Prăbușirea sportului românesc, după Revoluție. Ce ne-a mai rămas după trei decenii

Ne chinuim să legăm o națională de fotbal, lotul de gimnastică a ajuns o fantomă, înotul a dispărut odată cu bazele de altădată, iar echipa de rugby nu mai iese din grupe în competiții.

Speranțe vin din sfera privată, unde tenisul a început să dea, din nou, nume mari. Dar și din loturile de tineret, cum e cel de fotbal, unde juniorii aspiră să atingă rezultatele generației de aur.

Performanțe remarcabile, înainte de Revoluție

România avea, înainte de Revoluție, performanțe remarcabile în sport. Fotbalul, gimnastica, natația, atletismul, canotajul au dat nume mari pe podiumurile mondiale.

Citește și

Educația din România, într-o stare deplorabilă. Situația la 30 de ani după Revoluție

„Al treilea război mondial a început”. Valeri Zalujnîi, ambasadorul Ucrainei în Marea Britanie și fostul comandant al armatei, declarații

Sprijiniți de statul comunist, sportivii se întorceau din competiții plini de medalii de aur. Nadia Comăneci, Ivan Patzaichin sau jucătorii de fotbal aduceau românilor singurele bucurii din acei ani.

În vara primului an post-decembrist, echipa națională participa la Campionatul Mondial, după o absența de 20 de ani. Vremuri frumoase care ne-au scos din anonimat, după o victorie cu Rusia și un egal cu Argentina lui Maradona.

Apogeul naționalei de fotbal, în 1994

Apogeul a fost atins patru ani mai târziu. 1994 este anul în care Naționala a urcat cel mai sus în ierarhia fotbalului mondial. În Statele Unite am fost aproape de o semifinală de vis. Ne-a învins greu Suedia, la penalty-uri, în sferturile de finală. Gheorghe Hagi a fost supranumit „Regele fotbalului”.

Generația de aur și-a mai arătat o dată valoarea: la Campionatul Mondial din 1998. Echipa națională s-a dus atunci pînă în optimi. Și atât. A fost ultimul mondial al lui Hagi, care a prezis prăbușirea fotbalului românesc.

Gică Hagi, la acea vreme: „Se duce fotbalul românesc, se duce, va spun eu, în 2-3 ani, zero”.

A urmat decăderea. Șase ani mai târziu, țineam prima pagină a ziarelor cu un scandal internațional și nu cu rezultate deosebite. Proaspăt transferat la Chelsea, Adrian Mutu a fost descoperit, în 2004, pozitiv la testul antidoping.

Adrian Mutu, în 2004: „Nu am venit aici să mă scuz, pentru că gestul meu nu are nicio scuză. Am venit pentru a cere iertare și a le spune tuturor celor pe care i-am dezamăgit că îmi pare rău și în aceste șapte luni voi încerca să mă antrenez și să revin mai puternic decât am fost”.

Rezultatele dezastruase de la națională au fost compensate abia în 2006 - de sfertul de finală UEFA. Două echipe de ale noastre s-au luptat între ele: Steaua și Rapid. Steaua a trecut mai departe și a fost la câteva minute de finala Cupei UEFA. După acest moment, fotbalul a căzut complet.

Oameni importanți din fotbal, trimiși la închisoare

Opt dintre cei mai importanți oameni din fotbal au fost trimiși la închisoare, în cel mai mare scandal de corupție postdecembrist din sport. Impresarii Giovani și Victor Becali, Mihai Stoica, George Copos, Gică Popescu, Cristi Borcea, Jean Pădureanu și Gigi Nețoiu au fost investigați de procurori. Și condamnați definitiv pentru mai multe fraude financiare făcute în transferurile cu jucători. Rând pe rând, au fost eliberați condiționat.

Gimnastica a decăzut după Nadia Comăneci

Gimnastică românească a decăzut și ea după Nadia Comăneci. Celebrul zece al Nadiei, de la Montreal, a mai fost atins o singură dată: de Lavinia Miloșovici. S-a întâmplat la Barcelona, în 1992. A fost ultima mare performanță a lotului olimpic românesc.

