Cine este Lai Ching-te, noul președinte al Taiwanului. De la contestarea regimurilor, la pragmatismul pentru independență
Taiwanul l-a ales ca președinte pe Lai Ching-te, cândva un apărător războinic al independenței taiwaneze, acum un susținător cheie al eforturilor Partidului Democrat Progresist de a menține pacea cu Beijingul.
În timpul cursei foarte disputate, Lai a promis că va colabora îndeaproape cu Statele Unite pentru a consolida apărarea Taiwanului, într-un moment în care încrederea dintre Beijing, Taipei și Washington s-a deteriorat și în care escaladarea hărțuirii militare chineze amenință să se transforme într-un conflict.
Lai, care a fost vicepreședinte din 2020, a fost confirmat ca viitor președinte al Taiwanului cu puțin înainte de ora locală 20.00, sâmbătă, după ce Hou Yu-ih, candidatul din partea opoziției Kuomintang, sau Partidul Naționalist, și-a recunoscut înfrângerea.
Fostul medic în vârstă de 64 de ani, cu studii la Harvard, care este cunoscut și sub numele de William, își va prelua funcția în luna mai, prelungind guvernarea de opt ani a partidului său pentru un al treilea mandat fără precedent.
Pe plan internațional, președinția lui Lai va fi probabil judecată în funcție de cât de bine va gestiona situația Beijing-ului, din ce în ce mai belicos, și dacă va putea evita o criză majoră în regiune.
Partidul Comunist Chinez nu a condus niciodată Taiwanul, dar revendică insula autonomă de 23 de milioane de locuitori ca parte a teritoriului său și amenință în mod regulat că va prelua controlul prin forță dacă Taipei va exclude vreodată în mod oficial „unificarea".
În timpul campaniei, Lai s-a prezentat ca fiind alegerea sigură și familiară pentru a se opune lui Hou, care susținea un compromis cu Beijingul pentru a reduce tensiunile. El a promis în mod repetat că va continua abordarea președintelui Tsai Ing-wen, care se retrage după ce a îndeplinit limita de două mandate, subliniind cât de influent a fost predecesorul său în modelarea dezbaterii privind apărarea și politica externă a Taiwanului.
La fel ca Tsai, Lai susține că este deschis la discuții cu Xi, dar numai de la egal la egal. El a îndemnat Beijingul să regândească tacticile de presiune, dar spune că „nu-și face iluzii" cu privire la intențiile acestuia.
În loc să încerce să mulțumească Beijingul, Lai a declarat că se va concentra pe asigurarea statutului global al Taiwanului prin consolidarea legăturilor cu Statele Unite și cu alte democrații prietene. El vrea să continue reformele militare, să protejeze politica de interferențe și să asigure economia de coerciție, confom Washington Post.
Beijingul și-a exprimat foarte clar antipatia față de Lai. Oficialii chinezi îl consideră un „separatist" pentru opiniile sale privind suveranitatea Taiwanului.
„Conducerea Partidului Comunist Chinez va spune cu siguranță că Lai este mai rău decât Tsai", a declarat Shelley Rigger, un expert în politica taiwaneză de la Davidson College.
Liderii Chinei sunt legați de o strategie de „escaladare perpetuă", a spus ea, iar „pentru ei, a recunoaște că orice lider al PPD nu este o amenințare existențială ar fi ca și cum ar face un pas înapoi de la angajamentele pe care și le-au asumat".
Campania de presiune militară a Chinei a alimentat îngrijorările legate de greșelile de calcul care ar putea declanșa un conflict și atrage Statele Unite. Analiștii urmăresc îndeaproape pentru a vedea dacă Beijingul răspunde la victoria lui Lai cu exerciții la scară largă care ar putea trimite tensiunile în spirală.
Experții în politica taiwaneză se tem că Beijingul a luat de mult timp o decizie în privința lui Lai, în ciuda eforturilor sale de a se distanța de susținerile sale din trecut pentru independența oficială.
O zonă gri
Taiwanul există într-un fel de zonă gri - are propriul guvern, propriul pașaport și propria identitate distinctă. Dar, din cauza obiecțiilor Chinei, are relații diplomatice cu doar 13 țări și nu are un loc oficial în cadrul Națiunilor Unite sau al altor organisme internaționale. Cu toate acestea, multe guverne, inclusiv Statele Unite, mențin legături neoficiale solide cu Taipei.
Acesta s-a bucurat de suveranitate de facto timp de 75 de ani, fără a face presiuni pentru separarea totală, la care Beijingul se opune cu tărie.
