Războiul ne-a arătat miza strategică a Dunării. Canalul Dunăre-Marea Neagră oferă României un avantaj unic în Europa

Timp de 30 de ani, autoritățile au lăsat în paragină zeci de porturi și șantiere navale, deși aveam la dispoziție miliarde de euro de la Uniunea Europeană să le modernizăm. A fost nevoie de un război la graniță ca se ne aducem aminte cât de mare este miza strategică și economică a Dunării. Ne oprim la Oltenița, singurul port din sudul României modernizat cu fonduri europene. Lucrările au fost un eșec și contractul este anchetat de DNA, dar mai întâi mergem la Sulina, unde sute de vapoare au așteptat în această vară în largul mării cu zilele ca să intre pe Dunăre.

Un reportaj de Paul Angelescu.

România, singura țară ale cărei porturi la Marea Neagră au acces direct la Dunăre

România are peste 30 de porturi la Dunăre și la Marea Neagră. O adevărată autostradă naturală ne străbate țara pe o distanță de peste 1.000 de kilometri și ne leagă de inima Europei, iar Canalul Dunăre - Marea Neagră ne oferă un avantaj unic în Europa. Suntem singura țară ale cărei porturi la Marea Neagră au acces direct la Dunăre. Suntem perfect poziționați pentru comerț, turism și dezvoltarea industriei.

Paul Angelescu: „Aici este locul unde Dunărea intră în Marea Neagră. Ieșirea din brațul Sulina. Niciodată în istoria României nu a mai fost o aglomerație atât de mare de nave în apele noastre teritoriale. Evident, totul din cauza războiului. Toate aceste nave caută acum rute alternative pentru transportul de mărfuri”.

Citește și

„România, te iubesc!”. Emisiunea integrală din 3 aprilie 2022

Reacția lui Dmitri Medvedev, după atacul ucrainean cu rachete americane ATACMS

Echipa s-a întâlnit cu Garda de Coastă în rada portului Sulina. De la începutul războiului, Sulina și Dunărea s-au transformat într-un furnicar de nave spre și dinspre porturile ucrainene Izmail, Reni și Isaccea.

Andrei Ene, purtătorul de cuvânt al Gărzii de Coastă: „În medie, zilnic, sunt undeva la 120-130 de nave. Astăzi, de exemplu, acum în așteptare sunt 119 nave doar în zona aceasta, în rada exterioară a portului Sulina. Așteaptă să intre pe canal”.

Reporter: Ele cam cât așteaptă aici?

Andrei Ene, purtătorul de cuvânt al Gărzii de Coastă: „Depinde de navă, de încărcătura pe care o are, ce operațiuni are de desfășurat în porturile ucrainene. Poate să aștepte și zece zile și 20 de zile”.

Sulina, în paragină

Pe vremuri, în Sulina, funcționau mai multe fabrici, un șantier naval și mai multe bazine portuare unde ar putea aștepta vapoarele. Toate sunt astăzi în paragină. Palatul Comisiei Europene a Dunării de Jos este clădirea fanion a orașului. Comisia a funcționat aici între 1856 și 1938 și a reprezentat mai multe state europene. Palatul este acum monument istoric unde își are sediul filiala din Sulina a Administrației Dunării. Echipa a intrat prima dată în clădire în 2016, împreună cu directorul Vasile Chirilov. Chirilov a reușit să repare sala de conferințe, dar n-a mai avut bani pentru restul clădirii care se dărâma. Echipa s-a întors și în 2017 și s-a reîntâlnit cu Vasile Chirilov cinci ani mai tarziu, în primăvara lui 2022.

Vasile Chirilov, director al AFDJ Sulina: „S-a făcut un studiu DALI și atât”.

Reporter: Și studiul mai e valabil?

Vasile Chirilov, director al AFDJ Sulina: „Studiul, în momentul de față, a expirat”.

Reporter: Și trebuie să faceți altul?

Vasile Chirilov, director al AFDJ Sulina: „Da”.

Reporter: Și cât durează?

