29 de miniștri, un spital construit. Cum am ajuns țara din UE cu cel mai slab sistem medical
Un manager din doi este ineficient, se fac fraude la internări, paturile de spital sunt puţine, iar unele diagnostice, inventate.
Toate acestea au contribuit şi contribuie la haosul din sistemul sanitar. Iar 29 de miniştri, în 29 de ani, au patronat cu bună ştiinţă lipsurile. Potrivit unui raport, am devenit țara cu cel mai slab sistem medical din întreaga Europă.
Inspectorul Pro a surprins unele dintre aceste neajunsuri în spitale. Urmăriţi un material realizat cu o cameră ascunsă.
7 ani au trecut de când România şi-a asumat - în angajamentele cu Banca Mondială şi FMI - reducerea numărului de paturi din spitale. Pe motiv că 15% din totalul internărilor erau nejustificate!
Tot de atunci, statul ar fi trebuit să încurajeze internarea de o zi - pentru tratarea pacienţilor în ambulatoriu. Din păcate, restructurarea reţelei spitaliceşti s-a făcut cu stângăcie. Tăierea banilor nu a venit la pachet cu soluţii alternative.
Medic oncolog: “Suntem într-o situaţie foarte grea cu locurile, dânsul este aici şi mai sunt şi aceştia amânaţi pe care n-am avut cum să-i luăm.”
Bărbat: “Și cât să mai aşteptăm şi dacă i se face rău?”
Medic oncolog: „Dacă i se face rău îl aduceţi la UPU şi dacă nu, îl chemăm imediat cât mai repede.”
Nu s-au făcut spitale noi, policlinici sau dispensare. Şi în timp ce numărul bolnavilor a crescut exponenţial, medicii au fost complet depăşiţi de situaţie. Priviţi numai ce se întâmplă în cazul suferinzilor de cancer care îşi duc boala dintr-o amânare în alta.
Pacientă: “Aşteptăm, el e în scaunul cu rotile. Aşteptăm să plece nu ştiu cine...şi-l pune pe canapea, pe scaun d-ăla”
În secţia de Oncologie a Spitalului Elias din Bucureşti, mulţi pacienţi rămân pe dinafară. Iar asta este foarte ră. Amânarea terapiei poate agrava boala.
Şansa la un pat de spital au aici doar bolnavii în stare gravă - internaţi prin departamentul de urgenţă. Sau aceia cărora le-a venit rândul la tratament pentru că alţii, aflați pe lista înaintea lor, şi-au amânat curele,
Medic oncolog: “E un domn care era tot amânat şi nu vine, şi atunci îl ţin pe el. Astăzi şi gata. Să-l aduceţi acum. Aveţi noroc dacă aţi insistat ...”
Managerul de la Elias spune că totul se întâmplă pentru că spitalul sau e singura unitate de urgenţă din Bucureşti care are și o secţie de oncologie. Pretinde că nu poate suplimenta păturile din cauza infrastructurii limitate.
Ministrul Sănătăţii, Sorina Pintea, consideră că vinovaţi pentru lipsa paturilor sunt managerii. Pintea afirmă că directorii pot oricând să solicite la minister suplimentarea numărului de paturi. Dar ca înainte de a face asta ar trebui să desfiinţeze propriile secţii medicale neperformante.
Paturile din departamentele goale ar ajunge astfel în secţiile supra-aglomerate. Acest lucru nu se întâmplă - spune ministrul - pentru că măsură ar lovi în şefii acelor departamente, care ar rămâne fără funcţie.
Până verifică ministerul raportările spitalului Elias, trimise pentru decontare la Casa de Sănătate, confirmă că există paturi neutilizate.
În luna mai, de exemplu, la secţia de Reumatologie, au fost 14 pacienţi internaţi pe cele 5 paturi. La o durată de spitalizare de 6 zile, cât apare în normele C.N.A.S., aceşti bolnavi au însumat 16 zile de internare. Rezultă că, timp de 15 zile, paturile au fost goale.
Situaţie similară şi în secţia de Geriatrie. Aici, la o durată medie de spitalizare de 12 zile, reiese că mai bine de o săptămână paturile nu au avut pacienţi. Aglomeraţie mare a fost în schimb la oncologie, unde pe cele 15 paturi au fost internaţi 143 de bolnavi într-o lună.
Şi aceasta e realitatea în întreaga ţară, devreme ce doar 30 de unităţi - din cele peste 360 - au cerut reconfigurarea secţiilor sau au închis departamentele neperformante. Spitalul de nefrologie Carol Davila, din capitală, se număra printre ele.
Victor Strâmbu, manager spitalul de nefrologie Carol Davila: „Paturile au fost redistribuite de comun acord din zona nefrologică către cele 2 compartimente.”
Reporter: “Câte paturi?”
Victor Strâmbu: “9 urologie, 5 alergologie”.
Reporter: “Rezistență n-ați avut?”
Victor Strâmbu: “Nu am avut. Așa trebuie să fie, nu ne luăm de guler”.
În opinia ministrului Sănătăţii, managerii ţin cu dinţii de secţiile goale - ca să-şi atingă indicatorii de performanţă. Bifează tratamente şi internări fictive, încarca nota de plată de la Casa de Sănătate şi astfel îşi păstrează propriile funcţii.
Şi totuşi, ar fi prea simplu să dăm vina doar pe manageri. În oncologie, de exemplu, numărul bolnavilor a tot crescut - în ultimii 6 ani - cu câte 60.000 pe an. Şi din păcate, toţi aceşti pacienţi se chinuie să se vindece într-un sistem subdimensionat. Din '90 şi până azi s-a construit, în întreaga ţară, o singură unitate de oncologie, în Iaşi. Care de altfel e şi singurul spital de stat construit după Revoluţie.
Sorina Pintea: “S-au tăiat paturi şi nu s-a pus nimic în loc? Da, asta e o problemă.”
Ministerul Sănătăţii a tăiat, în total, peste 16.000 de paturi în întreaga ţară. Toţi miniştrii au aplicat planul orbeşte, fără să ţină cont de nevoile pacienţilor. Şi aşa s-a ajuns ca bolnavii să-şi primească tratamentele cu raţia.
România a fost obligată să se alinieze normelor europene şi să stimuleze tratarea bolnavilor în regim de zi, ca în străinătate.
Traseul pacientului ar fi trebuit să fie unul bine pus la punct - medic de familie - specialist - spital. Ori la noi, bolnavii ajung în continuare direct în unităţile spitaliceşti, pentru aproape orice problemă. Exact pe dos ca-n celelalte ţări europene, unde triajul se face în funcţie de gravitatea bolii până la internare.
Pacient: “E foarte aglomerat. Am înțeles că au programări până în octombrie.
Şi astfel România rămâne tara cu 3,5 milioane de internări pe an, în spitalele de stat. Şi cu încă 3 milioane de cazuri, înregistrate în sistemul internărilor de o zi. Vorbim practic de o treime din populaţia ţării care se izbeşte anual de haosul din sistemul nostru sanitar.
Etichete: pat,
Dată publicare:
