Ar putea duce o viață fără griji, dar se luptă să salveze pădurile României și jungla amazoniană
Are 33 de ani şi este milionar în euro.
Ar putea să trăiască pe o insulă, departe de orice grijă, dar Bogdan Micu a ales să se implice, să lupte pentru păduri, pentru un mediu sănătos, pentru oameni care au probleme şi pentru copii.
Speră ca exemplul său să fie urmat acum şi de alţii. Bogdan Micu construieşte o Românie a viitorului, iar viaţa lui ar putea să fie oricând subietul unui film de Hollywood.
Alegeri 2024
07:17
Ghidul alegătorilor români din diaspora. 950 de secţii organizate în străinătate sau prin corespondenţă
07:13
LIVE TEXT Alegeri prezidențiale 2024 | A început votul în diaspora: Cum poți vedea cea mai apropiată secție de votare
06:56
Alegeri prezidențiale 2024. A început votul în diaspora. Țara în care a fost deschisă prima secție
21:26
Nicuşor Dan: Votul meu în primul tur va fi pentru Nicolae Ciucă sau Elena Lasconi
Jungla amazoniană. În satul Pampa Hermosa e sărbătoare. Un român a venit să-i înveţe pe localnici cum să lupte cu ajutorul tehnologiei împotriva celor care le taie pădurile. Costumat ca un explorator, Bogdan Micu imortalizează alaiul de întâmpinare.
Bogdan Micu, are 33 de ani şi o afacere de multe milioane de euro. Este exponentul omului de afaceri nou, cu viziune, care a înţeles nevoile viitorului şi se foloseşte de ultima tehnologie pentru a face bani. Anul trecut s-a oferit să ajute voluntar şi Ministerul Pădurilor de la Bucureşti în lupta cu hoţii de lemne.
În Minister funcţiona deja sistemul Radarul Pădurii, prin care oricine poate să sune la 112 pentru a reclama un transport cu lemne. Bogdan a venit cu îmbunătăţiri şi cu aceeaşi firmă care a construit radarul păduri a creat site-ul "Inspectorul pădurii", unde oricine poate să vadă unde se taie pădure, cine şi unde transporta, într-un cuvânt "trasabilitatea lemnului".
Bogdan Micu: ”Astea sunt nişte alerte generate automat. Ai un satelit care zboară peste România o dată la câteva zile şi care detectează ca faţă de ultima dată când a zburat acolo era pădure, s-a schimbat cromatica imaginii crează aceste alerte. Dacă vreau să văd şi când a fost tăiat mă duc înapoi pe imagine. În februarie era tăiat. În decembrie era pădure. Între decembrie şi ianuarie a fost tăiată.”
Pe Bogdan l-am întâlnit prima dată la începutului anului când a venit să reclame faptul că noul sistemul pus în funcţiune în minister e în pericol să fie desfiinţat de nouă guvernare. Aplicaţia era la început, mai avea nevoie de îmbunătăţiri, dar ar fi ajutat la stoparea furturilor.
Acum l-am reîntâlnit pe Bogdan acasă, în Braşov în fata aceleaşi aplicaţii.
L-am întrebat pe ministrul Pădurilor despre soarta site-ului "Inspectorul pădurii".
Doina Pană, ministrul Pădurilor: ”Funcţionează însă nu se mai ocupă nimeni de el, sub aspectul că firma care trebuia de fapt îl testa. El în testări a fost introdus spre publicul larg ca să aibă acces publicul larg nu mai este în contract. Deci a fost un contract care s-a încheiat în 17 decembrie 2016 fără să existe un produs final şi fără să existe dorinţa din partea ministerului de la acea vreme să existe.”
Actuala conducere a ministerului a fost nemulţumită că sistemul nu făcea diferenţa între tăierile legale şi cele ilegale, ceea ce dădea adevărate bătăi de cap inspectorilor forestieri. Aşa că nu l-a mai utilizat şi lucrează acum la creare unui nou sistem care va fi gata tocmai la mijlocul lui 2019.
Bogdan nu a renunţat. Se luptă acum să implementeze Inspectorul pădurii în jungla amazoniană. Povestea lui Bogdan Micu începe la poalele Tâmpei, în Braşov. Face alpinism de când se ştie şi e campion naţional. A crescut pe munte, în pădure.
Bogdan: ”Părinţii erau foarte săraci şi nu îşi permiteau nimic din ce aveam eu nevoie. În clasa a 9-a aveam nevoie de bocanci ca să merg pe munte şi m-am dus la poarta fabricii. Frig, urât ca naiba. Şi am aşteptat până a ieșit schimbul 1,2. Şi am început să întreb pe acolo. Bună ziua aveţi bocanci? M-au dus într-o casă acolo. Vreo 50 de persoane am întrebat. Până când una a zis hai încoa și a zis uite eu am o pereche de bocanci. Dar nu erau numărul meu. Şi am zis nu contează şi am vândut-o la altul. Am luat-o cu 60 de lei şi am dat-o cu 120.
