Sistemul public de sănătate e în colaps, deşi primeşte 9 miliarde de euro pe an


Ultimul update: Marti 26 Februarie 2019 18:33
Data publicarii: Duminica 22 Aprilie 2018 18:03
Categorie: 2018

Noi să fim sănătoşi! Partea I. Ne tratăm într-un sistem bolnav susţinut financiar în proporţie de 75% de noi, salariaţii. Cotizăm lunar, cuminţi, zeci de ani, dar cand ajungem în spitale, plătim din nou.

De regulă, pentru că nu sunt medicamente sau materiale sanitare. Iar când ne ajunge cuţitul la os şi nu mai suportam mizeria şi lipsurile fugim la privat ca să plătim din nou. Miliarde de euro finanţează un sistem aflat la un pas de colaps, ce pare imposibil de resuscitat.

Paula Herlo îi prezintă pe cei ce ţin inima sistemului în mâini.

Au trecut 30 de ani de lipsuri şi suferinţă pentru un sistem pe care toţi guvernanţii s-au angajat să-l vindece: cel sanitar. Suntem alungaţi din spitalele de stat de condiţiile precare şi, deseori, de atitudinea personalului. Într-o ţară în care se spune că sănătatea e gratuită, o plătim şi din salariu, şi din buzunar.

Vă facem cunoştinţă cu sistemul sanitar în cele mai profunde plăgi ale lui. Imaginaţi-vă că e o creatură care e hrănită din patru surse: Casa de Asigurări de Sănătate, unde se adună contribuţiile noastre - 33.769.300.000 de lei, circa 7 miliarde euro), Ministerul Sănătăţii care virează bani de la buget, taxa de viciu şi de jocuri de noroc (aproape 2 miliarde de euro), dar şi Consiliile Judeţene şi Locale ale căror sume nu le-a centralizat nimeni până acum. Aşadar, în sistem intră peste 9 miliarde de euro în fiecare an.

Sumele cotizate la Casa de Asigurări de angajaţi au tot crescut în ultimii zece ani de 20 de ori, nu şi calitatea serviciilor. O recunoaşte chiar ministrul Sorina Pintea: „Serviciile medicale nu sunt ieftine, dar pe de altă parte şi risipa este mare”.

Aşadar, 75% din bugetul Sănătăţii provine din salariile noastre. Problema e că sunt puţini cei care plătesc, adică 6 milioane 300 şi mulţi care acoperă pentru alte 10 milioane de persoane co-asigurate şi încă 3 milioane de neasiguraţi, dar care beneficiază de servicii medicale în urgenţă.

Secţiile de urgenţă sunt pline de oameni care vin aici pentru că fie n-au asigurare, fie n-au medici de familie. La Craiova, zilnic, se prezintă la camera de gardă 300 de oameni. Unii ştiu exact ce afecţiuni să invoce ca să primească pachetul maxim de investigaţii, iar când nu-l primesc, devin agresivi.

Am fost şi înjuraţi şi drăcuiţi. Până chemăm poliţia ne dă cu calculatorul în cap”, spun angajaţii spitalului.

Care sunt motivele pentru care indiferent de câţi bani se aloca Sănătăţii, ea tot bolnavă e, am încercat să aflăm şi de la decidenţi.

Am luat programul de guvernare, unde sănătatea are dedicate 10 pagini de promisiuni şi am întrebat. Premierul şi liderul PSD nu au răspuns, iar deputatul Vasile-Florin Stamatian (PNL), profesor universitar-doctor în Medicină spune că ar da sistemului nota 6.

În acest sistem „de nota şase" se tratează milioane de romani, iar dramele multora arată tabloul unei suferinţe cronice care nu-şi găseşte tratamentul. Cei ce au luat contact cu el îl descriu ca pe un muribund care încă mai aşteaptă să fie resuscitat.

În urmă cu o lună pozele postate de soţia unui pacient cu cancer tratat în Secţia de oncologie de la Craiova stârneau revoltă pentru că în fotografii se vedea cum firul de oxigen care îi ţinea soţul în viaţa era tras din exterior pe geam pentru că nu există un aparat pe etaj.

N-o să uit niciodată furtunul prin care primea oxigen”; relatează Laura, soţia lui. „A venit brancardierul, a tras un furtun de la parter pe geam, la furtunul ăla s-a ataşat masca. Nu dormea noaptea că ştia că trebuie să-l mute de pe o nară pe alta, de multe ori îl punea în gură”.

