n-a fost teatru de la început. Și uite așa, pas cu pas, de multe ori nu e ceea ce ne dorim ci ceea ce putem face, ne ducem mai departe”

Vitalie: La ce vârstă ți-ai pus problema asta, ce fac cu viața mea?

Toma Cuzin: „Cred că în armată. Când am avut foarte mult de gândit, cred că sunt printre ultimele generații care au mai făcut armata obligatoriu, aveam 18-19 ani, și cred că în a doua parte mi-am zis termin armata și acum ce fac...sunt tot prostul satului, ce fac eu cu viața mea. Amza Pellea avea un scketch cu Sucă a lui Nea Mărin...Păi și eu, tot prostul satului rămîi, indiferent câți ani de armată faci... și cred că mi-am pus întrebări la care am reușit să-mi dau și răspunsuri, eram angajat la Doina Gorjului, dansator, plecasem din mină,adică îmi depășisem puțin condiția de atunci. Faptul că reușisem să mă duc într-o trupă de dans, eu lucrând până atunci la cabluri și electrică, reparații și întreținere utilaj minier, era totuși un pas înainte pentru mine. Zic, ok, am putut asta, ce pot mai departe să fac. Și, pentru a veni în București unde venise deja Cristina, soția mea, care era studentă la Arte, zic, vin și eu în București, dar vin ca să fac ce? Tot ce fac aici? Nu! Și am pus puțin burta pe carte, am învățat puțină gramatică, puțină anatomie și am intrat student la sport. Asta a fost primul pas, important și mare pentru mine.”

Vitalie: Dar ce-ți doreai când erai mic, ce te vedeai?

Toma Cuzin: „De dorit, nu-mi doream nimic, așa, profund. Îmi doream să pot să râd și mâine, cred, îmi doream să n-am grija zilei de mâine, siguranța zilei de mâine, ne-o dorim în continuare, încă o caut...”


„Era mină în care intrai în pământ, vreo 4-5 kilometri, pe sub munte”


Vitalie: Să mai spunem că ai lucrat în mină, un an și jumătate ai coborât în mină, cu ortacii, și ai lucrat acolo...

Toma Cuzin: „Unde am lucrat eu nu era mină de cărbune. Era mină în care intrai în pământ, vreo 4-5 kilometri, pe sub munte, unde se săpau galerii și tuneluri. Noi eram pe Valea Jiului, Bistrița Peștișani Gorj, eram undeva la Tismana pe sub pământ și scoteam piatră, se pușca cu dinamită acolo în mină...”

Vitalie: Știu că a fost un moment destul de dramatic când ai rămas prins acolo...


Toma Cuzin:Au fost mai multe, din fericire pentru noi am scăpat atunci. Opt ore lucram, nu vedeam deloc lumina zilei”

Vitalie: În momentul când lucrai acolo în mină, te-ai gândit vreodată că o să fi cel care ești astăzi?

Toma Cuzin: „Niciodată, eram fericit că aveam servici. În `95, când am terminat liceul, eram așa fericit că eram angajat cu carte de muncă, de nu-ți venea să crezi. Poate dacă stăteam mai mult acolo, probabil îmi dispărea bucuria și zâmbetul de pe buze, dar cred că nu i-am dat destul timp, cumva...”

Vitalie: Acum ai văzut ce se întâmplă în Valea Jiului, cu minerii, tu ce părere ai?

