Ce spunea Gabriel Cotabiță înainte să moară: ”N-am ce să regret, pentru că, dacă aș regreta ceva, l-aș mânia pe Dumnezeu”
Lumea artistică este în doliu, pentru una dintre cele mai vibrante voci din ultimele decenii. La 69 de ani, muzicianul Gabriel Cotabiță a murit la Spitalul Universitar din Capitală.
A suferit un atac vascular cerebral, iar organismul slăbit a cedat, în ciuda manevrelor medicale.
Colegii de scenă spun că au pierdut un prieten excepțional, talentat și cu o inteligență sclipitoare.
”O nouă zi când pot să aleg alt început și mai am mult de străbătut și vise am cât pentru încă o viață... O poți lua mereu de la capăt, pentru că cineva sus ne poartă tuturor pașii către ce ne e scris.” Asta credea cu tărie Gabriel Cotabiță, după ani de viață împlinită.
Iubit de copii, respectat de colegii mai tineri, admirat și ascultat de iubitorii muzicii romantice.
Gabriel Cotabiță: ”N-am ce să regret, pentru că, dacă aș regreta ceva, l-aș mânia pe Dumnezeu. Deci chiar n-am ce să regret. Toate lucrurile care mi s-au întâmplat au fost în favoarea mea. Tot ce s-a întâmplat a fost ca să mă aducă mai înainte. Toate lecțiile pe care le-am luat și le iau în continuare sunt favorabile pentru mine. Deci eu cred că sunt un om împlinit, atâta vreme cât sunt iubit de cei cărora m-am adresat, că sunt înconjurat de prieteni, că am niște copii minunați...”
Gabriel Cotabiță lasă în urmă o soție îndurerată și trei fiice din prima căsnicie, de care a fost mereu mândru.
Și-a petrecut ultimele două săptămâni în spital. Întâi, la Floreasca, pentru că suferise un AVC, apoi, la Spitalul Universitar, unde a fost supus unei proceduri de urgență. Dar starea lui s-a deteriorat, mai ales că organismul fusese pus la grea încercare și în urmă cu 9 ani cand a suferit un stop cardiorespirator și a fost resuscitat.
Artistul a revenit atunci, după scurt timp, pe scenă.
Povestea de dragoste dintre artist și muzică a început cu insistența unui puști de a primi un instrument de cântat.
Gabriel Cotabiță: ”După ce l-am bătut eu pe tata la cap, că eu vreau chitară și vreau chitară, mi-a luat chitară și îți dai seama că eu nu știam să cânt nimic la chitară, dar când eram la bloc eram OMUL! Era toată lumea în jurul meu. După care tata a zis știi ce? Totuși, n-ar trebui să faci și tu niște școli? Ba da. Și am făcut școala populară de artă.”
Ascensiunea sa de artist promitea o carieră în rock, și chiar a scos împreuna cu Holograf un album, ca vocal. S-a despărțit însă de colegii de trupă, fiindcă i-a refuzată viza pentru străinătate.
A urmat festivalul Mamaia și alegerea definitivă a muzicii ușoare. Acasă, la fel ca pe scenă, în culise și pe platourile de filmare, Cotabiță a împărțit mereu bună dispoziție.
Horia Moculescu, muzician: ”Este foarte greu să selectezi niște imagini, niște momente... într-o viață lungă, eu sunt prieten de când a apărut el în 88. Vă dați seama, am făcut 2 turnee în America și Canada cu el. În toate hotelurile am dormit în aceeași cameră, am schimbat aceleași gânduri, aceleași năzuințe, aceleași regrete. Gabi a fost un cântăreț unic în muzica românească. Totul pleca din inteligența lui, care era sclipitoare.”
Gabriel Cotabiță: ”Am avut noroc de oameni care m-au apreciat și au știut că sunt un om sincer. Și m-au susținut și m-au învățat foarte multe lucruri. Am avut automat ocazia să intru într-un cerc de oameni de care sunt mândru. Oameni cu multă cultură, oameni care știu să vorbească.”
Corina Chiriac: ”Gabi avea acest talent, de a plasa cu o glumă și atunci îți revenea buna dispoziție. Când te intreba ce mai faci nu te intreba din complezență. Calități excepționale din punct de vedere uman. Ca si artist, iarăși n-am decat cuvinte de laudă pentru șarmul pe care il avea pe scenă, pentru vocea pe care i-a dăruit-o Dumnezeu si care era deosebită, pentru felul lui de a se împrieteni cu compozitorii care i-au incredintat pe buna dreptate lucrari excepționale.”
Problemele cu inima au început, însă, în 2008, când artistul a avut primul infarct.
Apoi, Gabriel Cotabiță și-a schimbat complet stilul de viață.
Boala și-a urmat însă cursul, iar inima lui a incetat sa mai bată.
Etichete: deces, Gabriel Cotabiță, muzica,
