Situație ciudată. Mâncărurile tradiționale românești, prea puține pentru export și prea scumpe pentru piața internă

În plus, unii clienți care vin pe la târguri spun că marfa lor e prea scumpă.

Şi clienţii străini preferă variantele autohtone. Iată de ce mulți apicultori reușesc să exporte.

”Marian Abălaru, producător apicol: În special Marea Britanie, avem un colaborator în Franța și mai nou în Canada. Sunt destul de mari taxele de transport, foarte multă birocrație, asta înseamnă timp pierdut! Reporter: La ei sau la noi? Marian Abălaru, producător apicol: Mai mult la noi”.

În plus, partenerii străini cer- la fel ca marile lanțuri comericale- prețuri mici de achiziție și aprovizionare constantă.

Citește și

Festivalul Borșului Lipovenesc. Pește proaspăt și rețete tradiționale în Delta Dunării

Primul pas peste hotare l-au făcut însă cele 14 produse care au certificate de indicație geografică protejată. Și cele care au primit numele de ”produs montan” încep să fie cerute afară.

Între timp, cel mai mare succes în afara țării îl au brânza și mezelurile, cerute mai întâi de comunitățile românești și acceptate de localnici ca exotice. Este comerț intracomunitar de câteva zeci de tone pe lună, însă statisticile nu calculează separat alimentele în serie mică.

Diferența de preț între alimentele tradiționale și cele industriale s-a redus în ultimul an, după câteva salturi succesive ale celor de fabrică. Micii producători au încercat să facă același lucru, dar s-au trezit în scurt timp că o parte dintre clienții lor au spus pas.

Așa că au dat înapoi. În prezent, produsele apicole artizanale sunt cu până la 30 la sută mai scumpe, afumăturile costă cu 40% mai mult, iar costul brânzeturilor poate fi cu 70% mai mare.

Numărul produselor cu certificare națională sau europeană depășește în prezent 4.700. Cele mai multe sunt produsele montane, tradiționale sau cele cu indicație geografică protejată.