Coşmarul familei lor a început acum un an când Dan a ajuns la doctor din cauza unei fracturi de maxilar apărute din senin. A fost operat la Timişoara şi fără să i se recolteze probe pentru biopsie a fost tratat pentru o infecţie. După două luni şi-au dat seama medicii că e cancer, când stadiul bolii era deja foarte avansat. O echipă de medici de la Cluj a acceptat să-l opereze din nou.

Boala a continuat însă să-i macine organismul şi ultima speranţă a venit de la un medic din Craiova care coordona un studiu pe imunoterapie. A făcut două cure şi părea că răspunde la tratament, iar în acel moment făcea tratament adjuvant în secţia spitalului judeţean ca să primească a treia doza.

Când am ajuns acolo, şoc. Nu mă aşteptam la asta, nu mă gândeam că o să fie condiţii”, spune Laura. „În momentul în care am văzut blocul ăla a fost aşa... Ce, Dumnezeule, caut aici?

Clădirea despre care vorbeşte Laura e un fost bloc de locuinţe dedicat medicilor rezidenţi. Profesorul Florin Bărbulescu a înfiinţat aici Secţia de oncologie la începutul anilor 90. Dan n-a fost pacientul lui, dar a aflat ce s-a întâmplat în acea noapte.

A fost un moment, l-am tratat cu umanitate. Nefiind bolnavul clinicii el s-a tratat în altă parte şi am văzut partea umanitară, cred că şi asta ar trebui să se vadă”, spune prof. dr. Florin Bădulescu.

Secţia nu are lift şi nici rampa, iar pacienţii în stare gravă sunt purtaţi pe braţe până la parter, de unde sunt transportaţi spre ATI, fără a fi conectaţi la oxigen. De ani de zile profesorul Bădulescu cere bani pentru renovarea secţiei unde singurii care au investit au fost medicii.

Urmele paşilor rămase pe cimentul turnat acum 30 de ani nu duc nicăieri. Se opresc într-un punct în care s-a oprit şi investitia în secţia de la Craiova.

Uşile sunt originale din 1989”; spune profesorul Bădulescu. Nu mai are speranţe şi e hotărât să facă chetă publică pentru secţie. „Vrem în iunie să deschidem un cont, eu am promis că pun jumătate sau tot salariul pe lună şi să vă provocăm pe toţi, să ne ajutăm, să strângem bani şi în funcţie de cât strângem să vedem ce putem face”.

Secţia de la Craiova e doar una din multele răni din sistem. Dincolo de paturi, saloane, pereţi, spitale sunt pacienţii. Bolnavi care îşi duc suferinţa în astfel de condiţii. Laura n-a avut de reproşat cadrelor medicale nimic. A vrut doar să atragă atenţia în ce condiţii se tratează bolnavii de cancer.

Ne luăm şi noi la revedere de la domnul profesor şi mergem spre un spital privat, într-o secţie de oncologie. Aici pacienţii primesc citostatice decontate de minister prin program naţional, dar plătesc pentru condiţii.

Elena Damcalescu, care tocmai a încheiat tratamentul pentru cancer de colon, spune că în procesul de vindecare condiţiile în care şi-a făcut curele au contat enorm. A plătit în jur de 500 de lei pe zi, în condiţiile în care a plătit asigurări la stat toată viaţa. N-au mai contat nici trimiterea, nici teoria potrivit căreia se decontează serviciile pentru că în sistem plafonul alocat acestor servicii se termină în primele zile. „Am solicitat decontare şi mi s-a acordat în funcţie de necesarul avut. Dacă s-au terminat fondurile - şi se termină repede - am plătit mult.

Pe lipsurile de la stat a crescut privatul. În acest moment în toată ţara sunt 367 spitale de stat şi în curând raportul stat privat va fi de unu la unu. Teoretic, Casa plăteşte suma pe care o decontează şi la stat, practic mai puţin.

Doctorul Theodor Ceobotaru a părăsit sistemul de stat după 18 ani ca să lucreze în privat pentru că visa să-şi facă meseria la cel mai înalt nivel.

Dacă îmi trazneste ceva să cer sunt ajutat”, spune el. „Noi nu operăm din Congo, noi operăm toti români.

Un pacient care mai avea o săptămână de trăit din cauză că suferea de o boală cardiacă gravă, sindromul Marfan, a supravieţuit datorită unui medic din privat. Operaţia nu i-a fost însă decontată.

Nici spitalele private nu sunt lipsite de reclamaţii, dar pacienţi amendează prin reclamă proastă şi renunţarea la serviciile lor. Pe de altă parte, medicii de la stat spun că mai ales spitalele mici din provincie trimit în unităţile publice pacienţi a căror stare se agravează.

VIDEO PROTVPLUS.RO