Vasile Chirilov, director al AFDJ Sulina: „Aproximativ un an, doi”.

Între timp, infiltrațiile din acoperiș distrug renovările interioare făcute în 2016. Portul Sulina este împărțit între Primărie, AFDJ și Administrația Zonei Libere. Danele și cheurile vechi sunt pline de fisuri, iar betonul a început să se desprindă din ele. 

Ștefan Ivanov: „Nu reușesc să facă un parteneriat și să aibă o viziune de dezvoltare pe termen îndelungat”.

Ștefan Ivanov locuiește în Sulina unde deține o firmă de transport persoane. Susține că danele nu mai reușesc să absoarbă șocul când trag la mal vapoarele mari, iar undele afectează clădirile din prima linie. 

Ștefan Ivanov: „În momentul în care intră o navă de capacitate mai mare și vine mai tare la cheu, se întâmplă să grapeze lanțul sau bate vântul foarte tare de la nord și vine la cheu, efectiv simți când mergi, cum te zguduie, iar unda de șoc e propagată în biserică și, automat, se fisurează”.

În 2015, primăria Sulina a plătit 500 de mii de lei unei firme de consultanță ca să o ajute să ia bani europeni pentru modernizarea portului și a falezei. În 2017, echipa a încercat să afle de la primar ce s-a mai întâmplat cu proiectul, fără succes. Echipa s-a întors la primărie cinci ani mai târziu, pe mandatul altui primar. A reușit să dea de primar câteva luni mai târziu, în iulie.

Dan Nicolenco, primarul Sulinei: „Sincer, aș prefera să evit subiectul. E o cercetare DNA în curs”.

Între timp, DNA a clasat dosarul. Primăria, însă tot n-a început licitația. La sfârșitul anului viitor va pierde banii europeni. Bazinele portuare sunt în administrarea Zonei Libere Sulina, o compania de stat deținută de Consiliul Județean Tulcea, condusă de directorul Dragoș Ioniță.

Dragoș Ioniță, director Zona Liberă Sulina: „Noi avem aici 150 de metri liniari de cheu, dar într-un stadiu... Vedeți și dumneavoastră cum este”.

Ioniță are și el două proiecte pe fonduri europene în valoare de zeci de milioane de euro pentru care a atribuit fără licitație mai multe contracte de consultanță firmei fostei soții a lui Eugen Teodorovici.

Dragoș Ioniță, director Zona Liberă Sulina: „Suntem în proceduri de licitație. Sperăm în două luni de zile să fim gata, să se adjudece licitația”.

Interviul a fost realizat în februarie. Licitațiile încă nu s-au terminat. Zona Libera va pierde banii la sfârșitul anului viitor. Sulina este capătul Coridoriului European Rin – Main – Dunăre, unul dintre cele mai importante.

Realitatea din teren nu corespunde deloc cu cea din hârtii

11 din porturile României la Dunăre, de la Baziași, pe unde fluviul intră la noi în țară, și până la Cernavodă, țin de Administrația Porturilor Dunării Fluviale – APDF. O companie de stat care, de 15 ani, are la dispoziție sute de milioane de euro, bani europeni, pentru a le moderniza. În tot acest timp, a fost finalizată o singură investiție în portul Oltenița. Aici s-au cheltuit aproape 20 de milioane de lei pentru reabilitări. APDF a semnat recepția în 2016, fără obiecții.

Luiza Hashcka, fost director al APDF: „Șeful de agenție care răspunde de acest port mi-a spus că „Știi Luiza, dacă mâine este incendiu pe Dunăre și o barjă ia foc, acești hidranți nici măcar nu funcționează. Ard ca la Colectiv”. Și lucrul ăsta pe mine m-a speriat, îți dai seama. Da, în proiectul de modernizare toți. Nu, nu funcționează niciunul”.

