Echipamentele purtate în timpul operațiilor au devenit un coșmar pentru chirurgi: ”Te sufocă, pur și simplu”
O simplă operație de apendicită s-a transformat într-o adevărată luptă, atât pentru pacient, dar și pentru medic. Sunt situații frecvente, cu care mai ales chirurgii se confruntă pentru că pe masa lor ajung și infectați cu coronavirus.
În aceste zile, nicio operație nu mai este obișnuită și totul a devenit o adevărată luptă pentru orice. Pentru oxigen, pentru cusătura finală sau, pur și simplu, pentru a-și auzi familiile.
Cu pacienți Covid pe patul de spital, cei mai mulți medici au fost nevoiți să se despartă de familii și să se izoleze în locuințe provizorii.
Alegeri 2024
19:35
Cine ar putea deveni noul președinte al României. Aceeași persoană, două sondaje diferite
16:15
Lider PSD, răspuns pentrul Lasconi, în cazul George Simion și interdicția lui la Chișinău
20:15
Candidații la prezidențiale fac coadă la Nicușor Dan. După Kelemen Hunor, primarul se întâlnește și cu Marcel Ciolacu
20:57
Ioan Chirteş a explicat de ce liderul AUR, George Simion, are interzis în Ucraina şi Republica Moldova: "Sunt dovezi clare!"
Dr. Florin Daniel Enache, chirurg pediatru Spitalul Județean de Urgență Constanța: ”Este foarte greu să respiri în echipamentul ăsta, transpiri prin toți porii, iar mâinile îți devin reci și nu mai poți să realizezi actele fine chirurgicale pe care ai nevoie să le faci”.
Era o sâmbăta normală în viața lui Florin Enache. Se pregătea să ia masa cu familia, când i-a sunat telefonul.
Erau colegii de la spital, care l-au chemat de urgență să ajute o fetiță de nici 7 ani care avea dureri abdominale și infecție cu Covid-19. Cea mică trebuia operată rapid, pentru că deja dezvoltase o apendicită acută cangrenoasă.
Medicul Florin Enache n-a stat pe gânduri și a făcut tot posibilul să salveze viața copilei. O operație de rutină în viață unui chirurg pediatru, însă cu echipamentul de protecție.
În ce constă echipamentul de protecție
Dr. Florin Daniel Enache, chirurg pediatru Spitalul Județean de Urgență Constanța: ”A fost nevoie să-mi iau o pauză de câteva minute, să fac câteva exerciții de extensie a degetelor, pentru că nu mai puteam să închid, nu mai puteam să cos, dacă nu luam pauze de câteva secunde, un minut, la intervale de 5-10 minute, nu reușeam să termin pentru că te sufocă pur și simplu”.
Trei perechi de mănuși, câte două măști, papuci de sală și botoși de unică folosință, trei rânduri de halate sterile. Cam așa a arătat ”echipamentul de protecție” pentru un singur medic din echipă. Chiar și așa...
Dr. Florin Daniel Enache, chirurg pediatru Spitalul Județean de Urgență Constanța: ”Primul lucru pe care l-am făcut când am ieșit din operație a fost să intru în duș. M-am spălat și dezinfectat timp de 40 de minute, de 3-4 ori, că așa ni s-a spus să facem, mi-am schimbat hainele. Al doilea lucru, voiam să fac asta de prima dată, dar nu voiam să pun mâna pe telefon, a fost să-mi sun soția, iar pe fundal, băiatul cel mic țipa ”tati, tati, trebuie să vii, că mi-ai promis că facem un joc astăzi”.
La Timișoara, câte patru rânduri de echipamente de protecție au purtat cei care au operat o tânără de 29 de ani, proaspătă mămică, pentru a-i înlătură un icter obstructiv. Pacienta era infectată cu noul virus.
Iulia Rațiu, medic primar gastroenterologie Spitalul Județean din Timișoara: ”În plus față de ceilalți medici care poartă combinezon, noi la gastro, având nevoie raze X, avem și protecție împotriva razelor X, adică halate de plumb. Și atunci avem combinezon, pe care punem halatele de plumb, peste care punem încă un halat impermeabil și e foarte, foarte cald. În plus, cu mască, cu vizieră, cu ochelarii, e greu să respire”.
”Noaptea stăm și plângem în perne”
Pentru a-i proteja pe cei dragi, în Sighișoara, unde spitalul județean a devenit spital Covid, aproape 30 de medici au fost mutați într un hotel, devenit acasă.
Loredana Gheorghiu, asistentă medicală: ”E cel mai urât coșmar, nu credeam că o să ajungem aici, să mergem cu frică la servici, e greu, noaptea stăm și plângem în perne. Dimineața mergem la servici și să fim puternice, să facem față”.
Kerekes Rozalia, infiermieră: ”Este greu când în loc să mergi acasă trebuie să mergi în direcția opusă casei tale, este incertitudine”.
Dică Mihaela, în timp ce-și șterge lacirmile: ”Când ieși de acolo simți relaxare și de la spital și mai multă relaxare”.
