„A fost copleșitor să le văd”. O femeie și-a trimis cărți poștale timp de 40 de ani
Debra Dolan avea 21 de ani și se afla în prima ei călătorie singură când și-a trimis pentru prima dată o carte poștală. Era în 1979, iar Dolan, care crescuse în centrul Canadei, vizita pentru prima dată Vancouver.
A fost imediat impresionată de vitalitatea orașului și de frumusețea regiunii.
„A fost pentru prima dată când am văzut cu adevărat munții și oceanul așa”, a declarat Debra pentru CNN Travel.
Alegeri 2024
19:35
Cine ar putea deveni noul președinte al României. Aceeași persoană, două sondaje diferite
16:15
Lider PSD, răspuns pentrul Lasconi, în cazul George Simion și interdicția lui la Chișinău
20:15
Candidații la prezidențiale fac coadă la Nicușor Dan. După Kelemen Hunor, primarul se întâlnește și cu Marcel Ciolacu
20:57
Ioan Chirteş a explicat de ce liderul AUR, George Simion, are interzis în Ucraina şi Republica Moldova: "Sunt dovezi clare!"
Dolan a vrut să imortalizeze bucuria pe care a simțit-o atunci când a privit orizontul impunător al orașului Vancouver și munții înalți din apropiere. Dar, deși de obicei era o jurnalistă pasionată, Dolan a fost cuprinsă de emoția călătoriei și a constatat că abia dacă avea un moment liber.
„M-am gândit: 'Nu am timp să scriu în jurnalul meu. Și nu am călătorit cu un aparat foto', își amintește Dolan. „Așa că atunci când am mers la Whistler, sau pe Insula Vancouver, sau când am văzut locuri din Vancouver, am decis: 'O să-mi trimit o carte poștală'”.
Pe spatele fiecărei felicitări, Dolan a scris un paragraf sau două despre impresiile, gândurile și sentimentele ei, apoi le-a trimis prin poștă la adresa ei de acasă, semnând fiecare vedere cu o singură inimă.
După aproximativ zece zile, Dolan s-a întors acasă și a găsit un teanc de cărți poștale de la ea însăși. Primirea lor, își amintește Dolan, a fost „o bucurie absolută”.
Dolan crescuse scriind scrisori către diverși prieteni de corespondență, dar era ceva diferit când își scria ei însăși. Femeia simțea că aceste cărți poștale vor servi drept capsule în timp ale unui loc și ale unui moment.
Iar călătoria la Vancouver a fost semnificativă din mai multe puncte de vedere: i-a trezit lui Dolan dragostea pentru călătorii. În copilărie, ea a mers doar în camping în Canada cu părinții ei, pentru că familia ei nu a călătorit prea mult în afara provinciei lor, cu atât mai puțin în străinătate.
„Dar după ce am ajuns la Vancouver, mi-am dat seama că este ușor să călătoresc. Și este ușor să călătorești singur. Nu am emoții în legătură cu asta. M-am simțit curajoasă și îndrăzneață. Și am vrut să fiu neobișnuită. Următorul lucru a fost să traversez Canada făcând autostopul”, a mai declarat femeia.
De acolo, Dolan a călătorit până în Australia. Apoi a rămas pe drumuri luni întregi, călătorind pe tot globul.
„Am călătorit timp de aproape trei ani”, își amintește Dolan.
În timpul acestor aventuri de la începutul anilor 1980, Dolan, în vârstă de 20 de ani, a ținut jurnale de călătorie, dar și-a continuat și noul obicei de a-și trimite cărți poștale. Ea a trimis scrisorile prin poștă la casa părinților ei din Canada, uneori sigilate în plicuri, astfel încât să poată păstra unele dintre gândurile și aventurile sale private, departe de ochii curioși ai părinților.
Peste 40 de ani mai târziu, Dolan este în continuare o împătimită a călătoriilor, dar și o scriitoare pasionată de cărți poștale. De-a lungul deceniilor, și-a trimis sute de cărți poștale din călătoriile prin lume. În mod uimitor, toate au ajuns la destinație - chiar dacă uneori cu o întârziere de peste un an - iar Dolan le-a păstrat ca amintiri ale unei vieți trăite intens.
„Ele îmi povestesc cu adevărat - nu numai unde am fost, ci și cine am fost în acea zi”, spune Dolan, care spune că privirea asupra colecției de cărți poștale o face, de asemenea, să „realizeze longevitatea” eforturilor sale, precum și să o inspire să reflecteze asupra „experiențelor pe care am putut să le trăiesc”.
„M-am simțit cea mai liber ă călătorind, m-am simțit cea mai independentă călătorind, m-am simțit eu însămi călătorind, cea mai recunoscătoare, întotdeauna, călătorind. Și cred că asta este ceea ce surprind cărțile poștale”, a mai spus femeia.
Astăzi, Dolan are 64 de ani și locuiește în Vancouver, orașul care i-a trezit dragostea pentru călătorii. Și-a petrecut cariera lucrând în administrație, economisind mereu pentru următoarea sa aventură.
Cărțile poștale ale lui Dolan obișnuiau să fie împrăștiate prin casă, dar pe măsură ce călătoriile sale s-au rărit în ultimii ani, în special în urma unui accident, apoi din cauza pandemiei, Dolan s-a trezit într-o dispoziție de reflecție și a decis să adune toate cărțile sale poștale într-un singur loc.
„Așa că le-am scos intenționat din jurnale, le-am scos din sertare - erau lucruri în diferite locuri - pentru a le pune într-un singur loc”, spune Dolan. „Îmi amintesc că a fost cu adevărat copleșitor pentru mine să le văd, a fost o experiență foarte personală”.
Unele dintre cărțile poștale, acum vechi de peste 40 de ani, erau decolorate și se degradau. Multe dintre ele conțineau descrieri ale unor gânduri și emoții resimțite cândva cu intensitate, acum aproape uitate. Cele mai multe dintre cărți erau ilustrate cu fotografii, altele erau ilustrații sau replici ale unor picturi sau opere de artă celebre.
