Dezastrul din Grecia se poate repeta și în România. Ce spun cercetătorii români
Grecia a cerut ajutorul Uniunii Europene pentru a lupta cu flăcările care, în unele locuri, s-au oprit abia pe plaje. Echipa noastră a străbătut peisajul apocaliptic din Insula Evia, unde cerul a fost înghițit de fum pe distanțe de zeci de kilometri.
Am întâlnit oameni care au pierdut tot, dar și comunități care au reușit să lupte cu focul. Peste 200 de pompieri români au mers în Grecia, unde au fost admirați pentru intervenții și organizare. Echipa „România, te iubesc!” i-a însoțit.
În toată Grecia, focurile au cuprins vaste regiuni muntoase, unde pompierii n-au cum să ajungă pe jos. De acolo, coboară spre sate. În timpul zilei, focarele sunt ţinute sub control cu ajutorul elicopterelor şi avioanelor care fac sute de curse periculoase la joasă înălţime, cu turbulențe şi vizibilitate redusă din cauza fumului . Avioanele se alimentează direct din mare, fără să oprească motoarele sau să aterizeze. Vin, încarcă şi pleacă înapoi.
Paul Angelescu, corespondent PROTV: „Acesta este elicopterul de stingere a incendiilor deţinut de autorităţile elene. Au multe unităţi. Vin în dreptul acestui lac şi alimentează cu ajutorul unui furtun. Vin, fac plinul şi pleacă spre pădurile regale ale Greciei. Este o adevărată cursă contra cronometru, deoarece nici avioanele şi nici elicopterele nu mai pot zbura o dată cu lăsarea nopţii”
Noaptea, lucrurile scapă de sub control. Insula Evia, a doua ca mărime în Grecia, a fost devastată. Plajele, în mod normal pline cu zeci de mii de turişti, s-au transformat în singurul refugiu pentru localnicii care fug din calea flăcărilor şi a fumului. Aici, mulţi s-au simţit abandonaţi de autorităţi.
„Suntem singuri. Nu avem nume. Suntem cu toţii luptători” spune un localnic.
Mii de greci n-au de ales, acceptă să-şi lase casele în urmă şi să fie evacuaţi către continent pe calea apei. Feriboturile acostează direct pe plajă. Bolnavii şi bătrânii îşi petrec noaptea pe punte şi dorm pe ce apucă. Dacă pericolul creşte, vaporul ridică ancora şi pleacă.
-Toată regiunea Evia arde. Noi suntem ofițeri de coastă, trebuie să avem grijă de cetățeni, să fie în siguranță pe timpul nopții. De aceea am adus feribotul.
- Dacă se întâmplă ceva, oamenii vor fi evacuați?
- Da.
La doar câteva sute de metri, în Pefki, au început să ardă casele. Doi kilometri mai încolo, în Gouves, satul este sub asediu.
Paul Angelescu: „Din acest motiv și-au adus aici pe terenul de fotbal, mașinile, ambarcațiunile, utilajele. Speră că vor fi protejate. Aici n-are ce să ardă, dacă flăcările vor coborî în centrul oraşului.”
Localitatea este înconjurată din trei părți de dealuri, iar pădurile ard la nord, sud și est. Flăcările se apropie amenințător de casele de la periferia localității.
Paul Angelescu: „Doamne fereşte, flăcările alea sunt uriaşe, cred că au 20 de metri. Incendiul ăsta, vâlvătaia asta, care continuă pe deal, este la 100 de metri de prima casă. Oamenii nu mai au efectiv ce să mai facă, decât să stea şi să se uite dacă vântul o ia să nu invers, astfel încât să le ocolească casa.”
Pe dealul nordic, focul se apropie de câteva locuinţe care au pini uşor inflamabili în spatele curţilor. Ne întoarcem, două ore mai târziu, după lăsarea nopții. Linia focului a trecut de case cât am fost plecați.
