Dosarul Mineriadei din 1990. Ion Iliescu şi Petre Roman sunt inculpați din nou pentru infracţiuni contra umanităţii
Ion Iliescu și Petre Roman au fost inculpați din nou în dosarul Mineriadei din iunie 1990. Procurorii militari îi acuză, după aproape 35 de ani, că au provocat represiunea civilililor care protestau în Piața Universității.
Procurorii care intrumentează Dosarul Mineriadei s-au deplasat, miercuri, la domiciliul fostului preşedinte Ion Iliescu, dar acesta a refuzat să facă declaraţii.
Conform Parchetului, cei doi ”au lansat o politică de represiune împotriva populaţiei civile din capitală”, în urma căreia au fost ucise 4 persoane, au fost violate 2 persoane, s-a vătămat integritatea fizică şi/sau psihică a peste 1300 de persoane şi au fost persecutate prin lipsirea nelegală de libertate peste 1.200 de persoane.
Comunicatul integral al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție
”Punere în mișcare acțiune penală față de 2 inculpați în dosarul Mineriada - SPM-PÎCCJ
În continuarea comunicatului de presă de data de 25 aprilie 2024 și a comunicatului de presă din data de 26 aprilie 2024, informăm că, în cauza denumită generic ”Mineriada din 13-15 iunie 1990”, procurorul de caz din cadrul Secției parchetelor militare a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a dispus în cursul zilei de astăzi punerea în mișcare a acțiunii penale față de 2 inculpați sub aspectul săvârșirii de infracțiuni contra umanității, în variantele normative prev. de art. 439 alin. 1 lit. a) (4 subiecți pasivi secundari), lit. f) (2 subiecți pasivi secundari), lit. g) (1311 subiecți pasivi secundari ), lit. j) (1211 subiecți pasivi secundari ) Cod penal, cu aplic. art. 5 Cod penal:
- Iliescu Ion, la data faptelor președinte al Consiliului Provizoriu de Uniune Națională și președinte ales al României;
- Roman Petre, la data faptelor, prim-ministru al Guvernului provizoriu al României,
Din probatoriul administrat până în prezent a reieșit următoarea situație de fapt:
În luna iunie 1990, persoane cu funcție de decizie în statul român la acel moment au lansat o politică de represiune împotriva populației civile din capitală, în urma căreia au fost ucise 4 persoane, au fost violate 2 persoane, s-a vătămat integritatea fizică și/sau psihică a peste 1300 de persoane şi au fost persecutate prin lipsirea nelegală de libertate peste 1.200 de persoane.
Începând cu 22 aprilie 1990, în Piața Universității din municipiul București a avut loc o manifestație ce s-a desfășurat pe durata mai multor săptămâni, până la data de 13 iunie 1990. Manifestația avea caracterul unei opoziții la puterea nou instaurată în România după Revoluţia din 1989, manifestanții solicitând verbal, prin comunicate și alte forme de protest, ruperea de regimul comunist abia înlocuit în decembrie 1989, promovarea unor persoane care nu aveau un trecut de activist de partid, înființarea unei televiziuni libere și alte astfel de revendicări de sorginte democratică.
În acest context, Iliescu Ion, Roman Petre şi alte persoane din conducerea statului sau a Frontului Salvării Naţionale au lansat un atac împotriva manifestanților aflați fizic în Piața Universității, care reprezenta în fapt un pretext menit să mascheze acțiunea represivă împotriva persoanelor care au participat anterior la aceste manifestații, în special liderii de opinie, precum și împotriva oricărei persoane care manifesta sau erau susceptibili de a manifesta o formă de opoziție, în special studenţi, intelectuali sau persoane care exprimau apropierea de valorile occidentale.
Având în vedere amploarea atacului, punerea în aplicare a acestuia a necesitat angrenarea unui număr foarte mare de persoane. În acest sens, persoane din conducerea statului ar fi constituit, potrivit probelor administrate, un grup criminal de tip sistemic, eterogen, de natură politică, administrativă, militară și civilă, înlăuntrul căruia a fost implicat un număr mare de persoane, cu o contribuție de natură și conținut diferite la fapte produse la o scară impresionantă. În tabloul infracțional, persoanele care au efectuat în mod fizic actele de natură criminală au ocupat o poziție inferioară în ierarhia grupului, însă conceperea și orchestrarea comiterii infracțiunilor a revenit conducerii politice a statului român de la acel moment, prin persoanele menționate.
