Vânătorii au pus ceaunele pe foc dis-de-dimineață, pentru ca până la prânz totul să fie gata.
Turiștii au fost atrași ca un magnet de mirosul preparatelor.
Turistă: „Excepțională, dar stai că așteptăm ceaunele. Acolo e lovitura!”
Turistă: „Așteptăm să se termine și ceaunul, să vedem și cum este gulașul.”
Turistă: „Pentru cei care nu au vânători în familie, acest festival chiar este un prilej de a gusta preparate vânătorești.”
În ceea ce privește rețetele, nimeni nu a făcut un secret din ele, fie că a fost vorba despre supa de fazan sau despre gulașul de mistreț.
Vânător: „Un gulaș de mistreț.”
Reporter: „Vânat de dumneavoastră?”
Vânător: „Chiar personal. Proaspăt, nici măcar nu a fost carnea congelată, pe cuvânt!”
Liliana Țolaș, organizatoarea festivalului: „Toți oamenii aceștia care vin aici cu produsele lor, cu tradițiile lor, pot, la rândul lor, să devină mici antreprenori.”
Printre ceaune și-au făcut loc și trofeele cu care vânătorii se mândresc în fața tuturor.
Alin Popescu, președintele asociației de vânătoare: „Sunt trofee cu valoare cinegetică: căprior, cerb, lopătar și capră neagră.”
Un loc aparte l-au avut și prezentările unor șoimi dresați special să vâneze și să revină la stăpânii lor.
Paul Ispas, proprietarul șoimului: „Este o pasăre destul de grațioasă, are un zbor plăcut, destul de lent, aripile destul de mari. Vânează, în general, animale terestre, rozătoare.”
Dorin Cărăbeț, proprietarul șoimului: „Este un mascul de șoim călător în vârstă de opt ani și l-am adus pentru a promova arta șoimăritului, pentru a arăta lumii frumusețea păsărilor de pradă și necesitatea protecției lor.”
Oamenii care au ajuns la festival au putut vizita și castelul Nopcsa, care a fost restaurat cu fonduri europene. În interior au fost expuse și alte trofee de vânătoare.
