Resursele României, după 30 de ani. Pădurile dispar, țițeiul se va epuiza în 20 de ani

Înainte de 1989, exista un program amplu de industrializare a Republicii Socialiste România, care viza, în special, zăcămintele naţionale, fie că era vorba despre minereuri de fier, sau cupru, de aur, sau de rezerve de hidro-carburi. În Campania ''După 30 de ani'' vorbim despre bogăţiile din prezent şi cum au fost ele administrate în ultimii ani.

Principala bogăţie a unei ţări este resursa umană, dar pe lângă această pentru dezvoltarea unei societăţi este nevoie şi de resurse naturale, de care România a avut şi are parte chiar dacă nu au fost exploatate întotdeauna în cel mai inteligent mod cu putinţă.

România, o țară bogată în resurse naturale

 

Înainte de 1989, întreaga industrie, de multe ori supradimensionată, se baza pe resursele naturale deţinute şi existau programe care să maximizeze exploatarea acestora. Din păcate, trebuie înţeles că multe dintre acestea sunt epuizabile, exista stocuri bine determinate în areale geografice, locuri identificate de-a lungul timpului prin cercetări şi prospecţiuni.

România oferă o serie de resurse naturale care ar putea fi un motor economic mai puternic în condiţiile în care acestea ar fi prelucrate în ţară, s-ar pune plus valoare şi nu ar fi exportate ca materie primă, aşa cum se întâmplă de cele mai multe ori.

Conform Agenţiei Naţionale pentru Resurse Minerale, România ar putea exploata aproape 80 de tipuri de resurse minerale, de la cupru, ape geotermale şi minerale, până la minereuri de aur şi argint, cuarţ, calcar, marmură, lignit şi minereuri de molibden sau de uraniu.

Printre cele mai importante resurse naturale epuizabile se numără: resursele energetice, respectiv petrolul, gazele naturale, cărbunii; resursele metalurgice feroase, de exemplu fierul; resursele metalurgice neferoase, precum aurul, argintul, aluminiul, magneziul, cuprul, zincul şi plumbul.

Toate resursele aparţin statului român care poate concesiona explorarea sau exploatarea lor în funcţie de strategiile unor guverne vremelnice. Nu există după 1989 o politică naţională coerentă şi transparentă în cee ace priveşte bogăţiile ţării.

Rezervele de țiței s-ar putea epuiza în 20 de ani

 

Suntem una dintre puţinele ţări europene cu rezerve cunoscute de ţiţei şi gaze naturale. Odată cu privatizarea Petromului, 80 la sută dintre concesiunile de pe perimetrele onshore cu potenţial economic au fost preluate de investitorii austrieci. La producţia medie anuală de 3,9 milioane de tone de ţiţei şi în condiţiile unui declin natural, se apreciază că rezervele actuale ale României se vor epuiza în maxim 20 de ani.

La gaze naturale stăm ceva mai bine şi asta în perspectiva unor noi explorări. Cu ce avem acum în exploatare rezervele se pot epuiza în 15 ani, dar, descoperirile din Marea Neagră ne-ar putea oferi încă o perioadă de cel puţin 5-10 ani. Asta, în condiţiile în care vor trage foloase românii. Resursele de gaze naturale sunt estimate la 660 de miliarde de metri cubi în arcul subcarpatic şi peste 200 de miliarde de metri cubi în offshore, în Marea Neagră.

Noile tehnologii au adus în discuţie explotarea gazelor de şist. Se presupune, pe baza unor calculi de similaritate cu ceea ce se întâmplă în Statele Unite, că resursele României în gaze de şist sunt de peste 2000 de miliarde de metri cubi de gaze, adică dublu decât ceea ce ştim astăzi despre gazelle convenţionale. Controversele legate de exploatrea prin fracturare hidraulică au dus deocamdată la sistarea unor proiecte importante în România. Trebuie spus că acestea nu au fost abandonate, ci au intrat în conservare şi, nu ar fi exclus, ca în câţiva ani, exploatarea gazelor de şist să fie din nou în atenţia investitorilor.

Resursele naturale epuizabile din România pot fi atât neregenerabile, cât şi regenerabile. Cele neregenerabile se distrug prin consum, iar pentru refacerea lor este necesară o perioadă de timp măsurată în milioane sau miliarde de ani. Aşa sunt rezervele de cărbune, petrolul şi gazele naturale, minereurile de fier.

Dezastru în pădurile din România

 

Resursele epuizabile regenerabile sunt acelea care fac parte din biosferă, respectiv plante, pădurile sau animale, faună. În România ultimilor 30 de ani ne-am confruntat cu un dezastru în păduri, 3 hectare de pădure a dispărut în fiecare oră, 20 de milioane de metri cubi de lemn tăiaţi illegal în fiecare an. Va fi nevoie de generaţii pentru a repara dezastrul din păduri.

La ora aceasta rezervele cunoscute prin explorări sunt limitate, dar prin dezvoltarea tehnologiei şi a modelelor de exploatare , acestea pot creşte. Estimările resurselor sunt mari în cee ace priveşte gazul sau cărbunii, dar exploatarea acestora depinde şi de preţurile de cost sau, mai nou de poluare.Preţurile pot stimula sau înfrâna volumul extracţiei, iar progresul tehnologic conduce la intensificarea exploatărilor.

