Critica părinților omoară încrederea copiilor în propria persoană. Cum le redăm stăpânirea de sine
Este epidemie în rândul adulților - ne-o spun psihogii care, evident, nu se referă la gripă. Ci la lipsa încrederii în propria persoană.
80% din tot ce învățăm se face prin imitare. Iar, noi, cei care suntem acum adulți am fost crescut prin critică. Și am învăț să criticăm, la rândul nostru. Criticăm cel mai adesea copiii, pe motiv că îi pregătim pentru viață.
Critica părintelui omoară încrederea copilului în propria persoană. Vă arătăm astăzi tehnici simple pe care și le pot însuși atât adulții, cât și copiii. Cu precizarea că ar fi, totuși, bine ca cei mari să le învețe primii, pentru a le putea oferi celor mici șansa construirii acestei încrederi.
Creierul uman este setat genetic să vadă pericolele. În schimb, dotările de bază nu ne ajută să gestionăm criticile. "Nu ți-ai făcut tema!" "Ai greșit!" "Nu te mai îmbrăca în halul ăsta!" Astfel de mesaje distrug încrederea în propria persoană. Dăm o fugă până la facultatea de Psihologie, să învățăm lecțiile de bază. Ne ajută câinele lui Pavlov.
Prof. Dr. Ovidiu Panisoara: “Spun în special studentelor: cum să-ți dresezi soțul. Și toată lumea râde. Dar logică e aceeași: de câte ori are un comportment pe care ți-l dorești, trebui să-l încurajezi, de câte ori are un comportament pe care nu ți-l dorești, nu te lupta cu el. Pentru că atunci persoana respectivă intră intr-un comportament defensiv, consideră că trebuie să lupte cu tine. E o reacție de apărare. Îl lași în pace. Îl lași să nu se întâmple nimic și după aceea recompensezi comportamentele pozitive. Orice persoană va căuta recompense și n-o să aibă comportamente negative. Noi glumim aici pentru că ar trebui să facem comportamente de dresaj cu cei din jurul nostru. Dar un cuvânt bun ajută!”
Îl ajută și pe adult și pe copil. Mai facem un experiment!
Prof. Dr. Ovidiu Panisoara: “Am acum un reflector pe mine. Oribil pentru dvs . Există o tehnică ce se numește tehnica reflectorului social. Consider că celălalt vede doar lucrurile negative la mine. Un student a trebuit să porte un tricou hidos. Și nu l-a văzut nimeni. S-a considerat că peste 50% din oameni nu îl remarcaseră, l-au remarcat puțin peste 10%. Când am ieșit din casă spre lume simt proiectorul pe mine și mă gândesc că aș putea să greșesc, lucru care e ulterior încurajat de către familie, de școală. Ai greșit, ai greșit, ai greșit…”
Andreea Groza, corespondent: “Contracarați această neplăcere în privința reflectorului social printr-o tehnică numită "Musca de pe perete". Așa puteți să învățați și un copilaș. Te gândești că ești o muscă pe perete și te uiți la un om. Uitându-te din afară, nu o să vezi doar greșeli. Așa învăț că, atunci când mă gândesc la mine, nu văd doar greșeli ori lucruri pe care trebuie să le ascund de restul lumii. Mai există o tehnică: a cârligului. Am trei calități esențiale. Mă agăț de acestea și îmi construiesc viața. Și un copil poate face aceste exercițîi.”
Conf. dr. Gerogeta Panisoara: “Părintele îi spune ai greșit de fiecare dată. Că să îl pregătească pentru viață. Copilul va greși oricum, pentru că trebuie să experimenteze!”
Pentru copil, experimentatul e cea mai importantă parte din supraviețuire. Simplificand, de fapt, imaginea de ansamblu, putem observă că asta cere, de fapt, micuțul lui creier. De la părinți, profesori, colegi.