A doua zi, flăcările ajung în satele vecine. Zeci de oameni luptă să salveze o biserică din mijlocul pădurii, în timp ce elicopterele arunca cu apă de deasupra.
La sol, o şenilată încearcă, în zadar, să urce pe deal. Oamenii sar în ajutor cu drujbe şi excavatoare ca să-i croiască un drum prin vegetaţia densă.
Câțiva kilometri mai încolo, drumul de acces către alt sat devine impracticabil.
Aici e problema, se creează tot felul de microcurenţi, din cauza focului care schimbă direcţia vântului.
O treime din insula Evia a ars. Pe zeci de kilometri, cerul este acoperit de fum şi timp de câteva zile, cei rămaşi în urmă nu mai văd soarele sau stelele, respiră fumul înecăcios şi fac tot ce le stă în putere să-şi salveze casele. În Evia, oamenii trăiesc din turism şi agricultură. Mulţi adunau răşină de pin pe care o vindeau.
Acum pinii sunt scrum. Iar un bărbat, în lipsa lor, trebuie să adune fier vechi dintre ruinele pârjolite.
„Am doi copii mici, ce să fac, ce să lucrez. Adun fier vechi, o zi două, după... Nu știu”
Puţin mai încolo, o femeie îndoliată intră în cimitir să vadă dacă mormintele rudelor au scăpat neatinse. Mai multe gropi din cimitir au ars, cu tot cu cruci.
În alt sat, un fermier încearcă să recupereze ce mai poate din cenuşă. Înainte, creştea animale.
Au mai supravieţuit doar două capre. Care acum se hrănesc cu beţe arse.
Tot în Evia, au fost trimişi şi pompierii români, apreciaţi de presă elenă, dar mai ales de localnici.
Misiunea lor: să oprească înaintarea flăcărilor către un sat din centrul insulei.
Căpitan Cristian Moldovan – IGSU: „Colegii mei au urmărit linia drumului, principalul mod de acces spre oraş, au încercat să păzească zona respectivă, au încercat să intre cât mai adânc în pădure, să ţină focul cât mai departe de localitate”.
Paul Angelescu: „Operaţiunea este dificilă, pompierii intervin la 40 de grade, pe un teren accidentat, aflat în pantă, şi trebuie să care cu ei, pe aici, zeci de kilograme”.
Romanii au impresionat cu organizarea lor exemplară. Au identificat din start un râu unde şi-au parcat autospecialele, ca să aibă o sursă constantă de apă şi să elimine timpii pierduţi cu alimentarea.
Pompier: „Avem noroc că avem un pârâu jos, din pârâu cu motopompa alimentăm autospecialele şi reuşim să avem apă permanentă”.
Au adus de acasă tronsoane lungi de furtun care se pot interconecta. Astfel au putut intra mai adânc în pădure să ţină flăcările departe de drum. Şi ei au fost uimiţi de violenţa şi amploarea incendiului.
Focul se propagă pe dedesubt la noi. Aici s-a ridicat pe coronament, e puţin mai dificil că se propagă mai repede aici decât la noi
Udăm zona de graniţă, ca să nu mai vină jos, şi cu ajutorul lamelor s-au făcut graniţe prin pădure ca să nu mai coboare, ca să nu ajungă la case.
Focarele le-au monitorizat din dronă, să ştie în timp real încotro se îndreaptă focul.
„Butucii ăştia mari şi groşi, ca să-i stingi complet trebuie să bagi o grămadă de apă şi nu ajungi la ei” explică un pompier.
Prima zi a fost şi cea mai dificilă. Au avut nevoie de sprijin pe cale aeriană.
În zona unde intervin pompierii români au început să apară şi elicoptere şi avioane ale grecilor care descarca apă mai sus pe deal, unde pompierii cu furtunul nu reuşesc să ajungă, pentru a încerca să oprească incendiul aici. E cumva ultima redută, mai încolo încep sate.
