"Romania, te iubesc": Ignoranta, lipsa de respect, braconajul ramas nepedepsit. Cauzele care au transformat ursul brun in calau
In Romania sunt cateva mii de ursi. Atacurile ingrozitoare de asta toamna, din Dambovita si Arges, ne-au aratat lipsurile din programul de ingrijire a acestei specii.
Braconajul cu latul, scapat cu totul de sub control si nepedepsit de justita romana, e o cauza principala a atacurilor. Insa si ignoranta turistilor si lipsa respectului fata de natura au provocat adevarate tragedii.
Ultima tara din Europa in care ursul brun isi cauta liber teritorii
Muntii Carpati, paduri intinse, pasuni vaste. Aproape fara autostrazi si cu o infrastructura saraca, perpetuata din vremuri comuniste, Romania e unica: practic, ultima tara din Europa in care ursul brun se mai poate misca liber, in cautare de teritorii.
Acum 50 de ani, Europa de Vest exterminase deja aceasta specie. Romania comunista, in schimb, se lauda in fata vanatorilor din lumea buna a Europei cu 12.000 de ursi in salbaticie:
Cati sa mai fi ramas in 2013? Depinde pe cine intrebi! Padurarul e dezinteresat si sincer:
"In principiu sunt trei cifre: verzii zic ca avem 3.000, oficialii zic ca avem 7.000. Verzii au interes sa declare mai putin, sa nu se mai vaneze. Sunt foarte multe fonduri pe conservea ursilor, cu atat mai multi bani de cheltuit. Vanatorii zic ca avem prea multi, ca sa le aloce o cota mai mare. Adevarul, e undeva la mijloc", spune Kadar Tibor, inginer silvic.
Oricati ar fi, ne-am angajat solemn in fata Europei sa-i protejam. Detinem si azi recordul european la numarul de exemplare, dar cu ce pret?
100 de raniti. 20 de morti. Rezultatul sinistru al convietuirii cu ursul brun
Scena in care Florin Piersic, in rol de Harp Alb, se lupta cu ursul pe viata si pe moarte se intampla si azi in padurile Romaniei. Doar ca nu e regizata, iar ursul nu-i dresat. Specia salbatica, protejata de statul roman, a facut crime in fiecare an. Peste 100 de raniti si 20 de morti - rezultat sinistru al convietuirii noastre cu ursul brun, de la Revolutie incoace.
De departe, cel mai cumplit accident s-a intamplat in 2004, in Brasov, cand 12 oameni au fost atacati de urs la gratar, langa un container de gunoi. Doi au murit, iar ceilalti au scapat cu rani cumplite.
Ramon Jurj cerceteaza comportamentul ursului si isi face doctoratul pe o tema pe cat de veche, pe atat de actuala: conflictul dintre om si urs. A fost printre primii care au ajuns la locul atacului.
"Erau niste persoane in stare de ebrietate. Au aruncat cu jar dupa urs si atunci ursul a devenit agresiv. Asta a povestit o femeie care a fost si ea la acel gratar, dar la urma n-a mai recunoscut ca au fost ei de vina. Ursul a devenit foarte agresiv, a asociat omul cu un potential pericol pentru el si tot ce a vazut om in fata a atacat, dar asta este un comportament natural al fiecarul animal: sa se apere, pentru a scapa", a declarat Ramon Jurj, cercetator la Institutul de Cercetari si Amenajari Silvice Brasov 33.
Brasovul, ingrozit, s-a calmat cand autoritatile i-au prezentat un urs impuscat pe masa de autopsie. Vinovatul oficial a fost evident ursul si, ca dovada, s-a prezentat publicului diagnosticul de "rabie".
Insa in Buletinul European al Rabiei, in care teoretic se raporteaza toate cazurile, inca din anii '80, nu pomeneste de asa ceva in toata istoria sa.
In 2007, o americanca a murit sfasiata de urs, intr-o exursie in Bucegi.
"Acolo ursul a fost impins spre turisti ca sa faca poze de alte persoane, iar turista s-a speriat cand a vazut ca ursul alearga inspre ea, dar ursul nu a alergat inspre ea sa o atace, pur si simplu a vrut sa scape de ceilalti care l-au haituit", a povestit Ramon Jurj.
E limpede ca atacurile mortale au fost mai totdeauna provocate de om, care adesea uita ca animalul salbatic e imprevizibil si extrem de periculos.
