Vreau si eu parintii mei: Bobby vorbeste deschis despre bataile si conditiile din casa de copii
Bobby este un tanar de 19 ani, care si acum se simte urmarit de ce a trait in casa de copii. Cu toate acestea, vorbeste deschis despre bataile primite acolo si despre conditii.
Abia in ultimii ani, a avut norocul sa fie mutat intr-un centru de tip familial si sa se bucure de atentia unor parinti angajati. Peste 10.000 de fetite si baieti si-ar dori si ei un loc mai primitor, unde sa-si duca zilele.
In urma cu 10 ani, Bobby se afla printre sutele de copii fericiti ca primesc vizita unor straini.Crestea alaturi de 226 de copii in caminul de la Gardani, locul in care ajungeau cei cu deficiente de invatare din Baia Mare.
Isi aminteste de camerele mari, cu paturi supratejate, despre zilele lungi din casa de copiii si mai ales despre abuzurile pe care le-a trait.
Pentru angajati era extrem de greu sa supravegheze 200 de copii, care cresteau si dezvoltau dupa propriile legi. Inchisi intre zidurile centrului, si-au contruit acolo, o lume a lor in care regulile le faceau cei mari, iar cei mai mici cresteau invand sa supravitetuieasca.
Nici unul nu avea curaj sa vorbeasca despre asta, pentru ca oricum n-aveau unde sa plece
Acolo, inchisi intre ziduri, aveau scoala, cantina si dormitoarele. Lumea din exterior o cunosteau abia dupa ce erau aruncati in strada, la terminarea studiilor. Bobby avea 9 ani cand a plecat de acolo. De altfel tot centrul a fost inchis, iar copiii mutati cu ajutorul Fundatiei Hope and Home for Children in case de tip familial.
Pentru el, cel mai important lucrur castigat a fost linistea. Apoi libertatea, ca intr-un final sa incerce sa se descopere ca individ. Abia in urma cu an si-a dar seamna ca-I place sa lucreze tablouri din seminte si scoici.
Semnele insitutionalizarii inca i se mai citesc pe fata. Temator, atent la fiecare cuvant pe care il spune, si puternic interiorizat, Bobby e constient totusi ca doar mediul de familie l-a salvat. Va termina curand scoala si va pleca la Baia Mare, unde fundatia HHC il va ajuta sa-si gaseasca un loc de munca. Acolo, la oras, traiesc si parintii lui naturali, pe care insa nu vrea sa-I cunoasca.
Nu e suparat, dar nici nu-i poate ierta. Pentru anii de suferinta traita din centru, pentru ca a crescut singur, pentru ca astazi vorbeste despre toate asta cu atat de multa tristete.
Povestea lui Bobby e traita de mii de copii care si astazi cresc in centre de plasament mamut. Fundatia Hope and Home for Children si-a propus sa le inchida pe toate, pana in 2020, insa pentru asta are nevoie de sprijinul autoritatilor, care nu sunt intotdeauna dispuse sa faca aceasta schimbare.
Chiar astazi, dupa 21 de ani de la Revolutie, 11.000 de copii cresc in astfel de centre. 91 de insitutii de tip vechi gazduiesc prunci parasiti de parinti carora nimeni si nimic nu va reusi sa stearga traumele insitutionalizarii. Iar pentru asta statul e vinovat.
Cei responsabili de viitorul acestor copii sunt datori. Sa-i scoata din centre si sa le ofere o familie: fie naturala, fie adoptiva sau mama si tata angajati. Pentru ca ei, zecile de mii de copii abandonati, sa creasca frumos cu sentimentul ca au si ei parintii lor.
Campania de responsabilitate sociala a Stirilor ProTV Vreau si eu parintii mei! isi propune sa puna un punct acestei probleme. Sa nu mai existe copii in centrele de plasament sau alte institutii gigant ale statului. Fiecare copil isi merita sansa lui la o familie.
Te invitam sa semnezi petitia care cere ca legea actuala a adoptiilor din Romania sa fie modificata pentru urgentarea tuturor procedurilor care fac dintr-un numar de dosar, un copil intr-o familie.
Astazi, de la ora 19:00 urmareste un nou material realizat de corespondentul Stirilor ProTV Paula Herlo despre sistemul in care cresc 40.000 de copii abandonati de parinti in Romania.
Etichete: campanie, copii, parinti, Paula Herlo, stirile protv, Vreau si eu parintii mei,
.webp)
