35 de ani de la Revoluția din 1989: „Nişte copii au murit la Revoluţie ca tu să intri în Europa!”
Scriitoarea şi poeta Ioana Nicolaie, care şi-a lansat în decembrie cea mai recentă carte, „Drumul spre soare-răsare” a vorbit, într-un interviu acordat News.ro, despre împlinirea a 35 de ani de la Revoluția din 1989, care a dus la căderea comunismului.
Ea spune că românii, în special tinerii, trebuie să cunoască istoria comunismului, să ştie ce s-a întâmplat la Revoluţie şi, cel mai important, că trebuie să păstreze „libertatea cu toate puterile” pentru că „nişte copii au murit la Revoluţie ca tu să intri în Europa, ca tu să ai lumina strălucitoare de pe străzile Bucureştiului din 2024”.
Ioana Nicolaie vorbeşte în cărţile sale despre perioada comunismului, se foloseşte de amintirile de atunci (ca în „Tot înainte”), însă în cel mai recent roman, „Drumul spre soare-răsare”, îl pune în centru pe fratele cel mare, numind cartea una „obligatorie”, a eroului care trebuie să se salveze.
„Am scris cartea „Drumul spre soare-răsare” cu bucuria de a dăruit nişte poveşti care, cred eu, nu au mai fost spuse. Cartea este vertebrată de o poveste de iubire a unui tânăr, şi apoi matur, care trebuie să devină scriitor prin ceea ce i s-a pus lui în cârcă încă de la naştere, prin talentul care i s-a dat încă de la naştere, prin tot ceea ce a făcut el şi a dovedit în timpul anilor de formare până când viaţa i s-a pus împotrivă şi astfel că el nu mai ajunge scriitor. Dar asta este schema foarte generală a cărţii. Romanul este al artistului care nu ajunge să-şi împlinească forma, al iubirii care se întâmplă să fie sub vremi, că aşa e orice iubire, deşi noi credem că putem să controlăm lucrurile, că ele sunt individuale. De fapt, întotdeauna deasupra noastră mai există ceva şi când mă gândesc la acel ceva nu mă gândesc la instanţele extralumeşti, ci la cele pur umane, istoria mare, care oricum ar fi ne controlează de fapt vieţile. Chiar dacă noi ne imaginăm că avem libertate, avem libertate în regimuri bune”, a rezumat autoarea.
„Un electroşoc masiv”
Ce trăim în ultima perioadă? „Libertatea trebuie să o păstrăm din toate puterile. Ceea ce ni s-a întâmplat nouă în ultimele trei săptămâni e ca un fel de electroşoc masiv, care începe dintr-o parte a ţării şi ajunge în cealaltă. Ştiţi cum mi-l imaginez, ca o descărcare de energie teribilă, dar care nu e una bună, ci una absolut întunecată, pentru că e distrugătoare de minţi”, spune Ioana Nicolaie.
„Cei care au trăit comunismul au trăit istorii falsificate”
Scriitoarea este de părere că „după 35 de ani de la Revoluţie, noi vedem, din păcate, nu vreau să spun un eşec al educaţiei, dar un rezultat neaşteptat al educaţiei care nu s-a făcut. Faptul că noi vorbim de acum două zile de Istoria Comunismului predată la şcoală, mi se pare ireal. E ca şi cum după nazismul lui Hitler ai fi învăţat după 35 de ani la şcoală despre nazism. Nu există aşa ceva. Din punctul 0, din 1990, la şcoală, trebuia să se înveţe Istoria Comunismului. Pentru că oamenii nu au cunoscut-o de fapt, chiar cei care au trăit comunismul au trăit istorii falsificate. Ei nu au ştiut faptele, pentru că totul era manipulare în timpul comunismului şi, atunci, acele generaţii educate atunci ele însele nu au ştiut, au fost manipulate, îndoctrinate. Copiii, la şcoală, au fost crescuţi într-un singur lucru, fără rege de exemplu”.
