Trei culori cunosc pe lume
La finalul meciului Steaua – Copenhaga, părăseam stadionul şi auzeam în tmp ce coboram scările arenei zeci de mii de oameni strigând în tribune „am avut şi vom avea mereu boală pe ţigani”.
Despre câţiva din cei mai mari oameni din istoria Stelei, Marcel Răducanu, Marius Lăcătuş, Ilie Dumitrescu, Bănel Nicoliţă, s-a spus că sunt ţigani. Bănuiesc că majoritatea dintre ei neagă lucrul acesta.
Cel puţin Ilie Dumitrescu, recent, într-un studio de televiziune, a făcut un inventar al dezavantajelor pe care le are România în străinătate din cauza acţiunilor ţiganilor români în Occident şi a tras concluzia că „această etnie trebuie şă-şi rezolve problemele”. Suna ca o privire din exterior...
Probabil că numai Bănel recunoaşte. Sau probabil că numai el e, deşi o somitate din etnie, Mădălin Voicu, îi indică şi pe ceilalţi. În sfârşit, cât de absurdo-caraghioso-stupidă este o astfel de scandare când Steaua are în istoria sa cei mari jucători ţigani şi cei mai mulţi suporteri ţigani? La cât de mulţi sunt steliştii, matematic n-au cum să nu aibă şi cea mai mare cotă dintre suporterii de fotbal ţigani.
Cred că e la fel de caraghios ca atunci când camerele tv l-au filmat pe Petre Marin în tricoul Stelei scandând trivialităţi la adresa ţiganilor împreună cu colegii din echipă . Şi, pentru a întregi acest tablou absurdo-idiot, să remarcăm că Gabi Safta, crainicul Stelei şi propovăduitorul constant în ultimii ani al acestui curent anti-ţigănesc printre stelişti, admite, când este chemat în faţa Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării, că tatăl său este ţigan.
„Trei culori cunosc pe lume” era versul cu care îmi începeam ziua în copilărie, când la deschiderea orelor de şcoală se intona imnul naţional. Ulterior mi-am dat seama că, într-adevăr, chiar trei culori cunosc pe lume: alb, negru şi galben. Şi atât. Am avut această revelaţie când mi s-a relatat dialogul tv pe care Mădălin Voicu l-a avut în direct cu Mircea Lucescu în urmă mai mulţi ani în emisiunea „Milionarii de la miezul nopţii” realizată de Marius Tucă.
Mădălin Voicu spunea că Mircea Lucescu este ţigan. Lucescu a intervenit şi a negat lucrul acesta. Cei doi şi-au apărat versiunea într-o scurtă controversă, Mădălin Voicu cedând în final cu o replică memorabilă: „Bine, frate, nu eşti”. Dacă Mădălin Voicu ar fi discutat cu un negru sau cu un mongoloid, lucrurile ar fi fost clare.
Cu un ţigan însă nu se ştie niciodată. De aceea spun că versul din fostul imn naţional, „trei culori cunosc pe lume”, îmi pare potrivit chiar pentru imnul umanităţii.
Şi ajungem la zborul managerului Stelei, Mihai Stoica, prin faţa rapidiştilor la finalul partidei Steaua-Rapid. Cu un ton şmecheresc, de cartier, Stoica a spus în faţa Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării că nu a fost vorba de zborul unei ciori, ci al unui vultur.
Vedem cum un înalt oficial stelist alimentează prin gesturi lipsite de orice urmă de bun simţ şuvoiul de lături din tribună. Faptul că, la rândul lor, Mihai Stoica şi familia sa sunt înjuraţi de multi rapidişti pe stadioane, nu justifică astfel de gesturi.
Aş vrea să ştiu părerea lui Stoica, Safta, Becali despre această instigare la ură etnică după ce ar urmări un film despre atrocităţile comise în al adoilea război mondial împotriva evreilor şi ţiganilor. M-am gândit la lucrul acesta în timp ce urmăream „The Counterfeiters”, un film cutremurător despre experienţele unor deţinuţi din lagărele naziste.
Sigur, lagărele din acel film erau în administrarea nemţilor. Însă, diverse comisii de istorici sau studii individuale ale unor cercetători au ajuns la concluzia că, în timpul regimului Antonescu, s-au comis cele mai multe crime împotriva evreilor şi ţiganilor în afara Germaniei lui Hitler, 11.000 fiind numărul ţiganilor ucişi în Holocaustul din România pentru că aparţineau unei etnii.
„Am avut şi vom avea mereu boală pe ţigani” este o scandare a crainicului, jucătorilor, suporterilor Stelei. Am 11.000 de motive să dispreţuiesc acest cor grotesc.
Etichete: steaua,
