1 Decembrie: Margit Serban, primul medic care a facut transplant de maduva
E primul doctor care a ridicat o clinica pentru copii din nimic. E unul dintre putinii oameni care si-au dedicat viata altora.
Marcata de o tragedie personala, pierderea fiului, profesorul Margit Serban din Timisoara, a facut o promisiune: sa ajute cat poate mamele copiilor bolnavi. Pentru ca ele sa nu simta durerea prin care a trecut ea.
Iunie 2001. Timisoara. Clinica de oncopediatrie. Un copil bolnav de cancer limfatic era salvat de la moarte in urma unui tranplant de maduva. Profesorul Margit Serban vorbea atunci cu emotie despre o premiera medicala: primul transplant de maduva facut in tara noastra. Azi bifeaza alte doua mari reusite: primul tranplant cu celule stem prelevate din sangele ombilical al fratelui donator si primul tranplant cu celule stem de la un donator neinrudit.
Cezar e din Deva si avea 14 ani cand participa alaturi de familia lui la un concurs de cultura generala la ProTv.
Azi, inchis intr-o boxa sterila, asteapta un miracol. Sufera de leucemie si, ca sa-l vindece, doctorul Margit Serban a dus o adevarata lupta. Pentru ca nu e compatibil cu fratele lui, iar in Romania nu se pot cauta inca donatori neinruditi, i-a rugat pe colegii de la registrul german sa gaseasca un donator in tara lor. Si l-au gasit. Nu i-au ceurut bani, desi costurile ajung uneori pana la 40.000 de euro. Familia a platit doar recoltarea si tranportul celulor in tara.
Pentru Cezar, a mai dus o lupta. Avea nevoie de medicamentele post tranplant care sunt foarte scumpe. Ca sa faca rost de ele, a apelat din nou, tot la straini.
Margit Serban ascunde o poveste. Povestea unei mame cu sufletul spart in mii de bucati, o mama ce duce cu ea cea mai grea povara a unui om: aceea de a supravietui copilului sau. Vorbeste putin despre asta. Aproape deloc. Pentru fiecare cuvant o intoarce in urma cu 18 ani, cand fiul ei s-a prapadit intr-un tragic accident.
Ca sa poata sa-si aline durerea cumplita, sotul ei, profesorul Viorel Serban, renumit diabetolog, si-a propus la scurt timp de la moartea fiului sa ridice in memoria lui un spital pentru copii si tineri cu diabet si hemoficilie. Profesorul Serban isi imagina un spital scoala in care pacientii sa invete cum sa-si faca corect tratamentul acasa. Un proiect unic in Europa Centrala si de Est, un plan care ar fi insemnat pentru cei ajungeau acolo ani buni de viata in plus.
Si au reusit. Dupa cinci ani de munca, spitalul purtand numele fiului lor, Cristian Serban, a fost inaugurat si, mai mult, a fost intorodus in circuitul public, pentru ca toti cei care ajung acolo sa primeasca tratament gratuit. In curand va fi data in folosita o noua clinica pentru bolanvii cu handicap ce sufera de hemofilie.
Dupa trei ani de la inaugurarea centrului de la Buzias, in 2000, Margit Serban a mai reusit o performanta. A ridicat de la zero, o clinica de oncopediatrie, convingand strainii sa investeasca in planurile ei.
Acum trei ani, cu ajutor din Austria, Germania si Italia a ridicat in doar patru luni un centru pentru mamele care stau cu copiii in spital in care pot sa doarma peste noapte.
In spital e o legenda vie. Are un raspuns pentru toata lumea si toata lumea cauta raspunsuri la ea. Atunci cand o cauti, o gasesti la spital. E prima si uneori pleaca ultima. A muncit mult, dar n-a strans averi. Toti banii lor au fost investiti in spitalul ce poarta numele copilului lor. Ar fi putut sa castige mai mult, dar pentru asta ar fi trebuit sa-si incalce un principiu.
Spune ca viata ei arata la fel in fiecare zi, un perpetum mobile, oprit din cand in cand de zambetul unui copil vindecat, sau de lacrimile unei mame.
Fiecare copil salvat de la moarte ii dau puterea sa mearga mai departe. N-are cinismul oamenilor in alb, ce-si numesc pacientii, cazuri. Simte drama fiecare mame ce-si pierde copilul si traieste prin fiecare suflet salvat.
Margit Serban a resit sa transforme o drama personala intr-o misiune pe care a dus-o la bun sfarsit. Inca mai cauta leacul pentru durerea mamei ce-si pierde copilul, dar stie ca nu-l va gasi. Insa, pentru munca ei, pentru fiecare zi petrecuta alaturi de bolnavi, pentru marele merit de a-si urma calea, ProTv si toti cei pe care i-a-ntors de la moarte spun astazi: Jos Palaria!
