De ce a fost condamnat Mitică Popescu la închisoare politică
O parte mai puțin cunoscută din viața marelui actor Mitică Popescu, care a murit marți, este legată de perioada în care a făcut închisoare politică timp de trei ani.
S-a întâmplat când Mitică Popescu era student în cadrul Institutului de Artă Teatrală şi Cinematografică.
În dosarul său de la Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii se arată că „în anul 1955, în timp ce era figurant la Teatrul Armatei din Bucureşti, a cunoscut un diplomat iugoslav, care i-a propus să fugă din ţară, recomandându-i să ia legătura cu un diplomat american“. Ulterior, Mitică Popescu ar fi propus „în acelaşi timp şi numiţilor Willy Moldoveanu şi Gacu Ion să fugă peste graniţă“. Până la urmă, toţi trei au fost arestaţi şi condamnaţi, iar Mitică Popescu a fost nevoit să execute o pedeapsă de trei ani pentru „delictul de acte preparatorii de trecere frauduloasă a frontierei“, arată Adevărul.
Despre acest episod a vorbit și marele actor.
„Eram la nişte vecini, la onomastica unui prieten. Din una-n alta, cum povesteşti la întâlnirile astea tot ce-ţi trece prin minte, unii au spus că vor să plece în America. Eram în 1958. Îţi dai seama. Mie mi-a intrat pe o ureche şi mi-a ieşit pe cealaltă. După câteva zile mă trezesc umflat de Securitate. M-au întrebat dacă am ştiut că ăia vor să fugă din ţară, dacă am ştiut că au trimis o scrisoare la ambasada americană... Nu, n-am ştiut, le-am zis. 'N-ai auzit… Lasă că-ţi spunem noi. Uite că noi ştim!'. Şi m-au condamnat la trei ani de închisoare că nu mi-am turnat nişte prieteni care visau să ajungă în America. Dar nu-i nimic, că ne-a turnat altul care era acolo cu noi. Am fost arestaţi şi condamnaţi pe vorbe. Eu n-am avut niciodată intenţia să fug din ţară, ăsta e adevărul“, a povestit Mitică Popescu.
El a fost încarcerat la închisoarea Malmaison din București, iar apoi a fost mutat la Jilava şi pe la coloniile de muncă Periprava şi Salcia.
„Au fost ani grei, foarte grei, pentru că nu aveam dreptul nici la vizite, nici la pachete. Scularea la 5 dimineaţa, un tur printr-un culoar apoi înapoi în celulă. Luam micul dejun - un ceai -, apoi prânzul - o fiertură fără culoare, arpagic uneori, rareori fasole fiartă –, înapoi în celulă, iar seara ceva mai uşor la cină, ca nu cumva să ne cadă greu la stomac. Ani de zile am visat că mănânc. Nu un fel anume, ci mâncare... Ne scoteau la muncă, la început la cules arpagic, dar au renunţat curând, nu era rentabil, puşcăriaşii mâncau arpagicul crud, avea un gust nemaipomenit! Ne-au trecut la tăiat stuf, se mânca şi stuful, dar în cantităţi mai mici... La Periprava am stat vreo trei luni la muncile agricole, iar la Salcia am lucrat la dig, la canalele de desecare“, a mai spus Mitică Popescu despre acea perioadă.
Etichete: general,