Exploatarea şi utilizarea resurselor naturale epuizabile trebuie să se facă ţinându-se cont de faptul că şi generaţiile viitoare trebuie să beneficieze de ele, căci în situaţia epuizării resurselor neregenerabile acestea nu pot fi refăcute în timpuri istorice, sute sau mii de ani şi deci, exploatarea stocului cunoscut se reduce treptat până la 0.

Care sunt rezervele de aur ale României

 

România se află pe locul 35 în topul mondial al ţărilor cu cele mai mari rezerve de aur la BNR, cu o rezervă de aur de 103,7 tone. În ceea ce priveşte minereurile auro-argentifere din subsolurile României, acestea sunt estimate la 760 de tone.

În România, cele mai importante cantităţi de aur au fost găsite, de-a lungul anilor, în aşa-numitul patrulater aurifer. Este vorba de o zonă din Munţii Apuseni, care cuprinde minele din zona Roşia Montană, Bucium, Baia de Arieş, Almaş, Brad şi Săcărâmb.

După închiderea minelor de aur, înainte de aderarea României la UE, România nu a mai extras niciun gram de aur. A existat o prelucrare de aur la Baia Mare, unde se exploatau halde de steril şi unde în 2000 s-a produs o poluare accidental la Transgold care a dus la grave probleme de mediu.

Exploatarea cea mai cunoscută astăzi cu randamentul cel mai bun este cu cianuri. De aici au venit şi opoziţia unei părţi a societăţii romaneşti la proiectul Roşia Montana care ar fi trebuit să demareze cu ani în urmă. Aurul care se spune că ar putea fi ezxtras de acolo este în jur de 224 de tone şi ar valora peste 8 miliarde de dolari.

Potrivit experţilor, România ar avea astăzi rezerve semnificative de sare exploatate de Compania Naţională a Sării, Salrom.

La capitolul minerale nemetalifere, activitatea de exploatare este aproape toată privată. Avem resurse mari de gips, calcar, travertine sau granit, dar şi multe alte roci care pot fi folosite în industria de construcţii.

La cărbune exista resurse de aproape 10 miliarde de tone, dar calitatea acestuia, cu mici excepţii, nu este cea mai bună din punct de vedere al randamentului. Înainte de 1989 aveam sute de exploatări miniere care scoteau cărbuni pentru termocentrale şi industria metalurgică. Activitatea costisitoare, dar şi impactul asupra mediului, a dus la un program agresiv de închideri de mine care a culminat la sfârşitul anilor 90 cu mari convulsii sociale.

Minele de huilă din Valea Jiului au fost închise pe rând, acum mai sunt doar 4 în exploatare din 24. Înainte de 90 lucrau aici aproape 55 de mii de mineri. Acum sunt mai puţin de 3000, iar în următoarea perioadă şi aceştia vor rămâne fără obiectul muncii.

Exploatările de lignit din Oltenia nu sunt nici ele mai bine. Grupate în Complexul Energetic Oltenia acestea sunt vizate de un amplu proces de închidere, în paralel cu reducerea consumului de energie termo-electrice.

Cuprul este prezent în mai multe locuri din România, dar exploatat doar la Roşia Poeni, în judeţul Alba de către Cuprumin, compania statului român. De aici se exporta direct concentrate de minereu pentru că toate capacităţile industrial de prelucrare au fost tăiate şi date la fier vechi. Potenţialul este mare, dar e nevoie de investiţii şi statul roman este incapabil să găsească soluţii.

România are una dintre cele mai bogate reţele hidrografice din Europa

 

Avem una dintre cele mai bogate reţele hidrografice din Europa, ce a permis şi dezvoltarea unui sistem hidroenergetic viabil. Din păcate, şi aici ne cam batem joc de ape - în ultimii ani, investiţii fără cap în microhidrocentrale care au afectat biodiversitatea ne-au scos în fata Europei că un popor care îşi bate joc de mediu. Hidroelectrica a trecut printr-o insolvenţă şi un amplu process de restructurare şi capusile politice sunt şi astăzi prezente la una dintre cele mai rentabile companii la care statul este acţionar majoritar.

Avem o treime din izvoarele de apă minerală din toată Europa. O resursă de care ne batem joc, majoritatea captărilor de apă mineral se duc la canal pentru că, din nou, reprezentanţii statului sunt lipsiţi de viziune şi proiecte applicate. În foarte puţine cazuri, exploatarea apei minerale s-a dovedit un succes.

Şi nu doar apă minerală avem din belşug, ci şi ape termale care ar putea să revitalizeze un turism altă dată înfloritor.

România este una dintre puţinele ţări europene cu rezerve de minereu de uraniu. Politicile din ultimii ani au pus pe butuci Compania Naţională a Uraniului şi astăzi, importam uraniu pentru nevoile Centralei nucleare de la Cernavodă.

România este încă o ţară bogată în resurse naturale, dar lipsesc strategiile naţionale aplicate şi o voinţă politică ca acestea să fie exploatate în beneficiul romanilor.

Majoritatea zăcămintelor de petrol şi gaze sunt concesionate de Petrom, peste 250, unele primate la privatizare, altele ulterior prin acte adiţionale. dintre acestea . Compania naţională Romgaz are şi ea zăcăminte de gaze, în jur de 150 de exploatări.