Romania, te iubesc: o viata ca o durere continua

Exista in Romania o categorie de femei ca o secta secreta. Nu au dorit-o si nu au ales sa fie acolo. Le-am izolat insa noi, din ignoranta si incapacitatea de a trece peste conventii. Ele sunt femeile care ar da orice sa tina propriul copil si nu pot.

Nimeni nu stie cat de mare e numarul cuplurilor infertile din Romania. Nimeni nu a avut curiozitatea sa afle. Si nimeni nu stie ce secrete dureroase poarta cu ele. Dintre toate insa, cele mai nefericite si mai nedreptatite de noi sunt cele in care infertil este barbatul.

La 29 de ani, Maria a trecut prin toate fazele disperarii. Desi nu era vina ei si-a torturat corpul ani in sir cu tratamente agresive, facand fertilizari dupa fertilizari cu spermatozoizi prelevati de la sotul ei. S-a chinuit dar a avut mereu grija ca barbatul sa nu se simta vinovat de infertilitatea lui si de durerea ei. Iar intr-o zi, el a incercat s-o rasplateasca si i-a facut o propunere socanta:

Ea a inteles marinimia gestului, dar a preferat sa continue cu tratamentele, punandu-si in joc sanatatea fizica si psihica. Iar atunci cand doctorii i-au spus ca spermatozoizii sotului nu mai au niciun fir de viata, a trecut la pasul urmator: de la fertilizare in vitro, la cea cu sperma de la donator anonim.

In spitalele si clinicile de specialitate din Romania, fertilizarea cu sperma de la donatori a devenit rutina. Se lucreaza ca-n uzina, pe banda rulanta, atat de multe sunt femeile care au nevoie de procedura.

In salile de asteptare, cupluri disperate aflate la a doua, a 7-a sau chiar a 13-a inseminare sau fertilizare in vitro cu sperma de la donator se agata de orice cuvant al doctorului. Numai ca nimeni nu are prea mult timp sa le vorbeasca. Aglomeratia si suprasolicitarea medicilor abia le dau ragazul necesar sa-si aleaga donatorul. Decizie esentiala intr-o societate care are tendinta de a respinge pe oricine nu respecta conventiile. Romanii sunt inca intoleranti. Cuplurile care aleg fertilizarea cu sperma de la donatori se ascund inclusiv de propria familie, de teama ca nici macar parintii nu ar intelege.

Clinica Panait Stirbu din Bucuresti e printre cele norocoase: mostrele de sperma ajung pentru toate pacientele. In tara insa, in lipsa unor recompense financiare, donatorii nu se inghesuie. Cei care vin sunt atrasi doar de setul de analize gratuite si de promisiunea confidentialitatii. Studenti in majoritate, donatorii anonimi existenti sunt deja tatii mai multor copii pe care nu-i vor cunoaste niciodata. Si chiar daca ar vrea, nici n-ar sti de unde sa inceapa.

Mai multe proceduri nereusite, mai adanca disperarea. Multe cupluri se destrama. Altele abandoneaza. Doar femeile foarte puternice continua desi sunt constiente ca isi pun sanatatea in pericol cu stimulari ovariene repetate. La durerea tratamentului se adauga tortura psihica. Odata incheiata inseminarea, incep asteptarea si speranta ca data aceasta testul de sarcina va iesi pozitiv.

In Romania, infertilitatea ramane un subiect tabu. Un fel de blestem, o boala rusinoasa ca o ciuma, o eticheta care te arunca, fara vina la marginea societatii.

Departe de privirile ucigatoare ale oamenilor normali, care par sa nu inteleaga sacrificiul pe care esti dispus sa-l faci ca sa poti si tu sa dai viata. Pana cand in Romania infertilitatea va fi trecuta pe lista bolilor cu tratament compensabil, sute, mii de femei sufera in umbra, asteptand ca medicii sa le dea ceea ce natura nu le-a ingaduit sa aiba.