De fapt, „acum, după 35 de ani, se vede rezultatul faptului că nu le-ai explicat copiilor tăi, generaţiilor care s-au născut după comunism ce a însemnat de fapt acea lume, care au fost victimele ei, care a fost lipsa libertăţii în interiorul ei, care a fost drama ei, care a fost sărăcia ei cruntă, frigul, foamea”.
„Trăim cea mai bună Românie din toate timpurile”
„În momentul acesta, cred că trăim cea mai bună Românie din toate timpurile, dintotdeauna. Pentru că este o Românie conectată european, facem parte din Uniunea Europeană, avem instituţii care funcţionează, dincolo de tot ceea ce se spune multe dintre ele funcţionează, trăim într-o Românie culturală, avem spaţii extraordinar de frumoase, culturale, o Românie civilizată”, a subliniat scriitoarea.
Ioana Nicolaie îşi doreşte ca cei tineri să cunoască adevărul despre ce s-a întâmplat în urmă cu 35 de ani, pentru a şti să lupte şi să păstreze libertatea câştigată atunci.
„Veneam pe străzile oraşului Bucureşti în seara asta de decembrie şi mă gândeam cât de luminos este totul. E un sentiment bun. Suntem acolo unde am visat să fim cândva. Faptul că mulţi oameni dintre cei care trăiesc acum alături de noi, şi mă gândesc la generaţii mai tinere, sunt generaţii care nu ştiu cum a fost, care n-au visat această Românie, ei au primit-o de-a gata, ei nu ştiu cum a fost înainte o groapă, şi cum nişte bieţi oameni au murit la Revoluţie şi ne-au scos la lumină. Şi eu mereu le spun tinerilor cu care eu lucrez, sunt şi profesoară: 'Trebuie să mergeţi neapărat la Cimitirul Eroilor şi când mergeţi la Cimitirul Eroilor, care este lângă Bellu, uitaţi-vă nu doar că e o pădure de monumente albe, uitaţi-vă la fotografii şi veţi avea şocul feţelor tinere, au murit copii la Revoluţie. Nişte copii au murit la Revoluţie ca tu să intri în Europa, ca tu să ai lumina strălucitoare de pe străzile Bucureştiului din 2024'. Nu se poate să pierdem lucrurile astea. Trebuie să ştie toată lumea despre ele şi trebuie să le păstrăm. Libertatea este cel mai important lucru”.
Ioana Nicolaie este poetă şi prozatoare.
A câştigat numeroase premii literare. A publicat şase romane, cinci volume de versuri şi unsprezece cărţi pentru copii. Romanul „Cartea Reghinei” a fost în 2020 laureat al premiilor Radio România Cultural, Observator Lyceum, Premiul Naţional de Proză Iaşi şi Premiul Agenţia de Carte.
„Tot înainte” a fost bestseller Humanitas în 2021 şi, în 2022, finalist la Premiul PEN şi la Premiile Seneca. „Pelinul negru”, primul roman din ceea ce critica a numit „trilogia nordului“, a primit Premiul pentru proză al revistei Ateneu. „Miezul inimii” a fost bestseller Humanitas.
„Cerul din burtă” şi „O pasăre pe sârmă” au avut şi ele parte de aprecieri critice entuziaste. Cele cinci volume de versuri ale autoarei au atras, de asemenea, atenţia juriilor literare, unele fiind recompensate cu premii, altele fiind traduse în germană, bulgară şi suedeză.
A publicat nouă cărţi pentru copii cu numele ei şi alte două cu pseudonimul Robert Ersten. A fost inclusă în treizeci şi şase de volume colective româneşti şi în numeroase reviste şi antologii străine. Invitată pentru lecturi şi conferinţe la multe festivaluri naţionale şi internaţionale de literatură.
Este membră a Uniunii Scriitorilor din România şi a PEN România.