Spre deosebire de Tsai, care a fost un birocrat de carieră și un negociator de comerț internațional, considerat inițial un „outsider” de mulți membri ai DPP, Lai a devenit proeminent în zilele în care partidul susținea în mod deschis independența oficială a Taiwanului.
Lucrător pragmatic pentru independența Taiwanului
Cariera politică a lui Lai a început și a luat avânt în Tainan, un oraș de la malul mării din sudul Taiwanului, care a fost mult timp un bastion al partidului.
Ca tânăr deputat și apoi primar popular al orașului Tainan, din 2010 până în 2017, Lai a devenit o figură proeminentă în partidul care a făcut cândva presiuni pentru ca o clauză privind independența Taiwanului să fie inclusă în statutul partidului.
Atunci când a fost numit premier în 2017, el s-a descris ca fiind un „lucrător pragmatic pentru independența Taiwanului" și că va susține întotdeauna acest obiectiv.
De-a lungul campaniei, declarațiile sale din trecut au fost folosite de Beijing și de principalul partid de opoziție Kuomintang pentru a susține că el va răsturna acordurile fragile dintre Beijing, Taipei și Washington care, timp de decenii, au menținut pacea.
Dar susținătorii săi spun că acești critici au interpretat greșit poziția lui Lai, concentrându-se pe partea de „independență" din această formulare.
„El spunea doar că este o persoană foarte pragmatică și că privește relațiile dintre cele două într-un mod pragmatic", a declarat Yeh Tse-shan, viceprimar al orașului Tainan, care a lucrat alături de Lai timp de șapte ani.
În campania electorală, Lai a subliniat că nu are niciun plan de a declara independența. Potrivit acestuia, „Taiwanul este deja suveran sub numele său oficial, Republica Populară Chineză, și nu este nevoie să formalizăm separarea și să riscăm o invazie chineză”.
Beijingul - și, într-o mai mică măsură, Washingtonul - ar putea fi îngrijorat de susținerea timpurie a lui Lai, dar acesta nu este văzut ca fiind susceptibil de a depăși limitele în mișcarea de independență a Taiwanului.
Chiar dacă generațiile mai tinere se identifică din ce în ce mai mult ca fiind taiwanezi - nu chinezi - și iau libertățile democratice ca pe un dat, majoritatea covârșitoare sprijină „menținerea status quo-ului" atunci când vine vorba de relațiile cu Beijingul, arată sondajele.
Unii analiști se tem că Lai nu va avea disciplina de care a dat dovadă Tsai atunci când a vorbit despre relațiile cu Beijingul.
O istorie de contestare a regimurilor autoritare
Născut într-un cartier sărac din New Taipei City, viața lui Lai a început cu o tragedie. El a fost cel mai mic dintre cei cinci copii, iar tatăl său a murit într-un accident minier când el avea trei luni.
După ce a urmat cursurile prestigioasei Universități Naționale din Taiwan și s-a mutat la Tainan pentru a deveni medic, a fost prins în fermentul intelectual al anilor 1990, o perioadă de vârf a politicii taiwaneze despre care apropiații spun că i-a lăsat o determinare tăcută de a contesta nedreptățile percepute.
Kuomintangul a condus Taiwanul ca stat cu un singur partid timp de patru decenii, după ce a pierdut războiul civil chinez în fața comuniștilor și a fugit pe insulă în 1949. Când legea marțială a luat sfârșit în 1987, mișcarea pentru democrație a luat avânt, iar Lai a decis că nu mai poate sta pe margine.
„Intelectualii din acea perioadă erau pasionați de răsturnarea sistemului autoritar al Kuomintangului", a declarat Lu Wei-yin, consilier municipal din Tainan, care a lucrat cu Lai în anii 2000.
La început, Lai era idealist și destul de serios în ceea ce privește munca sa. Apropiații de pe vremea când era în Tainan îl descriu ca fiind solemn și concentrat pe minuțiozitatea politicilor.
Aproape întotdeauna purta costum și își dojenea colegii pentru că nu se îmbrăcau corespunzător. Singurul moment în care părea să se relaxeze cu adevărat era atunci când vorbea despre sportul său preferat: baseball-ul.
În ciuda faptului că vorbea încet, nu s-a ferit de lupte în calitate de tânăr deputat. În 2005, când Kuomintangul a blocat propunerea partidului său ca Taiwanul să cumpere mai multe arme din Statele Unite, Lai a fost filmat în timp ce arunca cu insulte în Parlament.
Această nevoie de a protesta i-a adus ocazional lui Lai controverse și critici. În 2014, în prima sa călătorie în China, el a provocat agitație apărând în mod deschis poziția partidului său privind independența Taiwanului în fața gazdelor sale chineze.
