Numite „substanțe chimice eterne” din cauza timpului îndelungat necesar pentru a se descompune, substanțele perfluoroalchilice și polifluoroalchilice sunt prezente în sângele a aproximativ 98% dintre americani, potrivit Academiilor Naționale de Științe, Inginerie și Medicină din SUA.
Îmbătrânirea epigenetică — o măsură a vârstei biologice, diferită de vârsta cronologică — a fost mai avansată la bărbați, conform studiului.
„Asocierile dintre expunerea la PFAS și accelerarea îmbătrânirii epigenetice au fost cele mai puternice la bărbații cu vârste între 50 și 65 de ani”, a declarat autorul principal al studiului, Xiangwei Li, profesor de epidemiologie la Facultatea de Medicină a Universității Shanghai Jiao Tong din China, într-un e-mail.
„La bărbații mai tineri și la cei peste 65 de ani, asocierile au fost mai slabe și, în general, nesemnificative din punct de vedere statistic”, a spus Li. „Am observat unele asocieri și la femei, dar acestea au fost, în general, mai reduse și mai puțin consistente decât cele constatate la bărbații de vârstă mijlocie.”
Rezultatele indică un „efect specific sexului”, așa cum este de așteptat în cazul substanțelor chimice care perturbă sistemul endocrin — o rețea esențială care reglează funcții importante ale organismului, precum creșterea, metabolismul, dispoziția și reproducerea, a explicat Jane Muncke, director executiv și director științific al Food Packaging Forum, care nu a fost implicată în studiu.
Organizația este o fundație nonprofit cu sediul la Zurich, Elveția, axată pe comunicarea științifică și cercetarea materialelor plastice și a altor substanțe chimice utilizate în industrie.
La bărbați, acumularea de PFAS poate reduce nivelul de testosteron, afecta calitatea spermei și crește riscul de cancer testicular și renal.
Studii anterioare au arătat că femeile par să elimine anumite PFAS mai rapid decât bărbații, datorită sarcinii, alăptării și pierderilor de sânge menstruale. De asemenea, cercetările au indicat că diferența de acumulare a PFAS între femei și bărbați se reduce după menopauză.
Deși rezultatele noului studiu sunt interesante, ele „nu pot fi interpretate ca o relație cauză-efect, ci mai degrabă ca piese dintr-un puzzle sau elemente de bază pentru a demonstra plauzibilitatea biologică”, a precizat Muncke într-un e-mail.
Consiliul American al Chimiei, care reprezintă industria, a declarat pentru CNN că studiul „exploratoriu” s-a bazat pe un eșantion redus de adulți vârstnici, utilizând date colectate cu peste 20 de ani în urmă.
„Acest articol nu oferă dovezi că expunerea la PFAS cauzează îmbătrânirea și nici nu modifică volumul amplu de cercetări științifice și reglementări deja în curs pentru a înțelege și gestiona anumite PFAS considerate potențial problematice”, a declarat Tom Flanagin, director senior de comunicare al consiliului, într-un e-mail.
.webp)
