Francezii cred că bunele maniere îi diferențiază de alți europeni. La ce elemente de etichetă țin locuitorii din Hexagon
Francezii sunt faimoși pentru brânzeturi și vin, dar și pentru un set bine definit de bune maniere. Există chiar cursuri pentru localnicii care nu au învățat acasă elemente esențiale de etichetă. Dar și pentru vizitatorii curioși.
Iată o scenă des întâlnită în Paris - restaurante și cafenele de pe marginea șoselei ticsite cu oameni. Un străin care îi observă de la distanță ar putea spune că francezii au o atitudine și o eleganță specifice lor.
Locuitorii Hexagonului sunt convinși că deprind din copilărie bune maniere care îi diferențiază de alți europeni.
Localnic: „Da, există o atitudine tipic franțuzească. Francezii sunt politicoși, curtenitori. Câteodată pot părea de modă veche. Oferă întâietate doamnelor, le deschid ușa. Nu toți, desigur, dar în general aceste aspecte sunt valabile.”
Pentru unii tineri, elementele de etichetă, mai ales cele de la o masă formală, sunt însă un mister: „M-a șocat puțin atunci când am mers la cină la un prieten dintr-o familie cu legături aristocrate și am descoperit patru furculițe la masă. Nu am știut pe care să o folosesc.”
Pentru a nu ajunge în astfel de situații, o franțuzoaică îi așteaptă pe doritori la cursuri.
France de Heere, expertă în etichetă: „Importanța bunelor maniere în Franța e reală, mai ales în ziua de azi, când lumea și societatea pare că și-au pierdut valorile de referință.”
Punctualitatea este esențială, însă nu ar trebui să ajungi niciodată mai devreme la o întâlnire, spune manualul franțuzesc de bună purtare. Și este indicat să îți privești interlocutorul în ochi și să îl întâmpini cu o scurtă, dar fermă, strângere de mână. Celor apropiați le este rezervat dublul sărut pe obraz.
France de Heere, expertă în etichetă: „Contactul vizual e ceva tipic franțuzesc. Iar strângerea de mână trebuie să fie sinceră, nu prea dură, ca să detone superioritate. Apoi avem faimosul nostru sărut pe obraji, foarte rapid. E un obicei care probabil îi șochează pe străini, dar e ceva tipic franțuzesc.”
La masă, tacâmurile sunt așezate într-o anumită ordine, însă cu fața în jos, nu în sus, cum este obiceiul la britanici.
În plus, atunci când nu sunt folosite, dar încă se află în mână, tacâmurile ascuțite nu trebuie niciodată ținute cu vârful în sus.