Toma Cuzin:Este foarte trist ce se întâmplă cu o mână de muncitori care au mai rămas acolo, este foarte trist pentru că ei dau energie și nu reușesc să trăiască, sau dacă cer bani înseamnă că nu au. Dacă cer condiții de lucru înseamnă că chiar nu au. Oamenii ăștia ies în stradă așa, ca și când te doare stomacul că nu mai poți de foame, adică sunt niște oameni care dacă îi lași să muncească, își fac treaba, dar dacă începi să le tai și banii și condițiile de muncă, salariul care e foarte mic, vă spun eu, ori închizi și vezi ce faci cu oamenii ăia, sau dacă ții minele alea deschise, fă niște condiții cât de cât normale, umane, e impropriu, pentru că lucrezi înăuntru, nu știu cât de uman poți să fi acolo. Au dreptate. (...) Minerii au fost o masă de manevră și vor rămâne așa, sunt niște oameni muncitori, nu sunt în măsură nici să judec și nici să acuz, nici pe ei și nici pe cei care au folosit această forță ca masă de manevră (...) Perioada aceea, mineriada, e o perioadă foarte tristă și rușinoasă pentru noi, ca popor, nu-i învinovățesc pe oamenii ăia, asta ar însemna să-i învinovățesc pe toți cei care au ieșit în piață până astăzi.”

toma cuzin firicel


Toma Cuzin a ajuns bodyguardul unui personaj misterios


Vitalie: După ce ai plecat din mină, ai fost electrician, dansator, agent imobiliar, gardă de corp, bucătar...Ai fost gardă de corp?!

Toma Cuzin: „Da, bodyguard”

Vitalie: Pe cine ai apărat?

Toma Cuzin: „Eh...”

Vitalie: Secret?

Toma Cuzin: „Da.”

Vitalie: Te-ai implicat în ceva violent, ai apărat...


Toma Cuzin: „Niciodată cu violență... Nu pot să zic, a fost o perioadă când eram sportiv, căutam de lucru în domeniul respectiv, probabil dacă erau atât de dezvoltate agențiile de pază atunci, la care am și lucrat la un moment dat, eram un paznic. Paznic, gardă de corp...erai un cățeluș... Așa îmi câștigam pâinea, sau eram un profesor de sport. Munca nu este rușinoasă”

Vitalie: Ce sport ai practicat?

Toma Cuzin: „Am făcut box și atletism, kickboxing, înainte de facultate m-am antrenat câțiva ani”

Vitalie: Pentru că vedem în film, și aici vorbim de „Las Fierbinți”, cam câte palme dai acolo...și se pare că te pricepi..

Toma Cuzin: „Așa zice lumea...”

Vitalie: În viața reală, Cuzin Toma dă multe palme?

Toma Cuzin: „Nu. M-am mai și bătut, că așa a fost situația, au fost cazuri când a trebuit să reacționez, dar de cele mai multe ori am reușit să evit, prin discuții, dialog, e mai bine să stăm de vorbă”

Vitalie: Și.. Când te-ai bătut ultima dată?

Toma Cuzin: „Nu mai îmi aduc aminte...”

Vitalie: Deci acum ești un om cu mintea așezată...

Toma Cuzin: „Așa am fost întotdeauna, întotdeauna am fost un om cu minte”

toma cuzin firicel

 

Firicel și „Firiceii” din realitate


Vitalie: Relația ta cu Firicel, care este ?

Toma Cuzin: „Am o relație foarte bună. De ce: ne conținem unul pe altul, eu i-am dat lui Firicel datele mele și energia mea, și evident și eu a trebuit să iau puțin de la Firicel ca să-l înțeleg, ca să pot să-l nasc, cum zicem noi, ca să pot să-i dau viață. Firicel sunt eu de acum 20 de ani, numai că are altă vârstă, cum era acum 30 de ani, hai să zic, că încep să îmbătrânesc, fără prea multe griji, fără probleme, că nici responsabilitățile nu le consideră neapărat responsabilități, fac parte din viață”.

Vitalie: Sunt mulți astfel de Firicei?

Toma Cuzin: „Nu susțin, el săracul este lipsit de cultură și educație, Firicel, din nefericire pentru el, și este destul de înaintat în vârstă ca să-l mai poți educa sau cultiva. Poți să-l dresezi pe Firicel, dar nu susțin... Dar nu este de judecat, cam toate personajele din Las Fierbinți, dacă te uiți, ei nu au răutate, nu au agresivitatea aia care o regăsim astăzi în societate, nu, ei sunt foarte umani, ei se iartă, se uită repede, se mai înjură, își mai dau câte un șut, câte o palmă, dar viața merge mai departe, beau împreună la masă”

Vitalie: În momentul în care Firicel dă o palmă, și are o palmă grea, totuși, celălalt nu se supără. De ce?