Asta toamna, alti doi oameni si-au aflat sfarsitul in gheara ursului, in Dambovita, iar patru au fost grav raniti. Printre ei, o femeie ruda cu ministrul Mediului. Autoritatile, impinse de la spate de isteria oamenilor, au pornit si ele la atac... cu elicopterul si lunetistii. Nu ca sa-l omoare pe criminal, ci ca sa-l tranchilizeze si relocheze. Vanatorii au ironizat managementul situatiei.
"Mergem dupa ursul ala care a comis crima, care urs a comis crima? De unde stii tu din 50 de ursi care? Vorbim numai prostii si vorbim ca sa ne aflam in treaba. Il narcotizezi si-l duci unde? La 100 de kilometri, in doua zile e inapoi, sau daca nu vine inapoi, coboara la primul sat care-l intalneste, pentru ca s-a obisnuit acolo", este de parere Ion Tiriac, vanator.
Povestea de groaza s-a incheiat dupa ce un vanator a impuscat un urs pe acolo. Sa fi fost ursul criminal?
Colac peste pupaza, politistii au descoperit ca cel putin unul dintre morti era braconier, ca ursul se zbatuse in capcana si se aparase vitejeste de omul care-l atacase cu o sulita.
Din nou, diagnosticul de rabie, pus ursului ucis, vine sa justifice "atacul" si sa spele imaginea autoritatilor care nu pot opri accidentele mortale. Doar ca nici acest caz de "rabie" nu apare in buletinul european.
Cote de vanatoare mici, tone de carne de vanat in restaurante
Desi cotele de vanatoare sunt mici, restaurantele cu specific vanatoresc vand anual tone de carne de vanat. Functionarii de la Mediu arata cu degetul spre administratorii fondurilor de vanatoare ca nu stapanesc fiarele si ca nu descopera laturile.
"Padurarul gaseste zeci si zeci de laturi. Sunt mii de braconieri in Romania, legea nu se aplica, puscarie n-a facut niciunul", mai spune Ion Tiriac.
Statistic vorbind, justitia tine nu cu ursul protejat, ci cu braconierul.
Tiriac povesteste cum la faimosul lui Balc a prins el insusi un braconier cu mistretul in carca.
Odata cu pedepsirea reala a braconierilor, ar disparea laturile. Macar cele ale schingiuitorior de animale, pusi pe capatuiala. Dar cum ramane cu miile de sateni care pun laturi ca sa-si apere gradinile?
Civilivatia umana se dezvolta, ursul nimereste-n in lat
Paznicul de vanatoare nu poate transforma ursul in dobitoc domestic, care sa manance la troaca din padure. Tocmai de aceea, in Germania, legea chiar interzice hranitorile pentru animale salbatice. Cercetatorii confirma ca plimbarea de toamna prin poienile de la poalele muntilor dupa fructe zemoase si jir de fag face parte din comportamentul normal al ursului de cand e el pe lume, fiindca vrea sa manance pe indestulate, sa poata hiberna.
Vanatoarea la goana se organizeaza doar toamna, in zonele in care ursii se concentreaza pentru ospatul dinaintea hibernarii. Imposibil sa nu cada unul in plasa haitasilor. Numai ca pe masura ce se dezvolta civilizatia umana, ursul nimereste-n lat.
Ani intregi, taranii si oierii s-au tot plans de pagube. Abia in 2008 a aparut legea despagubirilor. Au mai trecut inca doi ani pana cand statul roman, proprietar al ursului distrugator, a inceput sa despagubeasca. La pretul pietei, dar prea tarziu.
Ura taranilor fata de urias e mai puternica decat increderea in lege. Isi fac singuri dreptate! Zeci de ursi sfarsesc anual in chinuri groaznice, prada ciobanilor sau satenilor furiosi. Cei care scapa cu viata, devin extrem de periculosi, fiindca nu-si uita calaul.
In tara sunt doua echipe de specialisti inimosi care scapa ursii din asemenea chinuri. Dar nu sunt detectivi si taranii ii cheama doar cand nu mai stiu cum sa scape de jivina capturata, cam de vreo 30 de ori pe an.
Cercetatorii lucreaza din greu la o baza de date: iau si mostre de par si piele in laboratorul genetic, le analizeaza semintiile. Fiecare urma e masurata si indosariata. Dar e o munca de Sisif. Si pe de-asupra periculoasa.
 (3).webp)
