Adevărul din spatele „regulii de cinci secunde”. Putem sau nu să mâncăm alimente căzute pe jos
Atunci când scăpăm mâncare pe jos, mulți dintre noi folosim regula de cinci secunde, potrivit căreia dacă o ridicăm în mai puțin de cinci secunde, o putem ingera fără să ne expunem unor riscuri de sănătate.
Ideea din spatele regulii este că mâncarea scăpată nu are suficient timp să atragă bacterii în mai puțin de cinci secunde și să ne îmbolnăvească.
Însă există și alți factori de care trebuie să ținem cont atunci când ne gândim să ridicăm mâncarea căzută pe jos, potrivit LadBible.
Ce factori trebuie să luăm în considerare când decidem dacă putem mânca alimente căzute pe jos
Suprafața pe care a căzut mâncarea este un factor major, însă cercetătorii avertizează că dacă a căzut pe podeaua lustruită nu înseamnă că mâncarea nu va avea bacterii care ne pot supăra stomacul. Însă, este o variantă mai bună decât mâncatul unor alimente care au căzut pe o suprafață murdară.
Ce spune știința despre timpul pe care mâncarea îl petrece pe jos
Știința arată că timpul pe care mâncarea îl petrece pe sol determină, într-adevăr, câte bacterii pot acumula.
Cu cât mâncarea petrece mai mult timp pe jos, cu atât prezintă un pericol mai mare, dar știința arată că microbii încep să pătrundă în mâncare din momentul în care atinge pământul, chiar și după o fracțiune de secundă.
Mai mult, cercetătorii care au analizat regula de cinci secunde au descoperit că tipul de aliment și tipul de suprafață sunt mai importante decât timpul în care mâncarea a stat pe jos.
Ei au descoperit că alimentele umede, cum ar fi fructele, sunt în special în pericol de a capta germeni dăunători, deoarece lasă bolile mai ușor să se prindă de ele. Totodată, mâncarea care cade pe un covor este mai puțin probabil să fie contaminată decât cea care sfârșește pe trotuar.
Istoria regulii de cinci secunde provine de pe timpul lui Genghis Khan și al Imperiului Mongol
Origina regulii de cinci secunde provine de acum 900 de ani, pe timpul lui Genghis Khan și al Imperiului Mongol.
Potrivit autorilor Paul Dawson și Brian Sheldon, care au scris cartea „Tocmai ai mâncat aia?”, când Genghis Khan nu se ocupa cu omucideri și nu făcea copii, inventa reguli despre cât timp este în regulă ca mâncarea să rămână pe jos, cât să poată fi mâncată.
Liderul mongol nu a stabilit o anumită limită de timp, astfel că dacă mâncarea cădea pe sol, rămânea acolo cât voia el.
