Prietenia neobisnuita dintre un polonez si o veverita gasita in padure. Pitek are propria ei camera
O neobisnuita prietenie s-a nascut intre un polonez si o veverita. Barbatul a gasi-o cand era pui, a hranit veverita pana cand s-a inzdravenit, iar ea nu a mai vrut sa plece.
In prezent este tratata ca un membru al familiei si are propria ei camera. Veverita are locul ei preferat, pe umerii stapanului
Tadeusz Lubiarz, stapanul veveritei: "Am botezat-o Pitek, dupa pipeta mica cu care obisnuiam sa o hranesc."
Barbatul povesteste ca a gasit veverita cand isi plimba cainii pe o poteca din padure.
Tadeusz Lubiarz, stapanul veveritei: "Am simtit ceva care misca sub talpa. Am ridicat-o si era atat de mica, cat un siret de pantof. Nu credeam ca a supravietuit caderii din pom. Am tinut-o la piept, s-a incalzit si a inceput sa se miste."
A dus animalul acasa si a aflat de pe internet ca poate hrani puiul cu lapte de capra.
Tadeusz Lubiarz, stapanul veveritei: "A luat pipeta cu lapte intre labute si a inceput sa manance. A inghitit rapid continutul a trei pipete."
Dupa ce a pus-o pe picioare, barbatul a scos veverita afara, ganduindu-se ca isi va dori sa se intoarca in mediul ei natural. Nu s-a intamplat asa. Si desi ii place sa alerge prin curte si imprejurimi, veverita se intoarce mereu acasa, unde are camera ei.
Tadeusz Lubiarz, stapanul veveritei: "I-am pregatit o incapere a ei, unde totul este ros, pana si usa este roasa. Camera este deasupra dormitorului meu si de la sase dimineata o aud cum rontaie."
Barbatul spune ca mica veverita roscata il insenineaza ziua. Ii binedispune si pe vecinii care ii zaresc pe amandoi la plimbare.
Tadeusz Lubiarz, stapanul veveritei: "Cand ma plimb cu veverita, vad cum pe fetze le apare un zambet larg. Copiii sunt cei mai entuziasmati."