23 decembrie '89 - 40 de tineri macelariti la Aeroportul Otopeni
23 decembrie 1989 a marcat unul dintre cele mai sangeroase momente alte revolutiei romane. In urma cu exact 21 de ani, din ordine neclare si nepedepsite niciodata, 40 de tineri au fost macelariti pe Aeroportul Otopeni.
Militarii au impuscat militari. S-a intamplat pentru ca toata lumea cazuse in psihoza teroristilor care ar fi incercat sa ne confiste libertatea.
Au trecut 21 de ani. Durerea este insa la fel de grea. Parinti, bunici sau frati ai militarilor macelariti in dimineata zilei de 23 pe Aeroportul Otopeni retraiesc, ca-n fiecare decembrie, suferinta pierderii celor dragi. Lacrimi amare pentru tineri ale caror aripi au fost frante prea devreme, destine scurtate prin foc de mitraliera.
82 de soldati de la o unitate din Campina fusesera trimisi sa intareasca paza aeroportului. Ordinul venea de la Ministerul Apararii. Zvonul prezentat la televiziune, in care se vorbea despre teroristi, i-a determinat pe cei care aparau deja Otopeniul sa deschida focul asupra unor copii nevinovati. Romani contra romani. 40 de tineri au murit pe loc.
Petru Cobzac spune ca fiul sau, Adrian, a pierit executat, laolalta cu restul batalionului sau. Doar 18 militari din camioanele din spate au scapat fara rani. Cu mainile ridicate si cu lacrimile siroind pe obraji, cu pieptul descoperit in fata tirului, au racnit cu disperare ca nu sunt teroristi. Masacrul a fost oprit.
Pentru familiile acestor copii ucisi la Otopeni nu mai exista Craciun. Nu mai exista sarbatoare. Decembrie inseamna durere.
