Într-o asemenea situație, Alianța ar urmări două obiective principale: să oprească înaintarea forțelor ruse și să reducă semnificativ capacitatea militară a Moscovei de a continua ofensiva, notează Bild.
Prima strategie vizează oprirea rapidă a atacului Rusiei. În cazul în care trupele ruse ar ataca statele baltice, NATO ar încerca mai întâi să neutralizeze rachetele și dronele folosite de Moscova. Avioanele de luptă, rachetele și dronele Alianței ar putea lovi sistemele rusești de rachete și apărare antiaeriană, inclusiv în Kaliningrad, unde Rusia are importante capacități militare. În paralel, la granița cu Rusia și Belarus ar fi creată o „zonă autonomă”, în care dronele și vehiculele militare fără echipaj ar încerca să oprească înaintarea trupelor ruse.
A doua strategie presupune lovirea capacității militare și logistice a Rusiei. Dacă trupele ruse ar continua ofensiva, NATO ar putea ataca obiective de pe teritoriul Rusiei care sunt esențiale pentru susținerea războiului: aerodromuri, fabrici de armament, poduri și căi ferate folosite pentru transportarea trupelor și echipamentelor. Scopul ar fi să îngreuneze aprovizionarea armatei ruse și să reducă posibilitatea Moscovei de a trimite noi forțe pe front.
A treia strategie presupune trimiterea de drone și roboți în interiorul Rusiei, prin ceea ce documentul numește un „pod aerian”. Aceste echipamente ar putea fi transportate cu avioanele și folosite pentru a lovi aerodromuri și baze militare. Potrivit textului, NATO nu ar urmări cucerirea sau ocuparea Rusiei, ci slăbirea suficientă a forțelor ruse pentru ca acestea să fie împinse înapoi până la graniță.
Rusia se pregătește pentru un atac asupra NATO
Moscova desfășoară o campanie de tip „Faza Zero”, care urmărește să creeze condiții informaționale și psihologice pentru posibile provocări viitoare împotriva NATO, aratau experții Institutului pentru Studiul Războiului (ISW) la începutul lunii august.
Potrivit evaluării experților, provocările rusești sub steag fals, împreună cu incursiunile dronelor, actele de sabotaj, interferențele prin război electronic și survolurile, fac parte din această campanie. Rusia încalcă în mod regulat spațiul aerian al statelor baltice și ar putea face acest lucru folosind drone ucrainene, ca parte a unei operațiuni informaționale și/sau a unui atac sub steag fals menit să testeze reacția NATO, mai arată analiza ISW.
După incidentele cu drone din România și restul țărilor de pe flancul estic, statele NATO au reiterat că Rusia poartă întreaga responsabilitate pentru încălcările spațiului aerian, care sunt periculoase și inacceptabile și demonstrează toleranța tot mai mare a Rusiei față de asumarea riscurilor.
„Aliații NATO au transmis clar că sunt uniți și hotărâți să apere teritoriul aliat. Aceștia au apreciat acțiunile rapide ale NATO și ale autorităților naționale, care au răspuns ferm și decisiv la aceste evenimente. NATO continuă să își consolideze apărarea integrată antiaeriană și antirachetă pe întreg teritoriul Alianței, iar aliații au subliniat măsurile luate pentru consolidarea apărării pe flancul estic, de la Marea Baltică până la Marea Neagră. NATO este pregătită să descurajeze și să se apere împotriva oricărei agresiuni”, se arată într-un comunicat al alianței din august.
Ce a făcut NATO pentru a proteja România și restul statelor de pe flancul estic
NATO și-a întărit masiv flancul estic în ultimul deceniu, ca răspuns la schimbarea radicală a mediului de securitate european după anexarea ilegală a Crimeei de către Rusia în 2014 și invazia pe scară largă a Ucrainei în 2022. Alianța consideră Rusia principala amenințare directă la adresa securității statelor membre și a păcii în spațiul euro-atlantic. În consecință, NATO a crescut nivelul de pregătire militară și a creat cele mai ample planuri de apărare de la sfârșitul Războiului Rece, se arată pe site-ul alianței.
Una dintre principalele măsuri este desfășurarea Forțelor Terestre Avansate (Forward Land Forces). Acestea sunt organizate în nouă grupuri de luptă multinaționale, amplasate în Bulgaria, Estonia, Finlanda, Ungaria, Letonia, Lituania, Polonia, România și Slovacia. Unitățile sunt formate din militari ai mai multor state NATO, care se rotesc și se antrenează împreună cu forțele naționale ale țării-gazdă. Ele sunt permanent prezente pe teritoriul aliat și pot fi întărite rapid dacă situația o impune.
După invazia Rusiei în Ucraina, în 2022, aliații au decis să suplimenteze efectivele și să extindă aceste grupuri de luptă până la nivel de brigadă, acolo unde este necesar. Unitățile nu au aceeași dimensiune sau structură, deoarece componența lor este adaptată geografiei și amenințărilor specifice fiecărei regiuni. Toate sunt însă formațiuni capabile să participe la operațiuni de luptă. Mesajul strategic este că un eventual atac asupra unui stat de pe flancul estic ar declanșa imediat participarea militară a altor aliați.
NATO și-a consolidat, de asemenea, apărarea aeriană și antirachetă integrată. Alianța monitorizează permanent spațiul aerian și menține misiuni de Air Policing, prin care statele membre contribuie la supravegherea și patrularea cerului aliaților lor, 24 de ore din 24. Sistemul este conceput pentru a răspunde inclusiv amenințărilor reprezentate de avioane de luptă și drone, devenite deosebit de importante în contextul războiului din Ucraina.
Pe mare, NATO a intensificat activitățile în zona baltică și la Marea Neagră. Un exemplu este Baltic Sentry, operațiune destinată în special protejării infrastructurii submarine critice. Alianța și-a extins, în paralel, capacitățile de supraveghere și apărare în domeniile cibernetic și spațial și lucrează la creșterea rezilienței statelor membre în fața atacurilor informatice, sabotajului și altor acțiuni ostile atribuite Rusiei.
În septembrie 2025, NATO a lansat și Eastern Sentry, o activitate flexibilă și multidimensională destinată creșterii vigilenței pe întregul flanc estic. Prin aceasta, aliații pot pune la dispoziție capacități și echipamente suplimentare pentru supraveghere, descurajare și apărare. Practic, măsura permite Alianței să concentreze rapid resurse militare suplimentare în zonele în care apar riscuri.
Toate aceste măsuri fac parte dintr-o strategie mai largă de descurajare și apărare. NATO subliniază că prezența militară de pe flancul estic are caracter defensiv și este proporțională cu amenințările existente. În același timp, sprijinul acordat Ucrainei este considerat de aliați o componentă a propriei securități, deoarece capacitatea Ucrainei de a se apăra împotriva Rusiei contribuie, în viziunea NATO, la reducerea riscului ca războiul să se extindă.