Luiza Hascka a condus APDF în 2021. Și-a dat seama repede că, la Oltenița, realitatea de pe teren nu corespundea deloc cu cea din hârtii, și a cerut o expertiză. Pereții din beton au fisuri uriașe, pereul de susținere al malului fie lipsește cu desăvârșire, fie a fost prost făcut. Din estacadă cad bucăți de beton, iar fierul din interior ruginește. Sub estacadă, malul nu a fost consolidat, a început să o ia la vale și au apărut cratere uriașe.

Luiza Hashcka, fostul director al APDF: „Din toate categoriile. Nu există o categorie, electrică, hidrotehnică, partea de construcții, de beton, în toate categoriile sunt lucruri neconforme sau neefectuate”.

În urma cu doi ani, o firmă privată a închiriat estacada de la APDF. După ce a băgat bani în cântare pentru tiruri și pâlnii pentru descărcat cerealele, patronul firmei a descoperit că nu poate aduce barjele la cheu pentru a le încărca. Marius Olteanu este noul șef al APDF de la începutul acestui an.

Marius Olteanu, director general al APDF: „Nu au asigurat adâncimea minimă. Era inclusă în proiect, da”.

Anul trecut, Hashcka a vrut să crească adâncimile, însă specialiștii i-au spus că dacă sapă la mal pentru a face loc barjelor, așa cum prevede proiectul, estacada riscă să cadă.

Marius Olteanu, director general al APDF: „Din punctul de vedere al actelor, ea figurează ca fiind funcțională. Realitatea, vă dați seama, trebuie făcută o expertiză acolo”.

În 2017, Dănuț Ofițeru, pe atunci director adjunct al APDF, ne vorbea cu mândrie de investiție.

Dănuț Ofițeru, fost director adjunct APDF (interviu din 2017): „Este singurul port în care, în ultimii zece ani, s-au făcut investiții în infrastructura de transport naval”.

Ofițeru a participat la recepția lucrărilor în calitate de director adjunct. Echipa l-a contactat, dar nu a vrut să comenteze. Între timp, Dănuț Ofițeru a plecat din APDF și a ajuns în Consiliul de Administrație al Canalelor Navigabile, o altă companie de stat de unde câștigă 35.000 de euro pe an.

Cum țin angajații APDF singura toaletă disponibilă sub lacăt

Tot la Oltenița, de ani de zile, primăria promite un port turistic. Deocamdată, în port, turiștii n-au nici măcar unde să se ducă la toaletă. Echipa a găsit una singură, ținută sub lacat de angajații APDF.

Petre Leonard Florin e consilier local în municipiu.

Petre Leonard Florin, consilier local: „În 2008 s-a făcut un proiect cu un hotel foarte frumos, cu o faleză, restaurante, superb arăta. Din păcate, nu s-a făcut nimic. Și atunci ca și acum, era același primar”.

Pe vremuri, pe malul apei, într-o clădire superbă, era amenajat un restaurant. Acum, această dărăpănătură este sediul Poliției de Frontieră.

Petre Leonard Florin, consilier local: „Acolo a fost restaurant, eu acolo am făcut cununia civilă, avea cuptor de pâine, grătare, era superb. Are un mare potențial. Gândiți-vă, Bucureștiul are trei milioane de locuitori. Dacă 1% ar veni într-o vară la Oltenița... În loc să stai în betoanele alea încinse la București, vii aici să faci o croazieră pe Dunăre, mănânci o ciorbă de pește proaspătă”.

Portul Oltenița a decăzut odată cu șantierul naval, căzut victima unei privatizări eșuate. Clădirile șantierului, odată pline de utilaje grele, sunt acum pustii.

Petre Leonard Florin, consilier local: „Majoritatea bărbaților lucrau în șantierul naval. Și eu am lucrat în șantierul naval Oltenița, și tata și fratele. Eram 7.000 de oameni. Eram un șantier așa de performant că făceam o navă pe lună. În 2004. șantierul a fost falimentat, închis, vândut la o firmă de indieni care au început să taie fierul vechi și să îl vândă. Acum e pur și simplu abandonat, e doar terenul”.

Articol recomandat de sport.ro

După Kosovo, încă o națională contestă victoria la masa verde a României: "A făcut apel și rămâne fermă"