În anii de liceu a trăit din vânzarea bocancilor. A întrat la facultatea la electronică şi calculatoare. Şi-a deschis o agenţie imobiliară, a construit case, a dat faliment, a plecat în America unde a construit un soft pe care nu a reuşit să-l vândă, s-a întors acasă şi la un moment dat cineva l-a angajat să monteze panouri solare.
”Am montat nişte panouri. Prima întrebare a fost bă, dacă ăştia ne dau atâţia bani, nu ştiu au fost 2 mii de euro pe lună, ei câţi bani fac? Că romanul, recunosc. Te uiţi în curtea vecinului. Am înțeles repede mecanismul. Că banii nu se fac din instalare, ci mai mult din materiale. Am făcut o firmă în Germania pentru a beneficia de credibilitatea germană faţă de România, pentru că dacă zici că eşti România nu te ia nimeni în seamă în vest, pe când dacă spui că eşti din Germania toată lumea te ia în serios. Şi am făcut în Germania.”
Şi-a închiriat o cameră în Germania şi s-a pus pe treabă. A fost momentul în care s-a lansat în afacere cu panouri solare. La început a făcut bani din instalarea panourilor solare pentru diverse firme. Mai târziu a închiriat terenuri, a adus echipamente din China şi a vândut câmpurile cu panouri la cheie. A ajuns să facă afaceri prin toată lumea.
Călătoreşte mult, prin toată lumea, conduce afacerea online, pe telefon, şi mai nou face avere din vânzarea proiectelor cu energie solară pe bursele din Londra şi New York.
Şi tot din faţa calculatorului comunică şi cu familia, care locuieşte într-o comună lângă Braşov. Aici a copilărit şi el. În casă au mai rămas mama şi bunica. Tatăl a murit acum câţiva ani.
Mama a fost inginer pe una dintre platformele Brasovului desfiinţată după revoluţie. S-a reprofilat, a învăţat să lucreze pe calculator, iar acum face auditul calităţii în firma lui Bogdan.
Tot pe telefon tine vine şi relaţia cu Adela, care îşi ocupă timpul atunci când el e plecat cu bijuteriile şi cu magazinul pe care-l are în centrul Brașovului. Împreună şi-au cumpărat o casă la poalele tâmpei, în zona veche a oraşului.
”Sunt 17 ani în câmpul muncii. Dacă socotești 10 ore pe zi, şi sâmbăta şi duminica se adună. Am avut tot felul de crize de identitate, pe la 27 de ani care nu prea înțelegeam care e scopul. Nu sunt genul care să îmi cumpăr un iaht sau un avion. Pentru mine căţăratul m-a învăţat că valorile care ţin de viaţă nu ţin de bani.”, spune Bogdan.
Treptat a descoperit ca implicare în viaţa cetăţii este remediu pentru crizele de identitate. A făcut un ONG şi din banii lui închiriază aparatamente pentru persoanele recuperate de poliţie din mâinile traficanţilor.
Şi tot o implicare în viaţa cetăţii a fost şi participarea la protestele din acest acest an. Aşa i-a venit ideea să monteze lasere care să proiecteze mesaje pe clădiri în zonele de protest.
”În prima seară am făcut în Brașov, în a doua seară aia de la bar au primit un telefon de la unii de la PSD de pe aicea, care au zis mătrăşiţi-i pe ăştia. Şi nu ne-au mai lăsat. Şi atunci ne dai afară pe uşă intrăm pe geam. Am găsit un apartament şi am continuat să proiectăm. Ne-a şi înverşunat chestia asta. Asta e de fapt ce nu înțelegeau ăştia tăntălăii. Cu cât opreşti mai mult poporul cut atât se răzvratește mai tare. Şi am închiriat toate laserele pe care le aveau şi am trimis şi în Cluj, în Bucureşti şi în Sibiu. Am găsit nişte prieteni pe care i-am făcut manageri locali”, spune Bogdan.
Viaţa l-a învăţat că atunci când cazi, te ridici şi o iei de la capăt. Bogdan Micu şi-ar permite să trăiască oriunde în lume. Se întoarce însă aici, construieşte, priveşte spre viitor. Munceşte mult, ajuta oameni, îi învăţă să ţină ritmul cu tehnolgia, apără pădurile şi zbate pentru dreptul la aer curat, al nostru, al tuturor.
.webp)
