Analiză: Atacul cu drone asupra Poloniei a relansat tactica „feliilor de salam”. Cine ar putea fi următoarea țintă a Rusiei
Atacul fără precedent al Rusiei cu drone asupra Poloniei, de săptămâna trecută, a readus în centrul atenției o expresie geopolitică ce sună curios – tactica „feliilor de salam”, scrie Kyiv Independent într-o analiză.
Tactica „feliilor de salam” este un termen frecvent folosit în geopolitică și strategie militară pentru a descrie o metodă de atingere a unui obiectiv mai amplu printr-o serie de acțiuni mici, incrementale – fiecare atent calibrată pentru a evita o reacție puternică sau imediată.
„Se joacă cu limitele”, a declarat fostul premier britanic Boris Johnson pentru Kyiv Independent, la două zile după atacul cu drone, adăugând: „Dar asta fac ei mereu.”
Cum a folosit Kremlinul tactica în Ucraina?
Kremlinul a aplicat această tactică pentru a obține un punct de sprijin în Ucraina. Anexarea ilegală a Crimeei și ocuparea unor mari părți din regiunile Donețk și Luhansk, în 2014, au provocat doar o reacție modestă din partea aliaților occidentali ai Ucrainei – semnalând practic Rusiei că o escaladare ulterioară va rămâne, cel mai probabil, nepedepsită.
Opt ani mai târziu, acel semnal a culminat cu invazia la scară largă a Ucrainei.
Dar Ucraina nu este un caz izolat – Rusia a aplicat un amestec similar de campanii de dezinformare, presiune diplomatică și forță militară și în alte țări cu populații vorbitoare de limbă rusă, reușind adesea să neutralizeze rezistența locală fără o ripostă majoră sau de durată.
Acum, un membru NATO se află în vizor.
„Nu pare să existe un consens suficient de puternic între membrii NATO cu privire la modul în care ar trebui să răspundă acțiunilor de nivel inferior ale Rusiei, care pot fi interpretate în mai multe moduri”, a declarat Jenny Mathers, expertă în Rusia și lector de Politică Internațională la Universitatea Aberystwyth, pentru Kyiv Independent.
„Nimeni din NATO nu dorește să se înarmeze direct împotriva Rusiei, iar temerea este că o acțiune de represalii ar putea duce exact acolo”, a adăugat ea.
Rusia nu este singura țară care folosește această tactică, însă în ultimele decenii – odată cu izbucnirea războaielor din Moldova, Abhazia, Caucazul de Nord și Georgia – Kremlinul și-a rafinat abordarea, aplicând-o tot mai sistematic și cu un impact strategic tot mai mare.
Cazul Transnistriei: o victorie fără luptă oficială
În timpul războiului dintre Moldova și regiunea moldoveană controlată de ruși, Transnistria (1990–1992), Rusia nu a participat oficial direct, dar a desfășurat unități regulate ale armatei a 14-a și a susținut forțele separatiste în efortul de a presa guvernul moldovean să semneze un acord de pace care oferea Transnistriei dreptul de a „decide asupra propriului destin.”
Deși oficial parte a Republicii Moldova, Transnistria este astăzi profund dependentă de Moscova, care continuă să-i ofere sprijin militar, economic, politic și diplomatic.
Un rezultat similar a avut loc și în Abhazia, care a devenit un stat-marionetă de facto al Rusiei după încheierea războiului în 1993.
Războiul a început când elita politică din Abhazia a cerut independența, o mișcare respinsă de conducerea Georgiei. Deși Rusia a menținut oficial o poziție de neutralitate, a furnizat echipamente militare și trupe pentru a sprijini partea abhază.
Potrivit lui Stephen Hall, profesor asistent în politică rusă și post-sovietică la Universitatea din Bath, Rusia a folosit în mod repetat justificarea protejării cetățenilor ruși și a vorbitorilor de limbă rusă pentru a-și legitima invaziile – inclusiv în Ucraina, după ce a impus „pașaportizarea” în teritoriile ocupate.
„În afară de scrisori dure și anunțuri transmise consulatelor sau personalului ambasadelor ruse de tipul «nu mai faceți asta», nu s-a făcut mare lucru.”
