Acestea rămân principalele puncte de blocaj în eforturile de mediere ale Pakistanului pentru un acord de pace între Statele Unite şi Iran. Vineri, la Teheran, a ajuns şi o echipă de negociere din Qatar. Chiar dacă este rezervat, secretarul de stat Marco Rubio spune că negocierile au înregistrat "unele progrese".
Au existat unele uşoare progrese. Nu vreau să exagerez, dar a existat puţină mişcare şi acest lucru este bun. Fundamentele rămân aceleaşi: Iranul nu poate avea niciodată arme nucleare. Pur şi simplu nu se poate. Iar pentru a realiza asta, va trebui să abordăm problema uraniului puternic îmbogăţit.
Americanii vor ca Teheranul să-şi suspende programul nuclear pentru 20 de ani, în timp ce iranienii propun doar 3-4 ani. Şi nu au de gând să renunţe la stocurile de uraniu îmbogăţit.
Marco Rubio, secretarul de stat al SUA: „Pe lângă toate acestea, desigur, există şi problema strâmtorilor. Iranul încearcă să instituie un sistem de taxare. Încearcă să convingă şi Omanul să li se alăture în acest sistem de taxare pe o cale navigabilă internaţională. Nu există nicio ţară în lume care să accepte asta, cu excepţia Iranului”.
Yvette Cooper, ministrul de Externe al Regatului Unit: „Este ruşinos faptul că Iranul încearcă în continuare să deturneze întreaga economie globală, împiedicând transportul maritim internaţional să treacă prin Strâmtoarea Ormuz. De aceea, Marea Britanie şi Franţa conduc împreună o coaliţie de state pentru a menţine presiunea în favoarea libertăţii de navigaţie, deoarece nicio ţară nu ar trebui să poată restricţiona transportul maritim internaţional în acest mod”.
