Ucrainenii și-au scufundat nava amiral de război, mândria marinei, ca să nu ajungă în mâinile rușilor
Sub presiunea unui potenţial atac rusesc asupra Odesei, marina ucraineană a luat o măsură extremă. A scufundat în mod intenționat, propria navă amiral.
Fregată, se află într-un proces de modernizare și reparații, iar decizia distrugerii sale a fost luată pentru a preveni o eventuală capturare de către ruși. În tot acest timp, civilii speriaţi, iau cu asalt gările şi graniţele.
O fregată de peste 3.000 de tone a fost cândva mândria Marinei Ucrainene. Acum este pe jumătate scufundată în portul orașului Nikolaiev. Comandantul marinei a cerut să fie distrusă după ce a realizat că nu mai este timp să fie reparată și pregătită pentru luptă. Dacă ar fi căzut în mâinile rușilor, aceștia ar fi putut sabota cu ea intrarea în port așa cum au procedat și la anexarea ilegală a Crimeei.
În tot acest timp gările din marile oraşe ale Ucrainei au devenit neîncăpătoare pentru miile de oameni care fug să-și salveze vieţile. Numărul refugiaților crește de la o zi la alta.
Și drumurile sunt pline. Așa arată șoseaua care duce spre granița Palanca din Republica Moldova. O ambulanță aflată în misiune de urgență este blocată în coloana de mașini, unele abandonate de refugiați.
-Băiatul meu are 6 ani și fetița mea are 3 ani.
-Când ați decis să plecați din oraș?
-Azi.
-Văd că vă lăsați mașina aici...
-Da pentru că pe jos vom ajunge mai repede.
-Dar trebuie să mergeți aproximativ 15 km.
-Nu contează.
Sute de familii precum aceasta recurg la același gest. De teama bombardamentelor pornesc pe jos spre ieșirea din țară.
Plânsetul copiilor acoperă cu greu sunetul bagajelor trase pe asfalt de fugari.
O tânără nevăzătoare a rămas singură pe marginea șoselei, alături de sacoșele în care și-a pus ce a apucat. Înaintează greu și pare epuizată. În disperarea lor, ceilalți nu observă că este vorba despre un om cu probleme de vedere. O întrebăm dacă are nevoie de ajutor și aflăm că... e singură.
Nadia are 35 de ani și vine din Odesa. A ajuns aproape de vama Palanca adusă de un apropiat în urmă cu câteva ore. De atunci rătăcește pe marginea drumului cu gândul la cei dragi care nu au reușit să plece din oraș.
Un echipaj al Poliției de frontieră îi vine în ajutor.
-Suntem Polițita de Frontieră din Republica Moldova, o să vă luăm cu noi.
-Mulțumesc mult! Pur și simplu am înghețat.
-O să mergem pe jos pentru că mașina noastră nu poate să ajungă până aici.
-Nu-i nimic, merg pe jos.
Fiecare suflet care trece pe aici are o poveste greu de închipuit. Pe cineva drag lăsat în urmă, o casă lăsată în urmă, o țară lăsată în urmă. Milioane de oameni puși în fața unor decizii pe care nu ne mai așteptam că trebuie să le luăm secolul acesta pe continentul pe care trăim.
Corespondentul Știrilor PRO TV, Paul Angelescu, a relatat LIVE dintr-un adăpost subteran din Odesa, după ce în oraș au sunat alarmele antiaeriene.
Paul Angelescu: „Nu cred că puteți să vă închipuiți ce efect are asupra psihicului cuiva faptul ca de câteva ori pe noapte să te trezești în sunetul alarmelor antiaeriene, să te duci repede într-un adăpost subteran sau într-un loc în care să fii ferit. Vorbim deja de 7-8-9 zile la rând în cazul unora dintre localitățile de pe frontul de sud, unde ne aflăm noi. Pe lângă bombardamentele, pe lângă orașele atacate de armata Federației Ruse, și acesta este unul dintre motivele pentru milioane de oameni au decis să își părăsească țara.
Deocamdată la noi, în Odesa, nu am auzit sunetele bombardamentelor. Însă de 3-4 zile încoace există această amenințare produsă de informații că marina rusească urmează să bombardeze sau că urmează un desant aerian al parașutiștilor, iar toate aceste lucruri creează un șoc psihologic incredibil de mare asupra populației care a rămas în orașele de pe coasta de sud a Mării Negre.”