Războiul din Abhazia a escaladat mai târziu în războiul din 2008 din Georgia, când Rusia a lansat un atac militar deschis asupra țării, care la acel moment urma o cale activă de aderare la NATO. Ca urmare, Rusia și-a consolidat controlul asupra regiunilor Abhazia și Osetia de Sud.
Între timp, încetarea unilaterală a focului declarată de președintele georgian de atunci, Mikheil Saakașvili, pe 12 august 2008, mediată de Franța, a fost în cele din urmă ignorată de Kremlin.
Occidentul, paralizat în fața tacticii „feliilor de salam”
Hall a subliniat că reacțiile slabe ale Occidentului au permis Rusiei să ignore acordurile de pace și apelurile la încetarea focului, continuând ocuparea în mare parte fără opoziție serioasă.
„Nu știu dacă Occidentul a fost vreodată cu adevărat priceput în a reacționa la tacticile feliilor de salam ale Rusiei”, a spus Hall.
„În afară de câteva scrisori și declarații ferme transmise ambasadelor ruse, nu s-a întreprins mare lucru.”
Mathers a confirmat opinia lui Hall, indicând anul 2014, când Rusia a anexat Crimeea și a alimentat războiul din estul Ucrainei, ca fiind un exemplu clar de strategie „salami slicing” aplicată de Moscova. Kremlinul a obținut câștiguri limitate dar strategice, cu un cost minim.
La acea vreme, președintele rus Vladimir Putin a negat orice implicare, iar nicio țară nu a fost dispusă să riște o confruntare directă sau o escaladare militară cu Rusia. Însă, între timp, această dinamică a început să se schimbe.
„În 2022, nu a mai fost vorba de felierea salamului, ci de a-l devora cu totul – iar acest lucru a provocat șoc, indignare și o disponibilitate crescută de a reacționa mai decisiv”, a spus Mathers.
Cine ar putea fi următoarea țintă a Rusiei?
După ce a ocupat aproape 20% din teritoriul Ucrainei până în august 2025, Rusia a lansat 21 de drone în spațiul aerian al Poloniei – un act pe care premierul polonez Donald Tusk l-a numit deliberat.
Unul dintre principalele obiective ar fi fost, potrivit relatărilor, aeroportul din Rzeszów, un nod logistic crucial pentru transportul ajutorului occidental către Ucraina.
În urma incidentului din 10 septembrie, Varșovia a invocat Articolul 4 din Tratatul NATO pentru a iniția consultări cu aliații săi, însă Articolul 5, pilonul apărării colective al NATO în fața unui atac, rămâne deocamdată neinvocat.
Dmitry Gorenburg, cercetător principal în cadrul organizației non-profit de cercetare CNA, a declarat că, deși reacția actuală este limitată, ea reprezintă totuși un semnal important, arătând că alianța nu a ignorat acțiunile Rusiei și servind drept avertisment împotriva unei escaladări ulterioare.
„Rămâne de văzut dacă Rusia va accepta acest semnal”, a adăugat Gorenburg.
Posibile scenarii pentru acțiunile Rusiei
Potrivit acestuia, este probabil ca Rusia să-și limiteze acțiunile pentru a evita o escaladare la scară largă, însă ne putem aștepta la o creștere a operațiunilor de sabotaj, la o interferență sporită în politica europeană și la mai multe încălcări ale granițelor NATO.
La rândul său, Stephen Hall nu exclude posibilitatea ca următorul obiectiv al Rusiei să fie țările baltice, în special zone din Estonia, Lituania și Letonia, care au făcut parte în trecut din Imperiul Rus și din Uniunea Sovietică condusă de Moscova.
„Putin nu are nevoie să trimită valuri de tancuri și trupe spre Tallinn”, a spus Hall. „Are nevoie doar să demonstreze că Articolul 5 nu funcționează.”
Boris Johnson, fost premier britanic, a declarat că un răspuns internațional mai ferm și hotărât față de Ucraina, în urmă cu decenii, ar fi putut preveni nu doar atacurile cu drone asupra Poloniei, ci și invazia la scară largă a Ucrainei.
„Pentru mine este clar cât de mult mai bine ar fi fost ca Ucraina să fi intrat în NATO la începutul anilor 2000, pentru că nu cred că acest război s-ar mai fi întâmplat”, a spus Johnson. „Și cred că Ucraina ar fi fost protejată cum este protejată Polonia astăzi.”