Toma Cuzin: „Păi de ce să se supere de la o palmă? Păi dacă te-ai supărat de la o palmă, ce mai facem?”

Vitalie: Zicea cineva într-un comentariu, și are dreptate, că în momentul în care lui Giani îi iese o combinație și pe Firicel îl bate cineva, s-a terminat serialul...

Toma Cuzin: „Da, așa este...”

Vitalie: Câți Firicei ai întâlnit în România?

Toma Cuzin:Ohoho. Destui, din păcate, sunt mulți, sunt foarte mulți”

Vitalie: Și cum sunt, adică poți să faci așa un portret al lui Firicel? Aș fi foarte curios să ne spui cum îl vezi tu... cum este Firicel

Toma Cuzin: „Inconștient, este un individ inconștient, raportat la societatea și la lumea în care trăiește, și n-ai cum să fii conștient pe fondul ăla de educație și cultură. Este o inconștiență, fix așa este”

Vitalie: Și faptul că sunt mulți în România, ce înseamnă?

Toma Cuzin:E trist, înseamnă că ar trebui să se investească mult mai mult în educație și cultură, mult mai mult, și sunt domenii în care investiția este pe termen lung, cultura nu este o afacere, teatrul, ca și instituție de cultură, este o afacere, dar este pe termen lung și câștigi în 2-3-4 ani, când copiii ăștia din liceu știu ce facultate să aleagă, când după ce și-au ales o facultate vor deveni profesioniști, pentru că sunt cultivați, sunt educați, li s-a deschis mintea prin cultură și educație. La noi încă se așteaptă să investești și să scoți banii imediat, dacă se poate de zece ori mai mult. Este imposibil. Este însutit câștigul investiției în cultură dar în 2-3-5 ani, dar dacă nu investim acum ca să câștigăm mai târziu și urmărim câștigul imediat, pierdem foarte mult.”

Vitalie: Dă-mi un exemplu de Firicel pe care l-ai întâlnit în viața reală și nu ești tu...

Toma Cuzin: „Instalatorul meu, e Firicel Firicel, a venit de trei ori să pună țeava strâmb. Pot să-l cert, nu, a patra oară am stat lângă el și a pus-o, dar a pus-o că am stat eu lângă el și a pus-o bine. El știa să lipească, eu nu știam atunci, acum știu să lipesc și țevi. Păi, e Firicel, nu-l interesa pe el mai mult de atât...”

Vitalie: Faci instalațiile singur în casă?

Toma Cuzin: „Le fac singur, da, când pot și am timp, când nu, mai chem și profesioniști, trebuie să mai trăiască și ei...”


Toma Cuzin a rămas cu imaginea de bătăuș, așa că a fost și provocat pe stradă


Vitalie: Văncică îmi spunea că lumea vrea să bea cu el, deși el nu bea. Cu tine vrea lumea să se bată?

Toma Cuzin: „Mai vrea să se bată, da. Adică, e riscul... Te mai provoacă lumea, ia mă, să văd dacă...da nu-i bagi în seamă... să vadă dacă ești ca-n film. Și pe Florin Piersic îl provocau, l-au provocat și pe Van Damme, despre ce vorbești. (...) Ei așa cred, și ca să-și câștige ei o supremație, să-l bată p-ăla care bate cel mai bine. Cumva mai sunt, a fost în glumă, într-adevăr, da din glumă în glumă te mai încearcă oamenii...”

Vitalie: Și cum ai reacționat?

Toma Cuzin: „A fost o glumă dar am zis, băi chiar așa... nu știu... vrei să aflăm? Dar da, e riscul, pe Văncică voiau să-l îmbete, cu mine să se bată, lui Bobiță în propun tot felul de businessuri, de oferte la băutură și bere.”