Din actele administrate de procurori a rezultat conivența la nivelul planificării și orchestrării planului infracțional, iar modalitatea prin care au ales să o pună în aplicare a fost prin intermediul altor persoane, neparticipante la înțelegere.
Astfel, începând cu data de 13 iunie 1990 a fost pusă în practică o acțiune represivă împotriva manifestanților aflați în Piaţa Universităţii din Bucureşti. În acest atac au fost implicate, în mod nelegal, forțe ale Ministerului de Interne, Ministerului Apărării Naționale, Serviciului Român de Informații, precum și peste zece mii de mineri și alți muncitori din mai multe zone ale țării.
Acțiunea represivă a avut caracterul unui atac generalizat și sistematic, în cadrul căruia au murit prin împușcare a 4 persoane, au fost violate 2 persoane, au fost vătămate fizic sau psihic un număr total de 1311 persoane.
De asemenea, un număr total de 1211 persoane au fost persecutate prin privarea nelegală de libertate. Astfel, în dimineața zilei de 13 iunie 1990, peste două sute de persoane au fost ridicate şi transportate la unitatea militară 0575 Măgurele a Ministerului de Interne, unde au fost reţinute până în după amiaza aceleiaşi zile, când au fost lăsate să plece, după o cercetare sumară.
Conform hotărârii luate de către factorii politici, conducători ai instituţiilor de forţă, precum şi de către persoane din conducerea Frontului Salvării Naţionale, în Piaţa Universităţii au fost aduşi muncitori de la Întreprinderea de Maşini Grele Bucureşti, care s-au manifestat violent, agresând fizic persoanele aflate în zona Institutului de Arhitectură, după care au ocupat Piaţa Universităţii, împreună cu forțele de ordine, pentru a împiedica revenirea manifestanţilor.
Acţiunile întreprinse de autorităţile statului au generat o ripostă violentă din partea opozanţilor, astfel că au fost incendiate sediile Poliţiei Capitalei, Ministerului de Interne, Televiziunii Române şi Serviciului Român de Informaţii.
S-a făcut uz de armă cu muniţie de război de către forţele de ordine, în aceste împrejurări fiind împuşcate mortal 4 persoane.
Represiunea autorităţilor a continuat, în zilele de 14 şi 15 iunie 1990, printr-un atac sistematic desfășurat împreună cu minerii şi muncitorii din mai multe judeţe ale ţării, care deveniseră o adevărată forţă de ordine, paralelă cu cele recunoscute şi organizate potrivit legii.
În acest context, minerii aduși în București au devastat sediile partidelor politice nou înființate sau reînființate după Revoluția din decembrie 1989 și care se aflau în opoziție, locuințele principalilor lideri politici din opoziție și sedii ale publicațiilor de presă independente și ale unor instituții de învățământ. De asemenea, au agresat locuitori ai Bucureștiului, sub pretextul că aceștia au legătură cu manifestațiile din Piața Universității.
Persoanele care au fost ridicate din Piața Universității, împreună cu altele considerate ca având legătură cu manifestațiile, au fost duse cu forța în unitatea militară 0575 Măgurele și în incinta Școlii Militare Superioare de Ofițeri de la Băneasa, fiind private de libertate într-un mod nelegal și în spații total improprii pentru deținerea unor persoane. Privarea de libertate fără forme legale a acestora a durat până cel mai târziu pe data 21 iunie 1990.
Cazarea civililor aduşi de pe străzile Bucureştiului s-a realizat în condiţii total improprii, în garaje, atât bărbaţi, cât şi femei, minori şi bătrâni. Aceste persoane s-au aflat în permanență sub pază militară, nefiindu-le permis să ia legătura cu rudele sau cu altcineva din exterior, fără a primi asistență medicală adecvată și fiind supuse la tratamente înjositoare și degradante (inclusiv prin simularea unor execuții colective sau prin gazarea colectivă prin eliberarea gazelor de eșapament în spațiile de deținere).
