Afacerea care vinde lapte și iaurt cu gust ca pe vremea bunicilor. Povestea Lăptăriei cu caimac
De aproximativ doi ani, pe rafturile magazinelor au apărut sticlele de un litru cu lapte și borcanele cu iaurt și smântână grasă, cu gusturi care ne aduc aminte de copilăria la țară și de produsele lactate făcute de bunica în casă.
Responsabili pentru asta sunt cei de la Lăptăria cu caimac, cei care, într-o perioadă în care industria laptelui trecea printr-un moment de criză, iar laptele românesc se vindea la prețuri de nimic, au hotărât să proceseze și să aducă plus valoare în România.
”În 2014, într-o criză a laptelui, ne-am hotărât să ne implicăm în afacerea familiei. La acel moment aveam o mare problemă, pentru că laptele se vindea sub prețul de cost, iar laptele nostru era probabil cel mai scump din România și mergea aproape exclusiv la export. Atunci am hotărât să-l procesăm și să aducem plus valoare aici în țară”, explică Adrian Cocan, manager general Lăptăria cu caimac.
După o cercetare pe care au făcut-o pe mai multe piețe din Europa, unde au vizitat câteva sute de fabrici, au tras concluzia că cel mai bine este să se îndrepte spre produse de cea mai înaltă calitate. Astfel, au urmat patru ani de documentare în care au pregătit investiția pe care au demarat-o și au început să o construiască în 2017.
”Socrul meu a început această afacere în 1994 cu un tractor cumpărat cu bani împrumutați și a luat în arendă 150 de hectare. A crescut ușor și în puțin peste 10 ani a ajuns la 3.500 de hectare lucrate, în continuare cea mai amre parte sunt arendă. În 1998 a început ferma de vaci cu o vacă, apoi două, apoi cinci, au început să ceară prietenii, au început să ceară rudele, vecinii și ușor-ușor, din cinci vaci s-au făcut 20 și apoi 30. În momentul în care a ajuns la 30 de vaci, socrul cu soția Mădălina au fost afară și au vîzut niște modele de ferme don Franța și Olanda care funționau altfel. La acel moment, s-a schimbat un pic optica, în locul unie ferme foarte mici cu un sinur angajat a înțele că modelul este o fermă mai mare, pentru că altfel ești legat de animal”, povestește Adrian Cocan, despre afacerea cu produse lactate, începută la nivel micro, în familie.
În prezent, au 2.700 de animale, iar la fermă și în fabrica de procesare lucrează 170 de angajați. ”La fabrică ne apropiem de 90 de angajați deja, în condițiile în care în urmă cu doi ani eram 11. Ne-am extins atât de mult pentru că a fost nevoie de oameni în producție, pentru vânzări și o foarte mare și importantă parte a echipei a trebuit pregătiră în avans, asta înseamnă că au intrat în producție la șase-nouă luni de la angajare”, explică directorul general.
Lăptăria cu caimac produce lapte proaspăt, nestandardizat, omogenizat la temperatură joasă, mai multe tipuri de iaurturi, ca pe vremuri, maturate direct în borcan direct, dar și iaurturi de băut, care în ultimul timp au depășit la vânzări iaurturile din borcan. Fabrica produce, de asemenea, și smântână cu 35% grăsime, indiferent dacă este proaspătă sau fermentată.
”În prezent, pregătim un nou iaut, care se numește ‘Iaurt de 10’, un iaurt gras inspirat din bucătăria românească și care seamănă întrucâdva cu iaurturile turcești, dar este de inspitație total românească. Este un iaurt arcu-dulce și are 10% grăsime”, spune Cocan.
Cheia succesului: ”Procesarea și felul în care îngrijim animalele”
Potrivit lui Adrian Cocan, în 2018, când au început să vândă în România, au debutat timid cu vânzări de doar 550.000 euro în șase luni. Anul trecut, acestea au crescut la aprope 4,2 milioane de euro, iar pentru anul în curs previzionează vânzări de 11 milioane de euro.
”Suntem foarte încântați de răspunsul clienților, de faptul că erau copii care nu consumau produse lactate înainte și care acum le consumă pe ale noatre, în condițiile în care procesarea și felul în care îngrijim animalele s-a dovedit cheia succesului. Noi avem tot procesul integrat: lucrăm terenul, controlăm hrana animalelor - știm exact ce mănâncă, știm exact de tratamente au primit plantele pe care le manancă, laptele este muls în fiecare dimineață, ajunge în fabrică la ora 10.00 și începem proesarea. Facem o procesare blândă, laptele intră imediat la ambalare până după-amiaza, până seara este răcit și pe timpul nopții este transportat la magazine”, spune directorul general.
Au ales ca ambalaj sticla și nu plasticul tot pentru calitate: ”Dacă pasteurizam la temperatură joasă și puneam în PET, în plastic, perioada de valabilutate a produselor ar fi fost foarte scurtă și nu am fi ajuns pe raftul magazinelor. Este nevoie de sticlă pentru că aceasta este inertă și nu permite schimburi de oxigen, de aceea sticla e obligatorie pentru produse fresh, care să aibă un termen rezonabil pentru raftul magazinelor”.
Cocan spune și povestea din spatele culorilor cu care brandul se identifică pe raft, culori care nu au fost alese la întâmplare: ”Am ajuns să fim identificați cu câteva lucrurri. Primul a fost sticla, după care culorile folosite – avem o gamă de culori total diferită pe raft. Culoarea capacului este cupru - nu aur-, pentru că este materialul natural și istoric folosit în lăptării și mai ales la fabricarea brânzeturilor. Brânza se fierbea în oale de cupru pentru a stimula coagularea”.
Una dintre dificultățile cu care se confruntă este rectutarea oamenilor specializați în producerea de brânzetruri, în condițiile în care industria lactatelor a trecut printr-o criză majoră în 2009, iar în prezent jumătate din produsele care se consumă în România sunt importate.
”Recturarea oamenilor este foarte greu de făcut – de exemplu brânzarii, pentru că România a pierdut peste 4.000 de locuri de muncă din industria lactatelor, care a fost foarte lovită de criza anterioară, cea din 2009, și am ajuns să importăm catități imense. La acest moment, în zona de brânzetui importăm aproape jumătate din ceea ce se consumă. Oamenii care aveau 10-20 de ani de experiență s-au reprofilat și este foarte greu să găsim tineri, pentru că nu există școli de meserii care să-I pregătească”, mai spune Adrian Cocan.