Deocamdată, în România, clima ne ocrotește de incendii majore
În zilele următoare, cu rucsacele în spate, au luat la pas dealurile şi au intervenit punctual la fiecare copac ars. Iar incendiul a fost lichidat. Din păcate, experiența acumulată acolo s-ar putea să le fie necesară în viitor şi în România.
Reporter: E posibil să vedem în România ce s-a întâmplat în Grecia?
Roxana Bojariu – director departament schimbări climatice ANM: „Din păcate da, e adevărat că în cazul nostru factorul climatic încă nu e atât de determinant ca în Grecia”.
Roxana Bojariu conduce departamentul de schimbări climatice din cadrul Administraţiei Naţionale de Meteorologie.
Roxana Bojariu – director departament schimbări climatice ANM: „Spun da, pentru că şi în România vine o tendinţă de creştere a temperaturii, care vine inclusiv cu o tendinţă de creştere a frecvenţei şi intensităţii valurilor de căldură, acelei perioade în care ai extreme de temperatură, care vin cu perioada de precipitații reduse.”
Anul acesta, un raport ONU intitulat „Cod roşu pentru umanitate” avertizează că nu mai există nicio regiune a planetei neafectată deja de schimbările climatice. Temperatura medie la nivel planetar a crescut în ultimii 70 de ani cu peste 1 grad.
Bogdan Antonescu - cercetător ştiinţific: „Temperatura pe care o înregistrăm acum, creşterea aceasta cu 1,1, în ultimii 200.000 de ani nu am mai avut o asemenea creştere”
Reporter: Un grad, pare atât de nesemnificativ...
Roxana Bojariu – director departament schimbări climatice ANM: „Nu înseamnă foarte mult pentru ca în spatele acestui 1 grad, care e o medie, pe toate lunile şi pe toate zonele din România se ascund de fapt modificări şi în statistica fenomenelor extreme. Nu se modifică doar media. Avem mai multe zile cu valuri de căldură, mai multe zile caniculare, mai multe nopţi tropicale.”
În raport, România este împărţită în două. Jumătatea sudică, adică Bărăganul şi Dobrogea, intră în regiunea Mediterană, împreună cu Grecia, Turcia , Italia sau Nordul Africii, unde au fost temperaturile record şi incendiile din această vară.
Roxana Bojariu – director departament schimbări climatice ANM: „1991-2020 faţă de perioada 1961-1990, numărul de zile caniculare în sud, acolo unde semnalul este cel mai puternic, a crescut cu până la 12 zile
Dacă acum, în acest sezon ni s-a părut că am avut o perioadă de 14 zile cu disconfort termic şi ni s-a părut o vară groaznică, gândiți-vă ce înseamnă vara, nu cu 12 zile, ci 40 de zile de disconfort termic.”
Jumătatea nordică tine de regiunea Europei Centrale şi de Vest, în care se află şi Germania, unde au avut loc inundațiile devastatoare din această vară. În această regiune cresc şansele de inundaţii.
Bogdan Antonescu – cercetător ştiinţific: „Transilvania, Moldova, vestul ţării, e posibil ca acum să avem regiuni care sunt mai mult expuse riscului de inundaţii. Precipitaţiile poate sunt de scurtă durată, dar cantităţile sunt destul de mari.”
Reporter: În sudul României, în următorii 80 de ani secetele şi valurile de căldură vor creşte ca durată şi intensitate. La ce să ne aşteptăm?
Bogdan Antonescu – cercetător științific: „La temperaturi probabil peste 40 de grade, dacă ne gândim la momentul în care temperatura medie globală creşte cu 1,5 grade, 2 grade”.
Roxana Bojariu – director departament schimbări climatice ANM: „Cantitatea medie de precipitaţii va tinde să scadă. Cele mai afectate zone sunt Bărăganul, Dobrogea şi vestul ţării.”
Reporter: Pe ce perioadă?
Roxana Bojariu: „De exemplu, pentru sfârşitul secolului acesta, comparat cu sfârşitul secolului 20, ar putea să scadă pe lunile de vară cu până la 32%.”