Facem precizarea că starea de fapt reținută și încadrarea juridică a faptelor au la bază exclusiv probatoriul administrat după data de 04.06.2021, dată la care cauza a fost restituită la parchet, ca urmare a parcurgerii procedurii de cameră preliminară, în urma căreia au fost anulate toate probele administrate anterior anului 2017 și s-a constatat nulitatea actelor de urmărire anterior efectuate.
Precizăm că măsurile dispuse reprezintă o etapă a procesului penal, conform Codului de procedură penală, care nu înfrâng în niciun fel principiul prezumţiei de nevinovăţie.”
Ce a declarat Petre Roman chiar înainte să fie acuzat oficial
Fostul premier Petre Roman a revenit, miercuri, 15 ianuarie, în fața procurorilor militari, în dosarul Mineriadei din 13-15 iunie 1990. În schimb, Gelu Voican Voiculescu, fostul prim viceprim-ministru din acea vreme, a cerut o amânare.
Cei doi, precum și Ion Iliescu, sunt acuzați de infracțiuni contra umanității, în urma violențelor din Capitală.
Violențele de atunci s-au soldat, spun cei de la secția parchetelor militare, cu patru morți, 1244 de persoane vătămate și 1250 de persoane reținute în mod nelegal.
După ce a petrecut o bună perioadă de timp în procedura camerei preliminare, judecătorii de la Înalta Curte au constatat vicii grave de procedură, motiv pentru care au retrimis dosarul la Parchetul Militar, cerându-le anchetatorilor militari să refacă legal urmărirea penală, lucru care, iată, se întâmplă abia acum.
Fostul premier al României între 1989-1991, Petre Roman, respinge, din nou toate acuzațiile și susține că ”această învinuire este profund nedreaptă.”
El le-a declarat jurnaliștilor, înainte de a intra la audieri, miercuri dimineață, că nu a avut niciun interes să participe la organizarea acelor violențe și că nu există nicio dovadă
Petre Roman: ”Această învinuire este profund nedreaptă și am să vă expun de ce. Ce interes aveam eu? Mai mult decât atât, cum aș fi putut eu, profesor, cercetător, trecut prin baricada de la Inter, unde au fost 39 de tineri camarazi de-ai mei, uciși de gloanțele dictate de gloanțele trase la ordinul Ceaușescu, angajez România pe drumul spre Uniunea Europeană, spre NATO. Această angajare, am făcut-o, ca să spun așa, categoric și fără niciun fel de îndoială și ezitare. Deci cum aș fi putut eu, ce interes aveam ca să organizez, să fac un complot, o represiune împotriva cui?”
Ovidiu Oanță: Împotriva celor care protestau în Piața Universității.
Petre Roman: ”Împotriva unor oameni care, constatarea evidentă este că de două luni blocau traficul în Piața Universității. Dar, încă o dată, eu eram cel venit de pe baricadele, libertății și democrației.”
Ovidiu Oanță: V-a cooptat Iliescu în acest plan despre care vorbesc procurorii?
Petre Roman: ”Nu există niciun asemenea plan în care eu să fi fost prezent, niciun fel!”
De asemenea, fostul premier afirmă că, după ”alegerile libere” organizate după căderea regimului Ceaușescu, el a fost votat în fruntea noului Guvern inclusiv de ”toate partidele istorice”, ceea ce, spune el, ”e dovada mai mult decât evidentă că eu reprezentam în acel moment speranța reală a reformei.”
Petre Roman: ”Eram după alegerile libere, câștigasem alegerile cu 67%, eram angajat, anunțasem programul de reformă pentru a crea în România o democrație liberală cu o economie de piață, eram deja angajat pe drumul ăsta și, mai mult decât atât, ca dovadă evidentă că așa stau lucrurile este că la 2 săptămâni, nu mai mult, la 2 săptămâni după aceste evenimente am fost votat în Parlamentul României să devin pentru funcția de prim-ministru, fără vreun vot împotrivă. Erau în Parlamentul României toate partidele istorice, n-a fost niciun vot împotriva mea. Și asta la 2 săptămâni. Asta e dovada mai mult decât evidentă că eu reprezentam în acel moment speranța reală a reformei.”
Ovidiu Oanță: Și nu aveți pe conștiință acele violențe de la Universitate din timpul Mineriadei?
Petre Roman: ”Legal nu există nicio dovadă, nu există nicio dovadă că aș fi fost eu angajat în aducerea minerilor. Și s-a întâmplat, s-a întâmplat ceea ce știți foarte bine și am declarat în 16 iunie, am făcut o conferință de presă și am spus, ceea ce s-a întâmplat acolo a fost cu implicarea evidentă a oamenilor fostei Securități.
Atunci am spus, pe 16 iunie. Chestia asta m-a costat, pentru că după puciul de la Moscova, guvernul Roman a dat cea mai categorică, cea mai categorică poziție împotriva puciului și la scurt timp după aceea au mai adus 10.000 de mineri și printr-o lovitură de stat, ce au făcut? Au dat jos guvernul Roman. Eu pot să vă spun că n-am avut niciun fel de legătură cu această învinuire, că este profund nedreaptă.”
Rămâne de văzut dacă în următoarele săptămâni, poate luni, dosarul Mineriadei va ajunge din nou pe masa judecătorilor, pentru a asista, în sfârșit, la o eventuală sentință.
Ion Iliescu s-a întâlnit, din nou, cu procurorii, dar nu a vrut să declare nimic
Fostul președinte Ion Iliescu nu este deplasabil, așa că procurorii militari l-au vizitat acasă, astăzi, 15 ianuarie, la vila lui din cartierul Primăverii.
Procurorii militari au mai fost în vila lui din Primăverii atunci când au început urmărirea penală în acest caz în dosarul Mineriadei și i-au dus la cunoștință statutul de învinuit.
Însă, iată, lucrurile se repetă, pentru că Ion Iliescu are aproape 95 de ani, nu mai este deplasabil, așa că aceiași procuror militar care de dimineață îi aducea la cunoștință lui Petre Roman statutul de inculpat și solicitau să dea din nou explicații în acest dosar au ajuns în cartierul Primăverii.
Iar la procedura în care fostul șef de stat a aflat, de asemenea, în mod oficial că este inculpat, a asistat și apărătorul acestuia.
Așa cum era de așteptat, Ion Iliescu nu a dat absolut nicio declarație, cum de altfel nu a făcut-o nici data trecută.
Avocatul său, Adrian Georgescu, a precizat că aceasta este strategia de apărare pe care a gândit-o. Procurorii l-au informat că este incupat în Dosar pentru infracţiuni contra umanităţii.
Întrebat despre declaraţiile anteriooare ale lui Petre Roman, care susţine că nu a avut nicio implicare în acele evenimente, avocatul lui Ion Iliescu a răspuns: ”Îi respect domnului Petre Roman modul de comunicare cu dumneavoastră şi modul în care ăşi face apărarea în dosar”.
Pe lista celor acuzați de infracțiuni împotriva umanității după violențele provocate în iunie 1990, împotriva celor care manifestau, iată că s-a ajuns la învinuirea mai multor personaje aflate la conducerea țării, între ele și fostul director al Serviciului Român de Informații, Virgil Măgureanu.
Este o nouă etapă în această anchetă, care are o lungă istorie. După 35 de ani încă se fac investigații, cercetări penale.
Să nu uităm însă că dosarul Mineriadei din iunie 1990 a mai ajuns pe masa judecătorilor de la Înalta Curte de Casație și Justiție acum 5 ani. Însă, după ce a petrecut o bună perioadă de timp în cameră preliminară, judecătorii instanței supreme au concluzionat că există suficiente și grave vicii de procedură. Așa că au dat dispoziția, la vremea respectivă, ca dosarul Mineriadei să fie reanchetat, iar procedurile să fie făcute cu respectarea legii.
Acum, după toate aceste audieri, procurorii vor putea, în sfârșit, să retrimită dosarul Mineriadei în instanță, pentru ca judecătorii să spună dacă toate aceste persoane suspectate de acele violențe, de producerea și provocare a celor violențe, trebuie să dea socoteală și chiar să fie condamnate.
Să nu uităm că Parchetul Militar le reproșează tuturor acestora că atunci, în iunie 1990, au provocat aceste violențe soldate cu patru morți, peste 1200 de răniți și cam tot atâtea persoane reținute în mod ilegal.
