Acest raport al Programului Naţiunilor Unite pentru Mediu şi al Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii (OMS) privind „substanţele chimice cu efect de perturbare endocrină (PE)”, care se bazează pe 14 ani de cercetări, estimează că implicit costurile pentru sănătate şi mediu legate de aceste substanţe depăşesc 1.000 miliarde de dolari pe an, informează AFP.
„Dovezile ştiinţifice sunt clare: perturbatorii endocrini reprezintă o ameninţare globală şi tot mai mare pentru sănătatea umană şi pentru mediu”, avertizează acest meta-studiu, considerând reglementările actuale „inegale şi insuficiente”.
Aceşti perturbatori afectează sistemul endocrin, imitând sau blocând funcţionarea hormonilor.
În ce se găsesc perturbatorii hormonali
Se găsesc peste tot: în jucării, în produsele cosmetice, în sectorul construcţiilor sau chiar în îmbrăcăminte.
Raportul, publicat marţi seara, este primul de o asemenea amploare dedicat perturbatorilor endocrini şi stabileşte legături din ce în ce mai clare între aceste produse şi o gamă largă de boli.
Au fost analizate mii de studii privind substanţe precum bisfenolii, ftalaţii şi parabenii.
Cele mai evidente legături se referă la anumite boli neurologice şi la probleme de reproducere, cum ar fi scăderea producţiei de spermatozoizi.
Dar există, de asemenea, din ce în ce mai multe indicii care sugerează o influenţă asupra diabetului de tip 2 şi a astmului, al căror număr de cazuri a crescut exponenţial la nivel mondial.
„Având în vedere că aceste schimbări au loc rapid, este puţin probabil ca ele să se datoreze în principal mutaţiilor genetice”, se arată în meta-studiu.
Cu toate acestea, dovezile privind afecţiunile cardiovasculare sunt încă „în curs de apariţie”.
Riscul nu este cu nimic mai mic, deoarece poluanţii atmosferici sunt omniprezenţi şi ar putea afecta sănătatea chiar şi la concentraţii foarte scăzute, subliniază Laura Vandenberg, coautoare a meta-studiului şi profesoară de ştiinţe ale sănătăţii mediului la Universitatea din Massachusetts, din Amherst.
Printre categoriile cele mai expuse riscului se numără lucrătorii din industria chimică şi din sectorul reciclării, în special în ţările în care reglementările sunt insuficiente.
În 2024, un studiu realizat de ONG-ul „Reţeaua internaţională pentru eliminarea poluanţilor” a constat în dotarea participanţilor cu brăţări din silicon care absorb substanţele chimice.
Cine este expus riscurilor
Rezultatele au arătat că muncitorii din sectoarele deşeurilor de plastic şi reciclării din Thailanda şi Kenya erau expuşi la 20 de substanţe periculoase.
Angajaţii din birouri, la cel puţin 11.
Până în prezent, au fost identificate aproximativ o mie de substanţe chimice. Cu toate acestea, experţii susţin că numeroase substanţe chimice nu au fost studiate în mod corespunzător şi că efectele lor rămân necunoscute.
Specialiştii sunt îngrijoraţi, de asemenea, de „sinergiile” care ar putea amplifica consecinţele asupra sănătăţii în cazul expunerii la mai multe substanţe chimice.
Pentru Frederic Leusch, profesor de toxicologie de mediu la Universitatea Griffith din Australia, „întrebarea de un milion de dolari” este aceea de a afla la ce nivel de expunere polimeri sintetici (PE) au efecte asupra sănătăţii.
Multe ţări au reglementat prezenţa substanţelor chimice din plastic, adesea bisfenolul A, în special în produsele destinate copiilor.
Nu este clar cum trebuie reglementat nivelul de expunere
Cu toate acestea, este dificil să se stabilească ce substanţe trebuie controlate şi începând de la ce nivel de expunere.
„Acest lucru îi sperie, într-o oarecare măsură, pe politicieni, deoarece este un domeniu extrem de complicat”, a spus Ake Bergman, profesor pensionat de chimie de mediu, care a participat la ediţiile din 2002 şi 2012 ale acestui important raport.
La fel ca alţi experţi, el reaminteşte că, pentru majoritatea substanţelor chimice, nu există un prag de expunere sigur cunoscut.
Într-un comunicat, Consiliul Internaţional al Asociaţiilor Chimice a făcut apel la o abordare normativă „bazată pe ştiinţă”, „permiţând în acelaşi timp societăţii să beneficieze de produsele, tehnologiile şi inovaţiile esenţiale pentru viaţa modernă şi dezvoltarea durabilă”.
„Trebuie să oprim creşterea producţiei de materiale plastice (...), să reducem expunerea la polimeri şi să interzicem cele mai nocive dintre ele”, afirmă Tracey Woodruff, coautoare a meta-studiului şi profesoară la Universitatea Stanford.
„Chiar dacă avem mereu nevoie de mai multe date ştiinţifice, nu avem nevoie de mai multe pentru a acţiona” în această privinţă, estimează ea.