Anii care au urmat au aruncat gimnastica noastră în întuneric. Viață era oricum foarte grea pentru fetițele gimnaste fără copilărie.

Chiar dacă Andreea Răducan a avut rezultate bune la Sydney, în anul 2000, descalificarea pe care a trăit-o, din cauza unei banale pastile de nurofen, a umbrit performanțele multiplei noastre campioane din Australia.

Înotul românesc, o poveste tristă

Tristă este și povestea înotului românesc. De complexul de la Medgidia s-a ales praful, deși este un loc încărcat de istorie care a lansat nume grele ale natatiei noastre naționale.

Finalizată în 1982, baza a fost prima din țară cu bazine olimpice recunoscute internațional. Era dotată cu stadion, hotel, patinoar, sala de fitness, terenuri de tenis și handbal. "Nava spațială", cum a fost numită la inaugurare, este acum o imensă paragină, întinsă pe 35 de hectare.

Am pierdut, așadar, supremația la sporturile pe echipă. Și ne-am bătut pur și simplu joc de sportul de masă. Cifrele arată că doar 6% dintre români mai fac sport! Ridicol de puțin. Sub media europeană. Mai toate bazele sportive ale statului sunt la pământ.

Mihai Covaliu, președintele Comitetului Olimpic și Sportiv Român: „Când sportul e ultima roată de la căruța ca prioritate într-un Guvern... Și aici vorbim despre infrastrutură, copii, profesori, antrenori, nu vom mai avea sport de înalta performanță”.

Cluburile particulare au înlocuit cluburile de stat

Și așa se explică de ce cluburile particulare au înlocuit vechile cluburi de stat, care au dat vârfurile de altădată. Numai că părinții plătesc acum sume enorme dacă vor ca cei mici să facă sport de performanță. Oricine dorește să învețe tenis, echitație, înot, scrimă, arte marțiale, handbal, baschet, fotbal, trebuie să dea între 200 și 500 de lei pe luna. Iar acestea sunt prețurile medii și nu tarifele cluburilor de lux.

Sportul individual dă, totuși, rezultate

Sportul individual dă, însă, rezultate. Cel mai bun exemplu este Simona Halep, care a reușit să pună mâna pe două titluri de Mare Șlem: Roland Garros și Wimbledon.

Nu știm cum va arată viitorul, dar speranțe există. Sportivii români au arătat la Olimpiada de la Rio că încă pot câștigă medalii. Fetele de la scrimă s-au întors cu aurul olimpic.

Handbalul a revenit în prim plan

Handbalul a revenit și el în prima linie prin CSM București care, la prima participare din istorie în Liga Campionilor, a reușit să se întoarcă cu trofeul de la Budapesta. A fost o surpriză uriașă.

Nici fotbaliștii tineri nu sunt mai prejos. Aici este meritul Academiei de Fotbal Gheorghe Hagi, care a pregătit în ultimii ani jucători de valoare. Îi găsim acum la Echipa Națională și Lotul de Tineret. Tinerii sub 21 de ani au reușit, de pildă, o performanță istorică în acest an. Calificarea lor în semifinalele Campionatului European de Fotbal pentru Tineret a trimis România, după 56 de ani, la Jocurile Olimpice.

Mai sunt însă multe de făcut dacă vrem să strălucim din nou pe toate podiumurile. Trei sferturi din infrastructură națională sportivă se află încă la nivelul anilor' 80. Am rămas una dintre puținele țări europene căreia îi lipsesc arenele sportive, stadioanele, sălile polivalente, bazinele de înot și pârtiile de schi. Iar performanță nu se poate face câtă vreme sportul va rămâne ultima roată la căruță.

Articol recomandat de sport.ro

Tragerea la sorți pentru preliminariile CM 2026, simulată! Cu cine a picat România în grupa de 5